Skip to content

10 Comentarii

  1. viziteuC
    septembrie 15, 2012 @ 11:50 am

    Buna,
    un prieten mi-a pus o intrebare: ce este moartea? eu cred ca niciodata nu ne intalnim cu moartea…l-am rugat sa-mi explice si mi-a spus simplu..doar mori….si atat…cum as putea sa am o viziune ampla asupra mortii ,cum pot sa o interpretez. ca fiind ce?

    Reply

  2. mihaela G
    septembrie 15, 2012 @ 3:06 pm

    Buna, cristina1818. Eu percep moartea ca fiind o trecere de la aceasta viata la fericirea vesnica, sau, la chinul vesnic. Sfantul Maxim Marturisitorul spunea ,,pentru omul cazut moartea este o forma de eliberare providentiala si ca, paradoxal, ea contribuie la mentinerea lui ca om, pentru ca altfel „puterea sufletului s-ar fi miscat vesnic in chip potrivnic firii, ceea ce ar fi insemnat nu doar cel mai mare rau si pierderea vadita a calitatii de om, ci inca si negarea limpede a bunatatii dumnezeiesti”

    Reply

  3. viziteuC
    septembrie 16, 2012 @ 6:28 pm

    multumesc pentru rasp miha2009,ideea este ca persoana respectiva nu crede in suflet si nu prea pot sa-l conving ca exista…

    Reply

  4. Claudiu Balan
    septembrie 17, 2012 @ 6:19 am

    Doamne ajută, Cristina!

    Voi încerca să-ți dau și eu un răspuns pentru prietenul tău.

    Ar trebui să-i întrebi pe părinții tăi sau pe cei mai în vârstă de câte ori ne întâlnim cu moartea în viața aceasta, chiar dacă nu murim. O să-ți dau eu câteva exemple:

    1. Atunci când ești cât pe ce să faci un accident de mașină, sau cât pe ce să dea cineva peste tine cu mașina ca pieton. Atunci gândul că ai fi putut muri te trezește atât de tare încât spui, așa cum e o vorbă în popor: „am dat ochii cu moarte.”

    2. Atunci când te îmbolnăvești tare și ești pe spatul de spital… atunci gândul la moarte e prezent permanent ca o realitatea imediată.

    3. Atunci când îți moare cineva drag, când stai 3 zile la căpătâiul lui, când participi la slujba de înmormântare, când îl vezi coborât în mormânt și pământul aruncat peste el, atunci simți prezența morții, te întâlnești cu ea foarte real, ca și cum ai avea în față o persoană. Atunci te gândești că și tu vei muri, că și tu ești muritor…

    4. Atunci când deși nu te simți așa bolnav dar afli că vei muri în câteva luni, atunci te gândești la moarte, simți moartea, te înfricoșezi de ei, încerci să scăpi de ea.

    5. Atunci când intri într-un cimitir și te plimbi câteva minute prntre morminte, atunci te gândești la moarte și simți moarte într-un fel.

    Sunt multe exemple, eu ți-am dat doar câteva care-mi vin acum.
    Odată cu înaintarea în vârstă fiecare dintre noi ne înțelepțim și învățăm că moartea nu e tocmai un fenomen rar, ci este o realitate care caractareziează întreaga noastră viața, de la A la Z.

    Dacă n-am avea frica morții ne-am arunca în multe pericole, și lumea în care trăim ar fi o totală debandadă. Moarte ne obligă pe toți să fim atenți în fiecare clipă la gesturile noastre.

    Reply

  5. viziteuC
    septembrie 17, 2012 @ 10:57 am

    multumesc Claudiu pentru rabdarea de a-mi raspunde la intrebarile care ma framanta
    as dori sa-l ajut,dar refuza sa-i vorbesc despre Dumnezeu si tot ce tine de creatie si Creator

    Reply

  6. Boitos
    septembrie 17, 2012 @ 11:50 am

    Dar Cristina, prietenul ala al tau e cumva ateu?
    Nu poti sa ii dai carti sa le citeasca?Stiu ca sunt carti in care scrie ce se intampla cu sufletul celor morti.
    Probabil ca nu te crede, dar citind poate ca va crede.
    Nu poti sa ii vorbesti despre diverse minuni din viata ta? Ca sa devina curios.

    Reply

  7. daniel
    septembrie 17, 2012 @ 3:59 pm

    Subiectul mortii e tot timpul fascinant pentru ca tot timpul o constientizezi (mai intens sau mai putin intens). De ce e asa puternica frica de moarte? Pentru ca nu stii daca e o frica de nimic sau de …totul.Este frica de afi nimic, de non-existenta. Este teama de a nu mai simti nimic (senzatii, perceptii, sentimente). De aici si incercarile de a supravietui mortii prin orice mijloace, prin unele creatii ale noastre (facem copii, construim biserici, tablouri sau macar amintiri in memoria celor care ne supravietuiesc).
    Aceasta frica de moarte este greu de acceptat de psihicul uman si de aceea apar mecanismele de aparare ale creierului. Unul dintre ele este alterarea experientei interioare (si aparitia „cineva ma va salva”). Asa apare salvatorul suprem care are ca scop indulcirea fricii de moarte.
    Sunt foarte multi care au personificat moartea (exemplu „doamna cu coasa”, plus bancuri si glume pe seama ei) tot ca o indulcire a disparitiei. Cel mai bun exemplu ar fi un citat dat de Einstein la batranete „Frica de moarte e cea mai nejustificata frica, deoarece, cand esti mort, nu mai exista riscul vreunui accident.”

    Reply

  8. viziteuC
    septembrie 17, 2012 @ 4:06 pm

    Buna Simona,
    prietenul meu nu este ateu ,dar traieste ca un ateu…..adica….nu calca in Biserica deloc, nu le are cu nimica.si pe preoti nu-i prea place nu stiu din ce motive…de citit daca ii dau nu citeste,sigur nu o sa citeasca ca il cunosc ,el este atras de stiinte exacte de tot felul de prostii ale psihologilor care nu cred in Dumnezeu….
    .sa stii ca e foarte buna ideea sa-i vorbesc despre minuni din viata mea
    multumesc deasemenea si lui Daniel pentru exemplificarile date asupra mortii…

    Reply

  9. Dan Tudorache
    septembrie 20, 2012 @ 10:16 am

    Astăzi sunt foarte bucuros că am făcut rost de o carte foarte prețioasă, ”Fericiți cei ce plâng”, de Aristide Lefa, mărturisitor în temnițele comuniste.
    Aristide Lefa a fost și doctor dar și deținut la Târgu Ocna, alături de Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide, Mihai Lungeanu (viitorul părinte), Constantin Voicesc (la fel), și alți mari mărturisitori. Așadar, în calitate de doctor, Aristide Lefa a văzut zeci de oameni cum mor în chinurile bolilor (în special tineri) și în urma acestor experiențe cutremurătoare a lăsat aceste cuvinte: [i]”Poate mulți vor zâmbi la afirmația mea, mai ales cei care nu cred în caracterul etern al vieții. Dar numai când te afli în pragul marei treceri, în confruntarea frontală cu moartea, te convingi că veșnicia și nu alceva este [b]singurul[/b] lucru esențial”[/i] (pag. 111)

    Reply

  10. Dan Tudorache
    septembrie 26, 2012 @ 8:05 am

    Pe același subiect, vă recomand să citiți despre momentul tulburător al trecerii la cele veșnice a unui părinte mărturisitor (Aurel Lazarov) din temnițele comuniste: [url]http://www.fericiticeiprigoniti.net/aurel-lazarov/1481-preotul-aurel-lazarov-duhovnic-neinfricat-al-temnitelor-comuniste[/url]

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *