Gândurile unui tânăr ce abia intră în viaţă, despre Vinerea Patimilor
Şi uite aşa că orişicând, Cel ce a fost martor la crearea lumii, cu ochii Lui senini şi puri, a fost şi răstignit, dar nu oricum, ci pus între doi tâlhari… Există oare o mai mare smerenie că aceasta?! Însăşi asumarea şi acceptarea crucii dovedeşte măreţia şi iubirea Domnului. De mic copil m-am tot gândit la durerea Lui de-atunci, din acea sfântă zi de vineri şi adesea o întrebam pe mama: „De ce Lui?”, iar mama îmi răspundea senin, „pentru că te iubeşte”! Mult mai târziu am reuşit să pătrund pe deplin spusele mamei şi să înţeleg marea Lui taină.
O zi de doliu, o zi tristă, însă la fel cum natura moare iarna numai pentru a renaşte primăvara, aşa şi bunul nostru Iisus nu face decât să se stingă spre a învia. Spre a arăta lumii că moartea nu are ultimul cuvânt de spus. Mi-a plăcut întotdeauna că în Vinerea Mare, de Prohodul Domnului să fiu aproape de bunicii mei. S-a întâmplat asta în aproape fiecare an şi deja este un obicei la care ţin. Există în satul bunicilor mei o bisericuţă la care se adună oameni credincioşi şi cânta dumnezeieşte, mai ales în această Vineri ca un colţ de Rai. Poate de asta îmi place aşa mult să vin acolo…
Anul trecut de Prohod am avut un sentiment atât de profund la slujbă, parcă simţeam cum Iisus ne priveşte şi e bucuros că-L căutăm. E foarte greu de descris, dar ştiu că aveam o stare minunată.
M-am gândit într-o zi că dacă noi, oamenii, am fi mai mult legaţi de această sărbătoare, în sensul unei apropieri lăuntrice faţă de ea, poate că viaţa noastră ar căpăta un alt curs şi s-ar apropia mai mult de esenţa ei. Să fii în fiece zi conştient că Domnul Iisus a murit pentru tine, pentru păcatele tale, şi că şi tu într-o bună zi te vei sfârşi, oare nu cumva alegerile noastre vor fi uşor modelate în bine?!
Nu cumva ne vom gândi de două ori înainte să spunem ori să facem un lucru?! Părintele Cleopa a fost întrebat cândva care este cea mai mare înţelepciune de pe pământ. Sfinţia sa a răspuns: „Moartea, moartea şi iarăşi moartea!!! Gândeşte că mori mâine şi vei da socoteală… şi ce faci? „
Ştiu că poate gândurile aşternute mai sus vă sunt cunoscute, ori uşor neinteresante, însă vă asigur că sunt din inima unui adolescent ce abia da piept cu viaţă şi care nu vrea decât că lumea asta să fie un pic mai deschisă spre Hristos care ne aşteaptă cu braţele deschise, la fel cum a murit pe Cruce. Amin!
„Doamne, înviază”,
Zicea, vărsând lacrimi,
Maica Ta ce te-a născut. (Prohodul Domnului)
(Călin Flavius)
Articol trimis în cadrul concursului „Cum simţiţi voi legătura dintre marile sărbători ale Bisericii Ortodoxe şi viaţa noastră de zi cu zi?”
