Greaca veche – limba maternă a Noului Testament
Când am ajuns prima oară în Biserica Ortodoxă eram însetat să cunosc tot adevărul, să citesc cât mai mult, să descopăr toate tainele lumii. Citeam tot felul de cărţi duhovniceşti, citeam din Sfânta Scriptură, din Proloage, din Vieţile Sfinţilor. Când intram în biserică citeam ce scrie în dreptul fiecărui sfânt, vroiam să înţeleg care e mesajul pe care-l transmite textul pe care-l au ei scris într-o carte deschisă în mână. Vroaiam să recunosc toate scenele biblice pictate pe pereţii bisericii şi toate personajele care luau parte la acele evenimente.
Totuşi în drumul meu de a recunoaşte şi înţelege tot ce oferă vizual Biserica Mântuitorului Hristos, m-am împiedicat de ceva. De obicei când intru într-o biserică, mă închin la icoanele din pronaos şi cele de la iconostas, din faţa intrării altarului. Când mă închin, fac câteva mătănii mici (plecăciuni) în faţa icoanei şi apoi spun „Sfinte a lui Dumnezeu Nicolae (de ex.) roagă-te pentru noi păcătoşii”. Se întâmplă uneori să nu recunosc faţa sfântului doar din câteva priviri şi trebuie atunci să citesc numele lui pe icoană. Mare mi-a fost mirarea când închinându-mă am început să spun acea mică rugăciune şi când am ajuns la numele sfântului, încercând să-l citesc am observat că numele este scris în altă limbă, şi am rămas cu rugaciunea suspendată: Sfinte al lui Dumnezeu…. roagă-te pentru mine păcătosul. Am plecat fără să ştiu cui mă închinam.
Citind vieţile sfinţilor daca aş fi aflat numele din icoană, mi-aş fi aminitit repede şi câteva caracteristici din viaţa sfântului şi m-aş fi putut ruga altfel. De exemplu ştiind că Sfântul Mina este ajutătorul celor ce-şi pierd diferite lucruri, poate l-aş fi rugat să găsesc ceva pierdut. Dacă aş fi văzut că e Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei i-aş fi cerut să mă ajute să înţeleg mai bine cuvintele Mântuitorului din Sfânta Scriptură. Dacă era Sfânta Parascheva i-aş fi cerut ajutorul pentru întreaga familie. Dacă ar fi fost Sfântul Stelian l-aş fi rugăat să aibe grijă de copiii noştri şi de toţi copiii bolnavi şi necăjiţi.
În acel moment a apărut prima frustrare în inima mea: cum să mă închin unui chip necunoscut, unui om căruia nu-i cunosc nici numele şi nici viaţa. O frustrare nu în sensul negativ, în sens de blam pentru Biserică, ci un minus pentru mine că nu ştiu limba greacă sau slavonă ca să pot citi numele sfântului. Din acea zi mi s-a mai întâmplat de multe ori să intru în fel de fel de biserici şi mănăstiri şi să văd că în toată pictura bisericii totul e scris în greacă veche şi eu nu înţeleg nimic.
Pe atunci eram la Facultatea de Teologie Ortodoxă în primul an dar nu începusem să studiem greaca veche ci doar latina. Totuşi auzisem de la colegii mai mari că limba vechilor eleni este una foarte grea şi dificil de asimilat. Dar totuşi m-am gândit că măcar alfabetul să-l învăţ ca să pot citi şi poate aşa mă lămuresc de numele sfinţilor, fonetica pronunţării numelor proprii în greaca veche fiind nu departe de fonetica limbii noastre.
Printre colegii mei majoritatea făcuseră seminarul ortodox unde studiaseră ceva timp greaca veche. Din acest motiv în timpul cursurilor când profesorii făceau apel la cuvinte din limba greacă pentru a scoate în evidenţă anumite înţelesuri, eu eram total pe dinafară, iar colegii mei înţegeau destul de bine mesajul lor.
Prima speranţă că pot învăţa şi eu greaca veche am avut-o în timpul unui curs de Noul Testament în care profesorul nostru, părintele Constantin Coman ne-a prezentat un soft de studiu biblic: Bibleworks. El ne explica cum acest program conţine biblia în toate limbile lumii şi în special versiunile Sfintei Scripturi în greaca veche, aramaică şi latină, limbile originale în care au fost scrise.
Curios şi foarte dornic să învăţ măcar alfabetul am început să folosesc şi eu acest program. Marele avantaj a lui era că atunci când citeai Sfânta Scriptură în greaca veche, dacă mergeai cu mouse-ul deasupra unui cuvânt apărea automat traducerea lui în engleză, fără să dai niciun click. Şi uite aşa mergeam cu mouseul din cuvânt în cuvânt şi începeam să învăţ câte ceva.
Pe atunci citeam foarte des Sfânta Scriptură şi ştiam bine textele evanghelice. Din acest motiv când citeam Evanghelia după Ioan în greacă ştiam ce ar trebuie să urmeze în limba română şi făceam analogii şi astfel reuşim să învăţ cuvinte noi. Am stat luni de zile aproape în fiecare zi cu programul în faţă, câte 30 de minute – o oră pe zi şi făcusem progrese destul de mari. Ajunsesem să citesc Evanghelia după Ioan şi s-o înţeleg fără să mai mă uit la traducerea cuvintelor. Citeam la fel de repede ca în engleză… mi-era uşor.. recunoşteam cuvintele în mod facil. Îmi cumpărasem unul dintre cele mai bune manuale de gramatică de pe Amazon: Basics of biblical Greek scrisă de Bill Mounce, luam notiţe, făceam vocabulare cu cuvinte noi şi tot aşa.
M-a ajutat Dumnezeu foarte mult, încât nu-mi vine să cred nici acum. Totuşi gramatica n-am reuşit s-o învăţ, mi se pare grea, dar cu puţin efort se poate. Scrierile Sfântului Apostol Pavel mi se par destul de greu de tradus, iar cele din Vechiul Testament par mai accesibile. Astăzi au trecut vreo doi ani de când nu mai citesc zilnic ceva în limba greacă, dar totuşi sunt mulţumit că pot citi tot ce scrie pe icoane, pe pereţii bisericilor, pe manuscrise…
La un moment dat eram la Mănăstirea Hurezi cu Florin, cel mai bun prieten al meu, şi ne uitam la picturile din pridvorul bisericii şi nu prea ştiam ce scene sunt acolo defapt. Am început să citesc mesajul din jurul lor scris în greaca veche şi am descoperit că erau de fapt sinoadele ecumenice şi fiecare avea câte un mesaj reprezentând articole din mărturisirea noastră de credinţă (crezul). Am fost foarte încântat pentru că era singura parte a picturii din pridvor pe care n-o înţelegeam. După ce am descoperit asta, am putut avea o privire de ansamblu asupra întregii picturi de la intrarea în biserică şi asupra mesajului general pe care-l transmite.
E o satisfacţie mare să înveţi o limbă care are un alt alfabet, a cărui mesaj e ascuns pentru mulţi cei din lumea aceasta. Din acest motiv m-am îndrăgostit de limba greacă şi abia aştept să vizitez şi Grecia la un moment dat.
Greaca veche este limba în care au fost scrise cărţile Noului Testament, deci este limba originală. Toate traducerile în celelalte limbi sunt traduceri şi aşa vor rămâne. Sensul deplin al scrierilor poate fi aflat doar citind cărţile în limba în care au fost scrise. Diferenţele nu sunt foarte mari între traduceri şi original dar există destul de multe greşeli de interpretare şi exprimare. Părintele Coman spunea că nu se compară a citi scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur în greaca veche, în care au fost scrise, cu traducerile acestor scrieri în limba română. În greacă simţi puterea de convingere a Sfântului Ioan, percepi mesajul într-un mod diferit, e ca şi cum ar fi lângă tine şi ţi-ar vorbi. Limba maternă păstrază mereu originalitatea mesajului exprimat, dându-i un caracter aparte.
Vă recomand şi vouă tuturor, mai ales studenţilor la teologie, sau celor râvnitori, să învăţaţi măcar alfabetul şi apoi vă veţi bucura descifrând fiecare cuvânt de pe pereţii bisericilor sau din cărţi.
Ca instrument de studiu vă recomand siteul Bible web app care face acelaşi lucru pe care-l făcea şi Bibleworks, doar că e la nivel online şi e gratuit.
P.S În fotografie este rugăciunea „Tatăl nostru”
(Claudiu)
Ilie
septembrie 7, 2010 @ 8:43 pm
Claudiu, atat de limpezi iti sunt scrierile, incat rapesti cititorul !
Exceptional text !
maria
septembrie 9, 2010 @ 4:46 pm
un site
http://poeziicrestin-ortodoxe.blogspot.com/2010/09/nasterea-stapanei-noastre-nascatoarea.html
maria
septembrie 9, 2010 @ 4:46 pm
Nasterea Maicii Domnului
http://poeziicrestin-ortodoxe.blogspot.com/2010/09/nasterea-stapanei-noastre-nascatoarea.html
Laura-optimista
septembrie 9, 2010 @ 7:51 pm
Foarte interesant. 🙂 Eu m-am înscris la teologie ortodoxă didactică… sper că şi la această specializare vom învăţa limba greacă veche. Latina îmi va fi uşor s-o învăţ, pentru că am studiat-o şi în liceu şi cred că domnii profesori din facultate ne vor lua de la zero, fiindcă mulţi studenţi n-au învăţat latină în liceu.
Cred că limba greacă veche este mai dificil de învăţat decât latina, fiindcă unele cuvinte din limba latină seamănă cu limba română. Ştim că limba noastră este romanică. Dar cred că la greacă… chiar trebuie să ai o memorie excepţională. Aşa este? Am emoţii… dar abia aştept să studiez această limbă, în care au fost scrise cărţile Noului Testament(ştiu că doar Evanghelia după Matei a fost scrisă în ebraică. Reţin corect?). 🙂
PS. Ştiţi cumva dacă la teologie didactică se studiază istoria Bizanţului? Mulţumesc.
Doamne ajută!
Ruxandra
octombrie 28, 2010 @ 4:56 pm
Imi place foarte mult cum scrii. Si imi place ca esti cult. Am avut de-a face cu persoane care au absolvit aceeasi facultate ca si tine dar o alta telogie, nu ortodoxa dar crestina si totusi habar nu aveau ca Grecia este tara crestina…
Claudiu
octombrie 28, 2010 @ 5:07 pm
Salut Ruxandra,
Desi mi-ar place sa fiu asa cum zici tu, din pacate cult cu siguranta nu sunt.
Oamenii culti sunt cei care au citit foarte mult, si cei care au studiat un domeniu foarte bine.
Eu desi sunt teolog (asa scrie pe diploma de licenta), in breasla mea sunt pe la coada. Totusi incerc sa compensez cu entuziasm si credinta.