Eşecul multor familii în societatea de astăzi provine din greşita înţelegere a sexualităţii umane
Vorbim foarte des despre căderea în păcat al lui Adam dar uităm că în momentul căderii el nu era singur, ci împreună cu Eva. Astfel eşecul ascultării de Dumnezeu şi săvârşirea primului păcat a venit ca urmare a unei neînţelegeri între bărbat şi femeie, între Adam şi Eva.
Dacă Adam ar fi fost mai apropiat de Dumnezeu, mai credincios şi mai înţelept, ar fi refuzat propunerea Evei de a mânca din pomul cunoştinţei binelui şi a răului, şi ar fi mustrat-o pentru slăbiciunea de a se fi lăsat ispitită de diavol.
Iov, după câteva mii de ani, fiind într-o postură mult mai grea ca a lui Adam s-a comportat înţelept. După ce diavolul i-a luat toate averile, casa, copiii şi sănătatea, ajungând să trăiască în afara oraşului pe o grămadă de gunoi, soţia sa, indignată de atâtea necazuri pe care Dumnezeu le-a îngăduit să se întâmple în familia lor, îi spune lui Iov:
„Te ţii mereu în statornicia ta? Blesteamă pe Dumnezeu şi mori!“
Dar Iov, îi răspunde în chip înţelept:
„Vorbeşti cum ar vorbi una din femeile nebune! Ce? Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare şi pe cele rele?” Şi în toate acestea, Iov n-a păcătuit de loc cu buzele sale.”
Iov ar fi fost mult mai îndreptăţit decât Adam să asculte sfatul femeii şi să cârtească împotriva lui Dumnezeu, dar n-a făcut-o. Iar pentru toate acestea Dumnezeu i-a răsplătit însutit răbdarea şi credincioşia lui.
Omul este făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu:
„Şi l-a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; bărbat şi femeie i-a făcut.”
Unul din aspectele determinante ale chipului pe care l-a primit omul de la Dumnezeu este heterosexualitatea. Dumnezeu, deşi Unul în fiinţă este Treime de Persoane. Aceeaşi fire dumnezeiască se regăseşte în trei Persoane diferite: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. La fel, aceeaşi fire umană se regăseşte diferit în bărbat şi în femeie. Aşa cum Dumnezeu nu este unul solitar ci comuniune şi iubire de Persoane, în acelaşi fel şi omul nu este singur ci este bărbat şi femeie, comuniune în diversitate.
„Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el”.” (Facere 2, 18)
Părintele Marc-Antoine Costa de Beauregard spune: „Căutarea comuniunii dintre bărbat şi femeie este chipul căutării comuniunii dintre Dumnezeu şi om.” Bărbatul se apropie şi îl cunoaşte pe Dumnezeu învăţând iubirea din relaţia pe care o are cu femeia sa. Eşecul relaţiei divino-umane se repercutează în eşecul relaţiei dintre bărbat şi femeie. Puţina credinţă a lui Adam i-a afectat toată familia, iar marea înţelepciune a lui Iov a salvat sufletul soţiei sale şi viitorul întregii familii.
Toate păcatele oamenilor au ca primă sursă de propagare educaţia primită în familie. Copilul reuneşte în sine, comportamental, succesul sau eşecul relaţiei dintre tatăl şi mama lui. Cei şapte ani de acasă vor scoate la iveală virtuţile, credinţa şi faptele părinţilor de-alungul timpului. Copilul va imita tot ce a văzut la părinții săi, iar deprinderile pe care şi le va forma în viitor var avea la bază educaţia primită în familie.
Relaţia tatălui cu Dumnezeu şi a mamei cu Dumnezeu vor afecta pozitiv sau negativ căsnicia lor şi implicit comportamentul şi conştiinţa copiilor.
Concluzia este aceasta: toate păcatele lumii sunt eşecuri parţiale sau totale ale relaţiei dintre bărbat şi femeie. Oare venirea lui Iisus la nunta din Cana Galileii nu are şi un înţeles mai adânc? Oare nu înseamnă ceva mai mult, faptul că la nuntă Iisus face prima dovadă a dumnezeirii Sale? De ce oare a ridicat Dumnezeu căsătoria la rangul de taină între cele şapte, iar Bisericii i-a dat în grijă – deci în răspundere şi în drept – de-a urmări cu luare aminte roadele Tainei, aceşti muguri ai vieţii, copiii? Nu oare de aceea, ca ei să fie fiii Săi, întregi la minte şi la trup, şi nu dimpotrivă, puii fărădelegii? Iată, din acest motiv, prima minune pe care a făcut-o Mântuitorul Hristos a fost cea din Cana unde a binecuvântat nunta, unirea femeii şi a bărbatului împăcându-i unul cu altul, şi pe amândoi împreună cu Dumnezeu, astfel încât și fiii lor să fie împăcați cu Dumnezeu.
Familia umană este chip al Sfintei Treimi, al familiei dumnezeieşti. Aşa cum Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt se iubesc şi conlucrează minunat împreună, la fel ar trebui să fie şi între bărbat, femeie şi copiii lor. Așadar, păcatele omenirii se vădesc a fi în primul rând eşecuri ale neînţelegerii dintre soţ şi soţie şi dintre părinţi şi copii. Dacă oamenii ar învăţa iubirea în familie ar şti să iubească şi pe cei din afara ei.
Dar, neînţelegerile dintre soţ şi soţie își spun cuvântul în societate, ducându-i de la ceartă la violenţă, de la poftă la adulter, divorţ, și ură. Educaţia precară pe care părinții o oferă copiilor permite instalarea unor patimi grave în sufletul celor mici: necredinţa, indiferenţa, desfrânarea, lenea, fumatul, excesul de băuturi alcoolice, drogurile, hoţia, nesupunerea, etc. În acest fel societatea va primi în sânul ei oameni cu grave devieri de la moralitate, adică de la normalitate. Toţi aceştia vor afecta direct sau indirect şi pe ceilalţi care nu au aceste patimi.
Revenind la subiectul nostru, greşita înţelege a heterosexualităţii (a relaţiei normale dintre bărbat şi femeie) are efecte negative puternice asupra societăţii. Tocmai din acest motiv au apărut: prostituţia, pedofilia, pornografia, masturbarea, homosexualitatea, şi multe alte urâciuni care arată doar că bărbatul nu şi-a înţeles femeia încercând să obţină doar plăcere de pe urma ei. La fel, nici femeia nu a înţeles menirea bărbatului ca unul ce este cap al ei şi al întregii familii.
Eşecul multor familii în societatea de astăzi provine din greşita înţelegere a sexualităţii umane. Raportarea noastră față de sexualitatea umană este una definitorie pentru omenire. De aceea, dacă barbatul nu va înțelege cum trebuie sexualitatea umană, atunci se va raporta greșit și față de femeie. Reciproca este la fel de valabilă. Întreaga viață pe care o ducem se află sub încidența sexualității. Aşa a fost de la începutul lumii şi aşa va fi pâna la sfârşit. Totul porneşte de la concepţia noastră despre viaţă şi apariţia ei.
(Claudiu)
Emanuela
aprilie 4, 2011 @ 4:59 pm
@ Claudiu
As dori sa ma lamuresti aici Claudiu, "Toate păcatele oamenilor au ca primă sursă de propagare educaţia primită în familie. Copilul reuneşte în sine, comportamental, succesul sau eşecul relaţiei dintre tatăl şi mama lui".
Tatal meu nu a fost un sot bun pt mama mea, a baut si bea, facea scandal, o batea, mereu nu am avut ce au avut ceilalti copii, insa mama a rezistat pana m-am facut mare si cand am implinit 20 de ani, a plecat in Italia si este acolo cu altcineva. Insa nu o lasa sufletul cand ii este rau lu tata sau cand are nevoie de bani sa-i trimita. Tata nu stie ca mama este acolo cu cineva acum.
Toate incurcaturile astea ar fi trebuit sa ma faca si pe mine sa deviez, insa eu am mers mereu la Biserica, m-am spovedit, m-am impartasit si fac asta si acum si am avut o relatie curata cu prietenul meu, care acum este pe punctul de a se termina pentru ca pentru el nu este o prioritate casatoria dupa 6 ani de prietenie.
Si atunci ce sa cred ca sunt predestinata sa am o soarta rea datorita parintilor mei, sau ca am un comportament mai deviat??
Da pot sa spun ca in societate eu sunt mai rezervata decat altii, mai precauta, mai atenta la oameni pentru ca am suferit, insa Dumnezeu mi-a ajutat si am strigat la El mereu.
Iarta-ma dc am inteles gresit!
Doamne ajuta!
Emanuela
aprilie 4, 2011 @ 5:06 pm
Si mai vroiam sa adaug – prietenul meu are o familie stabila, tatal o iubeste pe mama sa si mama lui la fel si toti se impartasesc, tin o saptamana post toata familia, fii mai de gura parintilor, insa fiul lor (prietenul meu) are conceptia despre casatorie ca nu este neaparat importanta, pe primul plan este dezvoltarea carierei. Deci eu cred aici depinde de relatia fiecaruia cu Dumnezeu personala, cat s-a apropiat de El, cat a vrut sa-l cunoasca si ce este important in viata pentru fiecare.
Claudiu
aprilie 4, 2011 @ 5:47 pm
Doamne ajuta Emanuela!
Copiii nu sunt predestinati sa faca raul ci sunt doar influentati de parinti. In cazul in care copiii ajung la varsta sa discearna singuri si sa poate avea o relatie cu Dumnezeu atunci vor fi mai putini influentati, credinta fiindu-le indrumator in toate faptele savarsite.
Gandeste-te Emanuela ce s-ar fi intamplat daca nu-l cunosteai pe Dumnezeu? Gandeste-te cum ai fi privit barbatii? casatoria? Gandeste-te ca ai fi fost mult mai deschisa sa faci un divort, avand un exemplu in familie…
Ceea ce am vrut sa spun in articol este ca parintii prin comportamentul lor pun baza moralitatii copilului, si ii influenteaza intraga viata prin sfaturile pe care le dau si prin felul in care gandesc.
Din momentul in care copilul devine constient de ceea ce este bine si rau, atunci va conta foarte mult si relatia lui Dumnezeu si faptele pe care le savarseste zilnic.
Emanuela
aprilie 4, 2011 @ 6:49 pm
Da pot sa spun ca privesc lumea cu alti ochi si Dumnezeu mi-a fost mereu sprijin, m-a auzit, m-a ajutat si m-a povatuit desi uneori este greu sa distingi gandurile care vin de la Dumnezeu, fata de cele care vin de la cel rau. Caci mereu gandul de la Dumnezeu este insotit si de o intristare, insa cel de la diavol ori numai de tulburare.
Doamne ajuta Caludiu, multumesc:-)
ellena
aprilie 4, 2011 @ 6:52 pm
Problema pe care mi-o pun e de unde provine aceasta gresita intelegere a sexualitatii si din ce cauza s-a extins intr-o asa masura incat putini o mai inteleg cum ar trebui? Sunt copii care mostenesc din familie aceste "idei" de a intelege sexualitatea ,poate ei saracii fara nici o vina, si cresc asa si mai aduna de aici de colo "informatii" si nu reusesc sa inteleaga ce inseamna de fapt o familie, si din cauza prea multor "informatii" acumulate si a "experientelor" esueaza ,se ratacesc in propriile greseli…
Asa este, multi sunt cei care inteleg relatia dintre barbat si femeie ca sursa de placere fara responsabilitati si fara consecinte, ca "experiente" fara viitor. Deci spunem ca nu e vina lor ,e vina parintilor, dar parintii…vina cui poarta?
Parerea mea ca nu ei poarta vina, nu cei multi, care pare ca se tot inmultesc, vina o purtam noi, zic noi ca tind sa cred ca m-as incadra in aceasta categorie, da! noi cei care intelegem dincolo de randuri, care am primit o altfel de educatie si care cu ajutorul lui Dumnezeu am invatat ca nu e moral si placut lui Dumnezeu sa traiesti in lume fara rusine…(astazi as putea spune ca e o rusine sa-ti fie rusine)
Purtam vina pentru ca tacem si nu ne exprimam deschis si fara retineri asa incat ceilalti sa poata vedea in noi un exemplu, traim dupa principiile noaste si inainatam dupa princiipiile lor ,nevrand care cumva sa iesim in evidenta ,sa fim considerati "-)iversi", "ciudati", "sau nefiind in rand cu lumea"…
Acum ceva timp am intalnit o persoana care mi-a dat de inteles multe, n-as putea spune ca in sensul bun dar…
Ajunsesem sa povestim viata noastra ,eu mai mult tacand l-am lasat sa povesteasca nu m-am grabit sa-l intrerup sau sa-l judec si nici nu am vrut sa arat ce fel de persoana sunt de la inceput, am incercat sa "nu ies in evidenta" caci probabil nu-mi mai povestea nimic.
Am ramas impresionata cum neavand un punct de referinta in familie caci parintii divortasera ajunse sa-si gaseasca singur "puncte de sprijin" nu in sensul bun al cuvantului…In copilarie ,imi povestise, era foarte rebel ,incerca prin toate metodele sa iasa in evidenta ajunsese sa aiba 6 la purtare, traia cu bunica si imi spusese ca singurul lucru care ii pare rau e ca i-a facut atatea probleme si necazuri. Apoi de foarte tanar cred ca 14-15ani a lasat o fata insarcinata, copil pe care nici in ziua de azi nu l-a vazut ,apoi cate si mai cate, cum a desfranat prin diverse locuri desi avea o relatie de 6 ani, relatie care acum s-a sfarsit dupa care am vazut urme de pareri de rau .
Imi spusese ca de durere la moartea tatalui sau a mers la discoteca si a baut pana dimineata…
Am vazut cu adevarat durere, rani care nu au avut leac sau care nu au avut cine sa le ingrijeasca ,nu a avut un model si nu a trait dupa nici un principiu , a vrut oarecum sa se revolte …dar cel mai grav este ca imi spusese ca nu-i pare rau de nimic si ca copiilor lui o sa le transmita aceasta "mostenire"sa fie rebeli si fara nici o limita…
Sincer sa va spun ,nu mai aveam cuvinte ,iar cand a fost randul meu sa vorbesc, uimire mare, ii spusesem ca nu as avea ce sa-i povestesc ca sa-i starnesc interesul, ca nu am avut relatii intime desi am 23 ani,ca cred in casatorie si in cuvantul iubire, ramasese de-a dreptul uimit si nu-i venea sa creada, a ramas impresionat caci nu credea ca exista si o alta realitate decat aceea pe care el o cunoaste, mi-a spus ca ma apreciaza din suflet, si am simtit asta si din comportamentul lui.
Mi-a parut ca ar vrea oarecum sa se schimbe dar nu mai reuseste tot ce a facut a devenit ca o a doua natura ,toti prietenii sunt asa, relatiile familiare nu prea sunt ca sa nu spun ca sunt aproape inexistente,asta intelege el prin a trai…
Din cauza aceasta spun ca ar trebui sa fim mai deschisi sa aratam lumii ca exista si o alta realitate ca poate astfel exista posibilitatea ca cineva sa vada si sa aiba de invatat , sa nu judecam,ca de obicei asta facem, nu cautam sa cunoastem mai intai sursa caderilor,a suferintelor prost exprimate si apoi sa incercam sa ajutam unde se mai poate…
Imi cer iertare pentru intreg romanul, care poate nu are nici o legatura, dar eu am gasit legatura in momentul cand am citit articolul…
Doamne ajuta!
Emil
aprilie 4, 2011 @ 7:17 pm
Parintele Arsenie Boca spune ca din parinti desfranati (a se citi: fara o disciplina/rigoare in viata sexuala) vor iesi foarte probabil copii cu inclinatii in acest sens.
Adica dupa ce se stie ca femeia este insarcinata nu se mai face sex pana cand termina de alaptat copilul, adica in jur de 2 ani!!!! Pentru ca in copil se vor regasi hormonii respectivi in exces si ii va fi foarte crescut apetitul pentru asa ceva. Cine face asa? Cine urmeaza acest sfat? Cate familii tinere la inceput de drum stiu sau ii intereseaza asta? Cate mame spun fiicelor/fiilor lor asa ceva? Sau se spune in scoli? Sunt intrebari retorice. Trebuie sa ne vedem in primul rand pacatele ca parinti si mai apoi sa asteptam cate ceva de la copii, desi este mai sanatos sa nu astepti nimic, atata doar ca parinte sa ne facem datoria fata de copilul care cu darul Domnului a venit in aceasta lume. Cititi cartea "Tinerii, familia si copii nascuti in lanturi" a Parintelui Arsenie Boca si multe dintre intrebarile pe care vi le puneti vor primi raspuns. Domnul sa ne aiba in paza si grija lui. Amin.
daniel
aprilie 4, 2011 @ 8:39 pm
Bun din punctul meu de vedere titlul este destul de corect. N-as zice ca e singura cauza dar merge. As emite si eu unele idei:
Cred ca societatea umana a evoluat, la fel si oamenii. Oamenii mileniului III au depasit barierele psihologice ale conformismului iar ideea de sexualitate normala s-a schimbat.
Nu mai este ceva anormal in a intretine relatii sexuale inainte de casatorie (majoritatea o fac).
Nu mai este ceva anormal sa divortezi si sa iti refaci viata.
Nu mai este ceva prohibitiv iti dicuti orientarile sexuale sau sa apelezi la ajutorul unui specialist.
Acestea sunt constatari personale nicidecum ceva ce laud sau critic.
Tot o constatare a cauzelor libertinajului ar fi si gandirea ca e probabil sa avem o singura viata … si trebuie traita prin a avea o conduita sociala corecta si a-ti satisface dorintele proprii (in limitele legale bineinteles).
Claudiu
aprilie 4, 2011 @ 8:49 pm
Societatea umana a evoluat din punct de vedere tehnologic, dar din punct de vedere moral e la pamant, poate mai grav decat societatile anterioare.
Relatiile sexuale inainte de casatorie si libertinajul sexual are efecte negative grave asupra individului si asupra intregii societati. Noi le-am tot discutat pe acest site, le gasesti in sectiuna Sexualitate, categoria "Relatii intime inainte de casatorie."
Daca astazi oamenii divorteaza usor asta nu inseamna ca e normal, ba dimpotriva, e un mare minus pentru barbati si femei care nu se mai iubesc profund, nu se mai iarta, nu se mai gandesc ca taina cununiei are efecte in vesnicie.
Orientarile sexuale asa cum sunt numite astazi, sunt de fapt grave devieri de comportament. Pe acelasi principiu putem demonstra ca si zoofilii au aceleasi drepturi ca si homosexualii.
Oamenii de capul lor, fara sa asculte de Dumnezeu au ajuns mai rau decat animalele, si e simplu de vazut asta…
Ana
aprilie 5, 2011 @ 7:00 am
Daniel
[quote]Nu mai este ceva anormal in a intretine relatii sexuale inainte de casatorie (majoritatea o fac).[/quote]
In continuare este anormal. As vrea insa sa vad cat de fericit este barbatul care se casatoreste cu femeia moderna care s-a culcat cu 50 de barbati inainte de casatorie. Esti deschis spre asta?
[quote]Nu mai este ceva anormal sa divortezi si sa iti refaci viata.[/quote]
Este in continuare anormal. Societatea prin media incearca sa faca asta sa para o normalitate. Daca ar fi o normalitate, nu ar durea atat de mult si nu ar avea efecte pana la sfarsitul vietii celor doi.
[b]Nimeni nu se reface printr.o noua casatorie.[/b] Asta este iarasi o gaselnita media.
Dan
aprilie 5, 2011 @ 8:28 am
Ana… touche, dar hai sa nu zicem 50 de barbati ca sa nu se zica ca avem o parere prea dura despre realitatea de astazi…reducem la 5 barbati…sau chiar la 2. Si garantez ca barbatul care o va lua de sotie pe aceasta fata nu va fi deloc fericit in privinta asta (daca nu va ierta va fi plin de frustrari gandindu-se ca sotia lui si-a mai impartit intimitatea fiintei si cu alti barbati). Si lucrul acesta se va rasfrange asupra sotiei sub forma de reprosuri, certuri…etc. (Plata pacatului). Reciproca e aproape la fel de valabila, in sensul ca femeile sunt in general mai iertatoare in privita aceasta, dar asta nu inseamna ca fostele iubiri ale sotilor nu le ranesc si nu le deranjeaza la fel de mult ca pe barbati.
Ipocrizia cea mare insa vine mai mult din partea baietilor care vor sa se sature de placere cu femeile, dar au pretentia ca viitoarea sotie sa fie cuminte. Asta arata ca masoara acelasi lucru (relatiile sexuale) cu doua masuri. Una usoara pentru ei si una grea pentru femei. Iata ocaua lui Cuza care arata gresita intelegere a sexualitatii din partea barbatilor (de data aceasta)
Ana, ma bucur mult ca ai evidentiat un aspect pe care vreau si eu sa-l intaresc: Normalitatea nu este data de numarul majoritatii sau a minoritatii oamenilor. Normalitatea nu se stabileste pe criterii de numar. Normalitatea se stabileste un functie de Hristos Domnul, adica in functie de cum am fost inainte de cadere, de cum suntem destinati sa fim ca oameni, si nu in functie de cum suntem acum.
Ca si intr-un sat de hoti [b]pare normal[/b] sa furi. Se numeste chiar dreapta haiducie acolo: furam de la bogati si ne dam noua saracilor. Dar uite ca tot satul se inseala in privinta furatului. La fel e si cu desfranatul. Daca intr-o tara s-a legalizat avortul sau prostitutia datorita dorintei majoritatii, asta nu inseamna ca ele sunt normale…deci morale. Ci inseamna doar ca majoritatea a ajuns la un grad mare de anormalitate. Deci, asa cum spunea Claudiu mai sus…este un mare minus pentru societatea respectiva.
daniel
aprilie 5, 2011 @ 2:08 pm
Ana
Chiar voi spuneati ca starea de normalitate este data de optiunea majoritatii (cu conditia ca aceasta optiune sa fie si legala).
Majoritatea persoanelor intreprinde relatii sexuale premaritale (asta o spun statisticienii si sociologii).
Nu prea imi plac intrebarile personale dar voi raspunde totusi. Nu m-ar deranja absolut deloc faptul ca viitoarea sotie a avut deja relatii sexuale si cu alti barbati inainte sa ma cunoasca. Nu vad de ce ar fi asta o problema. De asemenea consider ca inainte de a face pasul spre casatorie cuplul ar trebui sa se cunoasca din toate punctele de vedere, ma intelegeti.
La fel si cu divortul. De sa fie anormal. Doi oameni nu s-au inteles / nu se mai inteleg, nu li s-au indeplinit asteptarile asa ca decid ca nu reprezinta un cuplu si se despart. Nu vad ce este nefiresc aici. E decizia fiecaruia, corect ar fi sa respectam aceste decizi, personale in definitiv. Nu cotravin normelor legale, nu reprezinta un pericol pentru societate etc.
Emanuela
aprilie 5, 2011 @ 2:45 pm
@ Daniel,
"-)ecid ca nu reprezinta un cuplu si se despart", suna sec ca o trestie si impietrit ca o stanca rece… cata durere este in spate nu prea se recunoaste.
O durere ca de moarte de om. Inchipuie-ti pt o secunda ca prietena ta moare… simti ceva? te doare sufletul? .. dc nu te doare inseamna ca nu iubesti.
daniel
aprilie 5, 2011 @ 5:18 pm
@Emanuela
Corect. Despartirea dintre doi soti de obicei este foarte dureroasa, dar nu dureaza. Oamenii au evoluat s-au adaptat, au invatat sa treaca peste probleme. Din fericire noua generatie este bine adaptata si depaseste (in majoritatea cazurilor) foarte bine aceste momente.
Referitor la iubire. Ca orice lucru, sentiment, cam are termen de garantie. La un moment dat expira. Multe cupluri raman impreuna si dupa ce focul iubirii a trecut pentru ca sunt si prieteni si se respecta.
Emanuela
aprilie 5, 2011 @ 5:28 pm
Da Daniel, pentru ca iubirea are mai multe trepte, la un moment dat se transigureaza in ceva mai profund, dar mereu cu manifestari diferite ale ei.
Se termina de obicei atunci cand unul din cei doi pierde relatia cu Dumnezeu adevarata si de aceea pierde recunostinta si respectul fata de cel iubit,pentru ca nu mai stie sa iubeasca pe Dumnezeu in primul rand si pe aproapele lui ca pe sine insusi; mi-e jena macar sa-l numesc partener – ca doar nu e gandac, vorbim de oameni, persoane.
Dan
aprilie 5, 2011 @ 6:32 pm
Daniel ai spus [i]"La fel si cu divortul. De sa fie anormal. Doi oameni nu s-au inteles / nu se mai inteleg, nu li s-au indeplinit asteptarile asa ca decid ca nu reprezinta un cuplu si se despart. Nu vad ce este nefiresc aici. E decizia fiecaruia, corect ar fi sa respectam aceste decizi, personale in definitiv. Nu cotravin normelor legale, [b]nu reprezinta un pericol pentru societate etc.[/b]"[/i]
Da-mi voie (fara sa ma cred superior) ca spui asta din lipsa de experienta a vietii. Cand ai sa treci prin greutatile vietii iti va fi rusine de usurinta cu care ai vorbit despre divort. In primul rand divortul reprezinta un atentat la sanatatea psihica a sotilor. Si fata de un caine care a stat cativa ani pe langa casa iti pare rau ca nu-l mai vezi la un moment dat, daramite fata de o persoana cu care ti-ai impartasit toata intimitatea fiintei. Nu se poate sa nu traumatizeze sufleteste o despartire, ca nu suntem din beton-armat.
Apoi divortul este o trauma pentru copii. Te-ai gandit cat de mult sufera copii de pe urma unui divort si de pe urma certurilor care il preced? Deci iata ca divortul reprezinta un pericol mare pentru societate, caci societatea de maine o formeaza copii de azi.
Mai poti reconsidera aspectul acesta daca reflectezi un pic.
daniel
aprilie 5, 2011 @ 6:51 pm
@ Emanuela @ Dan
Da, aveti si voi dreptate. Nici nu neg ca nu e o experienta usoara. Din experienta altora am vazut ca inseamna mult chin, nopti nedormite, decizii gresite, impulsivitate. Nu sustin decat ca acei oameni trec cu bine peste aceste momente.
Pericolele pentru societate sunt interzise si limitate cumva. Divortul nu este interzis sau limitat, tocmai din acest considerent. Societatea incearca sa asigure o libertate cat mai mare de decizie oamenilor. Divortul, este in definitiv, o decizie a oamenilor implicati. La fel si copii, sufera intr-adevar, dar aceste evenimente ii fac mai puternici (a nu se intelege ca ar trebui incurajate astfel de teste pt. copii). De obicei acei oameni (divortati sau copii de divortati) au rata mai mare de succes in societate pentru ca au devenit flexibili in gandire, inteleg ce schimbatori sunt oamenii si pot intelege mai bine societatea.
In definitiv aceasta este societatea capitalista. e o piata concurentiala din toate punctele de vedere, si economica si sociala si religioasa chiar. Cel mai bine adaptat obtine o pozitie mai importanta. Conservatorii din toate domeniile, care raman ancorati intr-o mentalitate si invataturi de acum 20 de ani, 100 de ani sau doua mii de ani, sunt din ce in ce mai putini ca numar si mai putin ascultati, intr-un final pot disparea. E trist dar aceasta este realitatea.
tania
aprilie 5, 2011 @ 7:33 pm
Daniel,
Familia este nucleul societatii (din pacate nu se prea ia in considerate acest lucru), in consecinta, divorturile afecteaza foarte mult societatea, chiar daca efectele nu se vad imediat.
Oamenii nu au evoluat, doar au devenit mai nesimtitori, mai dezinteresati, mai nepasatori. De asta depasesc asa de bine momentele.
Ana
aprilie 6, 2011 @ 4:37 pm
Ce inseamna cuvantul firesc?
Daniel
[quote]La fel si cu divortul. De sa fie anormal. Doi oameni nu s-au inteles / nu se mai inteleg, nu li s-au indeplinit asteptarile asa ca decid ca nu reprezinta un cuplu si se despart. Nu vad ce este [b]nefiresc[/b] aici. E decizia fiecaruia, corect ar fi sa respectam aceste decizi, personale in definitiv. Nu cotravin normelor legale, nu reprezinta un pericol pentru societate etc.[/quote]
Intai ar trebui sa explicam firescul. Ce este firescul pentru tine? Si inca o intrebare.
Parintii tai mai sunt impreuna?
Doamne ajuta
Ana
aprilie 6, 2011 @ 4:43 pm
Dan, ai explicat foarte bine.
Pe deasupra ai fost si mai fin gandind ca o fata ar putea avea doar 2 relatii intime inainte de casatorie. Asta in cazul in care este vorba de o fata care dupa ce a vazut in pacatul asta, se intoarce la credinta dreapta si traieste in infranare pana cand se casatoreste. O astfel de fata devine o buna sotie si mama.
daniel
aprilie 6, 2011 @ 9:30 pm
Ana
Firescul este o situatie, stare conform legilor naturii sau conforma asteptarilor, cum e normal sa fie, ceva de genul asta. S-ar putea deduce (aproximativ corect) ca firescul este dat de majoritatea celor ce vad o stare ca fiind fireasca, normala.
Cel mai important este "firescul legal, juridic". Societatea asigura siguranta cetatenilor prin reglementari ale vietii sociale. Tot ea este singura indreptatita sa pedepseasca incalcarile.
Ca sa ne intoarcem la divort si sexualitate, nu reprezinta incalcari ale legilor, ale vietii sociale nici divortul si nici sexul premarital.
(parintii mei sunt si acum impreuna si sunt convins ca vor ramane pana la sfarsit).
O buna sotie sau mama poate fi orice femeie indiferent de pacatele savarsite anterior.
Nu stiu daca "infranarea" reprezinta o solutie. Psihologii nu recomanda abstinenta sau astfel de comportamente pentru ca poate conduce la complexe, deviatii sexuale sau frustrari. Ma gandesc ca fiind specialisti cunosc bine ceea ce afirma. Ei recomanda (sexual vorbind) oamenilor un comportament natural, complex care sa nu afeceze comportamentul. In definiiv asta e viata, cu dragoste, suferinta, placeri, bucurii, iar dragoste, cautari, impliniri. Te poti simti implinit cunoscand toate starile pe care omul le poate gusta. Nu as avea ce regreta.
Ana
aprilie 7, 2011 @ 1:27 pm
rugaciunea la Maica Domnului
Daniel, tu scrii frumos. Din ce citesc insa lipseste legatura cu sufletul, legatura cu credinta in Dumnezeu. Toti acesti oameni de stiinta despre care vorbesti, dau studii care se cer de media, de cei care conduc lumea asta. Studii care sunt mult departe de adevar.
[b]Omul infranat este omul intelept.[/b] Noi ortodocsii avem 4 posturi peste an, in care avem ocazia mai mult ca oricand sa ne infranam de la mancare, vorbe, rautati etc. In perioada asta ne vedem si cat de slabi suntem atat trupeste cat si sufleteste. [b]Fara nici un fel de infranare, omul bun devine nebun.[/b]
Un tanar infranat poate sa-si randuiasca viata si sa-si respecte prioritatile. Care sunt prioritatile tale Daniel? Un tanar infranat, isi face un plan de viitor si cu credinta si munca si-l duce la capat cu bine, indiferent de schimbarile economice, sociale sau politice. Sa-ti dea Domnul si tu sa mergi la fel, si sa nu te lasi dominat sau influentat de studiile unor oameni de stiinta falsi, ci sa stai aproape de Hristos. Langa El nu ai cum sa gresesti.
[b]Uite un exemplu de astfel de tanar:[/b]
http://www.youtube.com/watch?v=T5w378RKX-w