Greutatea cuvântului

Cat de greu poate sa atarne un singur cuvant. Un singur iarta-ma cu parere de rau zdrobeste si cea mai impietrita inima. O singura jignire de la cineva drag indurereaza pana in strafundul sufletului. Un singur cuvant este mai puternic decat orice lucru material de pe pamant, pentru ca o lance, o sabie, sau o sageata pot sfarteca doar trupul, dar cuvantul intra pana in cele mai adanci strafunduri ale inimii noastre. Prin cuvant s-a facut lumea aceasta si prin cuvant se va sfarsi. Toata lumea in care traim este o lume a cuvantului.

Dar astazi nu mai suntem constienti de greutatea si puterea cuvantului. Pentru noi cuvintele zboara cu repeziciune de la unul la altul prin intermediul fibrelor optice si a undelor radio: pe messenger, la telefon, la radio,  tv sau internet se vorbeste intr-una…despre orice.

Tehnologiile zilelor noastre ne-au orbit discernamantul, astfel incat am ajuns sa spunem orice gandim, fara a mai trece prin inima ceea ce spunem. Foarte usor devenim iritati la vorba dar mai ales atunci cand stam in fata monitorului. Faptul ca ne ascundem in spatele unui nick-name, si ne facem anonimi in fata calculatorului, si din lipsa de contact vizual cu aproapele, ne da falsa impresie ca putem spune orice, oricui si oricum. Nu ne mai gandim ca orice lucru spus si gandit ne va insoti pana la Judecata, fiindu-ne avocat…sau procuror. Aruncam usor cu vorbe necantarite  pentru ca cine este sa ne traga pe noi la raspundere cand stam cu degetele pe tastatura, nu? Nu mai vorbim cu fratele nostru ci cu un interlocutor, nu mai vorbim cu aproapele nostru ci cu un anonim, nu mai vorbim cu chipul si asemanarea lui Dumnezeu din om ci cu un user.

Pentru nesabuinta noastra, pentru lipsa noatra de dragoste si dreapta socoteala, acum platim un tribut greu: vorbim mult si prost in loc de putin si bine.

Si o vorba stramoseasca ne spune ca „vorba lunga-i saracia omului”. Pentru ca atunci cand vorbim mult saracim duhovniceste.

Daca am sta macar cinci minute sa ne oprim din galopul absurd la care participam zilnic, ne-am da seama ca desi vorbim mai mult ne intelegem mai putin, ca desi e mai usor de vorbit acum e mai greu de inteles. De ce oare toate acestea, cand stim ca obosim astfel pe zi ce trece? Pentru ca la noi cuvantul si-a pierdut valoarea. Nu mai conteaza cui ne adresam, cand si cum vorbim, ci conteaza doar ca vorbim. Vorbim mult dar nu mai stim sa ascultam. De aceea nu ne mai intelegem unii cu altii. Daca am resposabiliza cuvantul din noi macar un pic, lucrurile ar sta cu totul altfel. Fiecare cuvant spus este un glas al inimii noastre ce a prin aripi si s-a asezat la inima aproapelui. Cuvantul tau poate sa fie miere pe inima aproapelui dar si pelin. Cu un cuvant poti dobora o inima la pamant, dar tot cu un singur cuvant o poti inalta pana la cer. Cu limba ta carmuiesti ceea ce vrei sa oferi din sufletul tau.

„Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieşte gura lui” (Ev. Luca 6 :45)

Vorbiti mai putin iar cuvantul vostru va  fi mai usor de ascultat, vorbiti din inima sincera iar cuvantul vostru va avea si putere.

(Claudiu)