Haideţi să ne facem iconari în Postul Mare!
Ce drag ne este nouă Chipul lui Hristos! În bucurie mergem şi mulţumim înaintea icoanei Lui pentru binefacerile primite, iar în necaz cu lacrimi ne plecăm înaintea Chipului Său şi cerem izbăvire. În faţa icoanei lui Hristos sufletul nostru se smereşte pentru că Cel înaintea căruia stăm este smerit, inima noastră se umple de blândeţe pentru că Cel ce este de faţă este blând, iar ochii ni se umplu de lumină pentru că Cel ce ne priveşte din icoană este lumină.
Şi, nu-i aşa că atunci când plecăm departe de casă, luăm cu noi fotografii cu cei dragi? Tot aşa facem şi acum, atâta timp cât suntem în lume – luăm cu noi, oriunde, Chipul drag al lui Hristos şi Îl privim ori de câte ori ni se face dor.
Fiecare om are un loc tainic, numai al lui, unde poartă mereu chipul celor dragi. Acel loc este inima. Şi pictori ai inimilor noastre suntem noi toţi. Zugrăvim pe pereţii acestui loc tainic şi bune şi rele. Gândiţi-vă numai la zilele în care suntem bucuroşi. Câte culori calde ne picură în inimă! Iar de suntem supăraţi ori nervoşi, plouă şi noroieşte cu negru în inimă.
Şi-aşa cum pictăm cu bucurie, în culori calde, chipurile celor dragi nouă, haideţi să pictăm şi Chipul lui Hristos pe un perete de inimă. Noi, creştinii, avem toţi talent la aşa ceva. Numai să avem şi voinţă.
Şi vom picta ochii blânzi ai lui Hristos în culoarea curăţiei, iar obrajii şi fruntea Sa le vom zugrăvi în culoarea nobleţei şi a duioşiei. Şi vom picta veşmintele Lui cu albastrul rugăciunii şi cu roşul iubirii de Dumnezeu şi de aproapele. Vom împodobi Chipul Său cu auriul slavei aduse din suflet lui Hristos. Nu vom uita să picurăm peste icoană lacrimi de lumină căzute din ochii noştri.
Aşadar, haideţi cu toţii să ne facem iconari în acest post!
(Tallita)
mirunitza
aprilie 2, 2009 @ 3:31 pm
foarte frumos Tallita,asa ar trebui sa facem,si nu numai in post…ai scris un articol frumos si valoros
daniel
martie 5, 2011 @ 7:59 pm
doamne ajutane sa putem face asa ceva
Laura-optimista
martie 5, 2011 @ 10:16 pm
"Fiecare dintre noi este pictorul propriei sale vieţi : sufletul este pânza, virtuţile sunt culorile, iar Hristos este Modelul pe Care trebuie să-L pictăm."(Sfântul Grigorie de Nissa) Aşa să ne ajute Dumnezeu!
multă bucurie întru Hristos!
Laura-optimista
martie 6, 2011 @ 11:44 am
Haideţi să vă istorisesc o anecdotă foarte frumoasă, pe care am auzit-o recent.
Erau doi copilaşi fraţi deosebit de credincioşi, dar cu temperamente total diferite: unul excesiv de introvertit şi visător, iar celălalt prea jucăuş şi neastâmpărat. Într-o zi, copilul cel cuminte, observând că fratele său nu stă liniştit nicio clipă, i-a spus pe un ton dojenitor: "Să ştii că, dacă nu eşti cuminte, o să ajungi în iad". Atunci, celălalt băieţel, rămânând câteva secunde pe gânduri, a răspuns zâmbind: "Ce dacă? Eu Îl am pe Hristos, Care-i mai tare ca iadul!".
🙂 🙂 Mi s-a părut o povestioară foarte simpatică şi instructivă. Hristos, Care este mai puternic decât iadul, ne iubeşte din veşnicie şi dragostea Sa faţă de noi nu va înceta niciodată. De ce ne-am putea teme?
În acest sens, un domn profesor de la facultate spunea că lupta spirituală este total diferită de întrecerile sportive din arenele antice. De ce? În primul rând, pentru că lupta duhovnicească a fost deja câştigată, o dată pentru totdeauna de către Hristos Dumnezeu, noi având doar datoria de a ne însuşi biruinţa Sa, prin păzirea poruncilor Sale; apoi, armele noastre, pe care le avem de la Învingător, sunt cele mai puternice; nu în ultimul rând, Arbitrul acestei lupte… este de partea noastră! Ce ne putem dori mai mult? 🙂
Dumnezeu să fie cu noi şi să ne întărească în credinţă, nădejde şi iubire sfântă!