Haideți să o ajutăm pe prietena noastră Nicoleta Enculescu

Doamne ajută, prieteni!

Din nou apelez la dumneavoastră, cu o mare rușine în suflet, dar nu am altă cale de ales.

Scriam, mai sus, că, deși îmi este rușine, totuși nu găsesc o altă cale și de aceea trimit acest mesaj. Am fost operată, în 2012 și în 2014, pentru triplă artrodeză subastragaliană, supraastragaliană și pentru fractură de astragal – membrul inferior stâng, afectat de pareză de SPI și SPE – nerv sciatic. În 2008, am fost operată pentru condromalacie rotuliană, plică sinovială – genunchiul drept. În 2010, am fost operată pentru Hernie de disc L5-S1, prin Nucleoplastie percutană. În 2005, am fost diagnosticată cu nodul tumoral hipofizar laterosellar stâng. În 1998, am avut un accident prin cădere de la același nivel, dar soldat cu Pareză de SPE și SPI – nerv sciatic, membrul inferior stâng și Hernie de disc. În 2015, am fost diagnosticată și cu coxartroză – șold drept.

Am mai fost diagnosticată, în 2016, și cu osteoporoză, la nivelul gleznei membrului inferior stâng, dar și la nivelul șoldului. Mama este suferindă de diabet, hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică dureroasă, nu i se închid două valve, ale inimii; are reumatism, artroză, osteoporoză; este operată de două ori de hernie de disc – prin metoda clasică -, trebuie să mai facă o operație la ochiul stâng, pentru cataractă (la ochiul drept s-a operat în august 2015).

Am o pensie de 428 lei / lună.

De-abia ne putem cumpăra medicamentele care ne sunt necesare. În fiecare lună, trebuie să scoatem câte 800 de lei din buzunar pentru medicamente, ori chiar peste, dacă mai intervine ceva (răceală, infecție – cum mă confrunt acum: pielonefrită acută dreaptă -). Avem nevoie de medicamente pentru inimă, pentru osteoporoză, pentru colesterol, pentru afecțiunile reumatice, neurologice, pentru adenomul hipofizar, pentru infiltrațiile în genunchiul operat (cu Hyalgan – 5 fiole / an, câte una pe săptămână -, ori cu HyalOne, 1 fiolă/an ), pentru osteoporoză. Gimnastica medicală și fizioterapia le-am cam abandonat – deși mi s-a spus să le fac constant, cât de des se poate -, pentru că mi-ar trebui iarăși bani: pentru transportul până la policlinică și înapoi acasă, pentru a le da mici atenții celor de-acolo. Știe foarte bine, oricine dintre noi, că altfel nu se poate!

Am nevoie și de ghete ortopedice, cu toc de 2,5 cm, cu arc pe talpă și cu întărituri / plăcuțe de fier pe laterale (pentru a nu mi se răsuci și fracctura gleznele), fără de care mersul îmi este imposibil, ghete care se strică în 5/6 luni, pentru că mă încalț cu ele zi de zi, oriunde m-aș deplasa.

Aș mai avea nevoie și de o  orteză,  pentru glezna membrului inferior drept, care a început și ea să se răsuceasca…

Cu ajutorul unor oameni de bine, am reușit să-mi procur doar o pereche de ghete. Însă acestea sunt pentru iarnă, îmblănite, nu voi putea umbla cu ele și la vară.

O altă problemă (căreia nu-i găsesc soluții) este aceea cu Casa de Pensii: în urma câștigării în instanță a procesului intentat de liderul de sindicat, pentru ca profesorii să primească cei 25% reținuți din salariile lor, Școala gimnazială nr.81 din București a trecut la plata acestor diferențe salariale, cunoscute sub numele de ”hotărâri judecătorești”. Pentru că am predat la această școală, în perioada în care s-au reținut cei 25% din salariile bugetarilor, Școala m-a cuprins și pe mine în documentele sale contabile, în vederea restituirii. Numai că, din păcate, m-au trecut (oare de ce? Nu-mi pot explica nici acum acest lucru!) ca angajata dumnealor, fără contract, 20 / 21 / 22 de zile – cât aveau lunile -, cu normă întreagă, exact în perioadele în care nu aveam voie să lucrez deloc (și chiar nu lucram), ori aveam voie să lucrez doar cu jumătate de normă și deja lucram în altă parte exact așa cum mă lăsa legea în vigoare. La cererea mea de corectare a înscrisurilor greșite, Școala da corectat doar erorile pentru trei luni, pentru restul nu vor să mai facă lucrul acesta. Sunt luni bune, din martie 2012 până în decembrie 2015 în care s-au făcut astfel de greșeli, ce nu se vor corectate de către cei abilitați din școală. Deoarece am fost trecută ca lucrând cu normă întreagă, Casa de Pensii îmi tot trimite somații de plată, pentru a da înapoi pensia de invaliditate pe care o primeam în acea perioadă, pentru că – zica dumnealor – am lucrat cu normă întreagă. Deși eu nu lucram deloc ori lucram dar atât cât îmi permitea legea (jumătate de normă).

În anul școlar 2011/2012, am predat, cu jumătate de normă, la Grupul Școlar ”P.Poni” din București, sector 6. Ei bine, cei de-aici mi-au greșit două luni (mai și iulie), când m-au trecut cu normă întreagă. Din 2013 tot îi rog să corecteze, însă n-au corectat nici până acum.

Cum aș putea aceste probleme? Nu am bani pentru a angaja vreun avocat, iar cei care mi-au fost recomandați și la care am apelat, după ce le-am prezentat situația, nu au mai dat niciun semn de viață. Nici măcar un ”nu pot să te ajut” nu mi-au zis / scris. De ce să plătesc greșelile altora, atâta timp cât am fost corectă și am lucrat legal sau nu am lucrat deloc? Oare cum aș putea rezolva problemele acestea?

Cu toate că am fost repartizată, în data de 8 septembrie 2016, la Școala Gimnazială nr. 205 ”Adrian Păunescu” din București, sector 6, pe 9 ore de limba și literatura română, din cauza faptului că am fost în concedii medicale (între 16  și 20 ianuarie 2017, pe 25 și 26 ianuarie 2017 și între 21 – 23 februarie), unele dintre acestea neînregistrate de către conducerea școlii, directorul instituției de învățământ declarându-mă absentă nemotivată, unii părinți ai elevilor mei chiar fiind  puși să facă plângere la inspectorat că lipsesc nemotivat, am fost dată afară din această școală și transferată pe un număr de 8 ore, 4 într-o instituție și 4 în alta, așadar sub jumătatea de normă la care am dreptul legal. În această situație, salariul îmi scade foarte mult. În anul școlar trecut, pentru 3 ore, câștigam aproximativ 125 de lei noi.

În plus față de aceasta, atât în anul școlar trecut (2015-2016), cât și în acest an școlar (2016-2017), pe toată perioada lucrată, deși nu am depășit jumătatea de normă legală, în actele contabile apar, pentru anul trecut, cu 6 ore/zi, deși eu aveam (și predam) doar 6 ore/săptămână (am contractul de muncă și adeverință eliberată de școală, cu aceste precizări), iar pentru acest an școlar – tot cu 6 ore / zi, deși aveam doar 9 ore / săptămână (de asemenea, am contractul de muncă și adeverință din care reiese faptul că am predat doar 9 ore / săptămână). În prezent, se tărăgănează corectarea înscrisurilor greșite, iar Casa Locală de Pensii mi-a trimis somație cu instituirea în sarcina mea a sumei de 4000 de lei. Oare unde este dreptatea? Ce aș putea face, în acest caz? Deja am făcut 3 drumuri (la această școală și la Tribunal), am cheltuit peste 150 de lei… Plus xeroxarea documentelor… Nu mai am bani…

Sunt cadru didactic calificat de limba și literatura română, cu media 8,57 la Concursul Național de Titularizare din 30 iulie 2013.

Din data de 8 aprilie 2016, cea mai mare parte a costului transportului a suportat-o și o suportă financiar Preacucernicul Părinte Teodor Berbece, de la biserica Spitalului Panduri, din București. Restul, trebuie să plătesc eu… Sunt săptămâni în care, pentru că mama mea nu se mai poate deplasa, din cauza unor bătături la picior, precum și din cauza unor probleme neurologice și a celor cardiace, trebuie să merg la cumpărături, să plătesc facturile curente (apă, electricitate, telefon) și astfel depășesc cu mult cei 200 de lei pe care îi primesc pentru tarnsport de la Preacucernicul Părinte Treodor Berbece.

Sunt licențiată in Filologie, specializarea Română-Franceză, cu Studii Aprofundate de Etnologie și Folclor, precum și licențiată în Teologie Ortodoxă, specializarea Didactică, dar și masterată în Comunicare și Comuniune eclesială în spațiul ortodox (Facultatea de Teologie Ortodoxă ”Justinian Patriarhul” București).

În toamna anului trecut (2016), fusesem admisă, în urma concursului de admitere, la Școala Postliceală Sanitară ”Sfântul Ierarh Nectarie”, din cadrul Seminarului Teologic Ortodox București. Intrasem la specializarea Asistenți Medicali pentru Farmacie. Din păcate, a trebuit să renunț, deoarece nu m-am putut prezenta la toate cursurile și testele pe care ar fi trebuit să le dau, dar nici la practică. De ce? Din cauza transportului: nu am avut cu ce să plătesc taxiul, pe jos – cu mijloacele de transport în comun – neputând să merg (nu pot urca sau coborî scări, nu pot ajunge, de la mine, de-acasă, până la stația de metrou cea mai apropiată).

Locuiesc, împreună cu mama mea, la curte, în sectorul 3, încălzirea făcându-se cu ajutorul focului cu lemne. Facem focul cu lemne, fără cărbuni, pentru că niciuna dintre noi nu suportăm mirosul cărbunilor, ne sufocăm. Problema cea mai mare, acum, în această perioadă, este cum vom procura lemnele. Ne sunt necesare în jur de 4000 de kg. … Mă puteți ajuta, în vreun fel, pentru procurarea lemnelor?

Pentru ca deplasările mele să nu mai depindă chiar atât de mult de taxiuri, cred că m-ar ajuta un scuter electric (cu 3 roți). M-ați putea ajuta și în  acest sens?

M-ar putea susține cineva fiananciar pentru toate acestea?

Mai am un vis: deoarece scriu – îmi place foarte mult să scriu! – proză, poezii, realizez chiar și monografii de biserici / monumente de arhitectură / ale comunităților rurale, doresc să-mi strâng într-un volum ceea ce am finalizat până acum, care să-mi apară. Însă, la orice editură aș merge, trebuie să plătesc, pentru numărul de exemplare în care doresc să-mi apară lucrarea… Nu am de unde să îmi susțin financiar apariția cărților… M-ați putea ajuta?

Sunt dispusă să dau și meditații, la limba și literatura română, pentru a putea strânge un ban. Deocamdată, nu am găsit doritori.

Am un card, la BRD, pe care, în anul universitar 2014-2015, primeam bursa: COD IBAN: RO59BRDE441SV99444804410; NR. CONT: 99444804410 . Vă mulțumesc!

Mai multe despre mine puteți afla de-aici: http://flacaraarzand.blogspot.ro/2016/04/8-aprilie-partea-i.html . Sau de-aici: http://ziarullumina.ro/marele-pedagog-are-planul-lui-cu-fiecare-dintre-noi-82824.html . Ori de-aici: http://ziaruldevalcea.ro/2015/08/23/27972/

Cu sinceritate,

Ncoleta Enculescu

Vă mulțumesc!