„Sunt gay, deci nu pot fi criticat. Dependența de petreceri, relații sexuale variate și consumul de droguri, reprezintă o trăsătură constitutivă a culturii gay de sex masculin.”

Hotărârea Curții Supreme din Statele Unite la 26 iunie 2015, care a legalizat căsătoria intre persoanele de acelasi sex în toate cele 50 de state a fost zi de referinta in istoria SUA. Cu toate acestea, eu [Jason D. Hill] ma aflu la o răscruce morală profundă și simt un total disconfort  în legatură cu acestă decizie. Sunt gay, jamaican, și un democrat convins. […] Consider că o căsătorie între doi bărbați, în cultura noastră contemporană, este o colosală risipă de timp, o fără de speranță întreprindere sortita eșecului, și, în mod fundamental, un efort naiv, profund în contradicție cu natura culturii gay de sex masculin și cu un ethos hipersexual, realmente distrus.

Egoismul culturii homosexuale dăunează oamenilor

Problema este că întregul mediu în care are loc o socializare morală și sexuală a bărbaților gay e atât de profund compromis, încât angajamentul monogam de lungă durată e lipsit de sens durabil, față de o căsătorie în sensul tradițional (ceea ce, eu cred că bărbații homosexuali încearcă să săvârșească în viețile lor), și deci,  imposibil de realizat între homosexuali. În cazul în care nu este imposibil, atunci căsătoria între doi bărbați ar putea schimba pentru totdeauna natura fundamentală acăsătoriei.  Majoritatea bărbaților homosexuali, cu preferința lor transparentă și flagrantă pentru relații deschise/relatii poliamoroase și aventuri multiamoroase, vor inunda cultura de masă cu „experimente pe viu”, fapt care va modifica radical peisajul sexual al culturii noastre.

Oameni pentru care o relație deschisă/poliamoroasă ar fi fost de neconceput, vor privi acest aspect ca pe ceva ”pur bărbătesc”, pentru a trăi o viață plină și interesantă. Dependența de „petreceri”, relații sexuale variate și consumul de droguri, reprezintă  o trăsătură constitutivă a culturii gay de sex masculin, care va fermeca acea trăsătură a culturii noastre și o va transforma într-o eventuală normă/în normal, mai degrabă, decât sa fie o excepție a vieții cotidiene.

Suntem așa de singuri încât ne dorim să aveam SIDA

Sexul promiscuu și consumul de droguri nu sunt curente excepționale sau marginalizate în cultura gay. Ele reprezinta o forță omniprezenta în fiecare registru și nișă a  lumii gay. Noul si deranjantul  „POZ Me”, tendință care fuzionează în cultura gay trebuie să fie luata in considerare la nivel național. Această cultură constă în site-uri online clandestine, unde bărbații homosexuali care sunt HIV negativ „agață’’ bărbați  gay care nu sunt negativi și efectiv cerșesc să fie infectați de către bărbați HIV-pozitivi.

O lectură plină de compasiune și psihologică a acestui fenomen nu este greu de înțeles. Astăzi, „cultura noastra gay„ e descrisă ca fiind o eră a singurătății; una în care  intimitatea și relațiile profunde sunt absente iar izolarea emoțională devine mod de trai pentru o majoritate tot mai mare de vieți omenești. Este un strigăt disperat dupa intimitate și de contact profund cu o alta ființă – literalmente vorbind – în forma cea mai profundă: un schimb corporal de fluide infestate. Este aproape ca și în cazul în care participanții sexuali non-HIV se rezvrătesc împotriva regulilor de ”sex sigur” sau „sex protejat”, iar prima întrebare între potențialii parteneri înainte de angajarea în sex să fie: „Ești curat?” Limbajul în sine este unul tehnic, care indică izolarea umană și non-conectivitatea emoțională.

Doar sexul nu te poate satisface

Până când bărbații gay vor reuși să ”contrafacă” un nou contract moral care să combată utilizarea disproporționată de droguri, relații sexuale promiscue, bolile cu transmitere sexuală, depresia, sinuciderile  – până atunci cultura gay va muri, nu de o lovitură apocaliptică, ci, mai degrabă, prin sângerarea miilor de zgârieturi mici. Această moarte se bazează pe o formă letală și patologică a individualismului/singuratății care afecteaza bărbații gay mai mult decât orice alt grup de persoane. Ideea este că „eu sunt deja întreg. Sunt complet. Am nevoie doar de cineva care să mă completeze.”

Această minciună ce ne-o spunem ne împinge să ne cautam aprecierea, completarea și integritatea în moduri foarte nesănătoase. Oamenii fericiți, încrezători în sine și compleți, nu au impulsuri maniace de a consuma  droguri, de a frecventa băi publice infestate și de a participa la petreceri subterane ilegale care au menirea de a le umple un sfâșietor gol, evident, acestor suflete singure. Căsătoria ca și instituție înseamnă totul pentru mine, și nu doar pentru că eu provin dintr-o familie despărțită – părinții mei au divorțat când aveam șase ani. Înseamnă totul, în sensul moral al căsătoriei, cred eu.

Căsătoria îi ajută pe oameni să fie întregi

Căsătoria este, mai presus de toate, exercitarea anumitor valori – cele mai înalte valori la care se poate aspira, cum ar fi: dragostea, prietenia, angajamentul, formarea unei familii, responsabilitatea reciprocă, și relaționarea profundă. Oferindu-i căsătoriei poziția centrală, atunci e  nevoie de a fi stimați de către  persoanele din viața noastră, și având în vedere nevoia psihologică de a fi stimați în sfera publică, înțelegem căsătoria ca, printre altele, un însemn de aprobare si recunoaștere publică a alegerii făcute de doi bărbați. Legislația  statului face ca această uniune sa fie sacră.

O poftă devoratoare pentru sex distruge dragostea

Într-o mică măsură, morala și radicala revoluție în cultura mediul gay – mediul în care cei mai mulți bărbați homosexuali socializeaza sexual astăzi – aduce minorității gay morale,  speranțe și aspirații către o căsătorie tradițională, care însă e obliterată de forțe culturale mai mari din cadrul culturii gay, o cultură contemporană nihilistă.

Câteva caracteristici constitutive ale culturii gay sunt endemice și formative a identității majorității bărbaților gay care îi aparțin și care, prin urmare, sunt inundate cu cutumele, normele și ethosul lor. În primul rând, insațienabila promiscuitate sexuală vorace care funcționează ca o activitate de agrement, și care nu încetează odata cu căsătoria sau cu un parteneriat pe termen lung și care crește odată cu vârsta.

Pentru cea mai mare parte a relațiilor homosexuale, semnificația cuvintului „angajament” sau  „monogamie”, are un sens radical diferit decât în căsătoriile heterosexuale. În toate statisticile pe care le-am studiat, 43% dintre toți bărbații gay din democrațiile occidentale au afirmat că au avut mai mult de 500 de parteneri în timpul vieții lor, și 28 % au susținut ca au avut mai mult de 1.000 parteneri. Aventurile sexuale ale unor astfel de oameni nu au scăzut semnificativ după căsătorie, pentru simplul motiv ca 50% din totalul căsătoriilor gay din Statele Unite încep ca fiind relații deschise, în care bărbații continuă să aibă relații sexuale cu alți bărbați.

Biologia protejează heterosexualii, nu homosexualii

Promiscuitatea sexuală în rândul bărbaților gay este o dependență care are prea puțin de-a face cu cucerirea și simpatia. La un moment dat în viața unui om heterosexual, lipsit de rațiune și chiar maniac sexual, începe, la fel ca și pentru femei, căutarea biologică pentru o pereche ideală, care sa fie adecvată pentru a fi mama viitorilor lui copii. Acest imperativ biologic împinge  sexele unul către celălalt și temperează  impulsul maniacal pentru sex. Criteriile inconștiente care evaluează alura unei femei sunt legate de starea ei fizică pentru procreare. Criteriile, pentru majoritatea bărbaților care nu sunt burlaci convinși, nu mai iau in considerare  forma fizică a sânilor, feselor, și soldurilor. Aceste criterii includ acum o serie de caracteristici care includ capacitatea de fidelitate, loialitate, capacitatea de relaționare, încrederea, și monogamia sexuală. Aceleași criterii au la baza și femeile heterosexuale când evalueaza potențialul bărbaților. Fiecare dintre aceștia nu vor doar sex și pasiune, ci, mai important, un partener care va oferi copii sănătoși. Acest imperativ biologic împinge  sexele unul către celălalt și temperează impulsul maniacal pentru sex și deasemenea îi temperează să caute plăceri anonime în afara căminului.

Căsătoria nu vindecă adicțiile sexuale

Mediul cultural hipersexualizat în care are loc socializarea sexuală pentru bărbați gay determina un comportament de netăgăduit în care majoritatea bărbăților gay sunt dependenți sexual sau sunt predispuși la dependența de sexualitate. Că cei mai mulți bărbați homosexuali sunt dependenți sexual este un motiv suficient pentru a se face o pauza și a lua în considerare dacă legalizarea căsătoriilor gay ar rezolva temporar sau aparent aceasta situație dificilă de a trăi astfel în aceasta lume.

Heteronormalitate este conceptul prin care ființele umane se încadrează în genuri distincte și complementare (barbați și femei), cu roluri naturale în viața lor. Se postulează că heterosexualitatea trebuie să fie regulă / normă / normalul, și că relațiile sexuale și maritale sunt cele mai multe (sau numai) prin cuplarea între persoane de sex opus. Pentru unii critici, heteronormalitatea creează o „ierarhie de sex”, care gradeaza practicile sexuale din punct de vedere moral, ca find bune sau rele. Distrugerea heteronormalității civilizaționale e ca o trăsătură constitutivă a culturii homosexuale masculine și a bărbaților gay care socializeaza sexual și etic în cadrul acestei matrici.

Cultura gay țintește să distrugă căsătoria

Sexul gay, ca si activitate de-a lungul vieții, chiar dacă se poate practica în cadrul legal al unei căsătorii, nu a fost niciodată din punct de vedere istoric, un criteriu și niciodată nu va fi. Mai important, aceasta poate și ar trebui să nu fie criteriu, deoarece desființează principiul de regenerare al procreării biologice.

Heteronormalitatea este standardul normativ al unei realități sexuale obiective, deoarece  este singurul mijloc care face posibila regenerarea tradițiilor,  a normelor, a valorilor,  a principiilor și, prin urmare, a unei civilizații rațional posibile. Și o civilizație este singurul mediul social în care orice ființă umană se poate înregistra ca fiind umană, mai repede decât ca un animal sau o monstruozitate socială.

În cazul în care civilizația ar fi lăsata exclusiv în mâinile bărbaților homosexuali, și heterosexualii ar fi eliminați de pe pământ, este evident că specia ar muri. Ce este mai puțin evident este acest lucru: s-ar trăi într-o stare de infecție morală. Asta se datorează faptului că baza pentru moralitatea evolutivă provine dintr-o etica de îngrijire, unde impulsul de procreere e centrat pe grija pentru tinerii neajutorați. Într-o lume în care morala imaginației nu trebuie să se extindă dincolo de plăcerile sexuale, pentru a putea avea grijă de urmași, omul este descurajat de crearea unui sistem de moralitate care vorbește despre păstrarea perpetuarii speciei.

Baza evolutivă pentru moralitate provine dintr-o etica de îngrijire, de la care impulsul procreativ, centrat pe grija pentru tineri neajutorați creste. În cazul în care statutul moral al sexului heterosexual, comparativ cu sexul homosexual urmau să fie măsurate în funcție de valoarea morală care stă la baza heteronormalității, atunci sexul heterosexual din punct de vedere moral e superior sexului homosexual de orice fel, deoarece – încă o dată – oferă axa fundamentală de-a lungul căreia se află tradițiile, normele și principiile civilizaționale care securizeaza bunăstarea și longevitatea înfloritoare a speciei umane, precum și condițiile sociale și morale pentru un etos de îngrijire extinsă.

Sunt gay, deci nu pot fi criticat

Legile heteronormalității sunt la fel de invariante ca și legile naturii. Homosexualitatea este exclusivă. Generic vorbind, incapabilă de a produce strategii evolutive din care sa derive moralitatea. Nu este exagerat  să se afirme că mulți progresiștii gay albi  au declarat război „persoanelor  heterosexuale albe și majorității hetero-normativelor.” Cufundați în propriile lor ideologii rasiale și etnice,  se desfăta într-o mizerabilă și somnolentă înșelăciune, care le permite să evite să se autoexamineze, înainte de a aduce altor persoane acuzația de bigotism. Gradul de vinovăție heterosexuală care devine rapid o realitate în politica de identitate sexuală a Statelor Unite ale Americii acordă homosexualilor o stimă de sine recompensatorie, care se exprimă ca Putere gay. Dar această putere în mod paradoxal, face tot mai greu să fie autentic gay în America de azi. Conferă un fals sentiment de invulnerabilitate, în care îsi ascund,  majoritatea homosexualilor, anxietățile lor sexuale, de inferioritate, de rușine sexuală și, în ciuda tendinței de creștere spre o mai mare toleranță sexuală, de diminuare sexuală, care este o diminuare in mod reflexiv negată de către mai mulți homosexuali, care însă, din motive subînțelese psihologic, se tem să nu ajunga victime.

Progresiștii de azi vor trebui să se confrunte cu o nouă schimbare de paradigmă. Copiii lor vor suferi o transformarea morală și sexuală, care îi va lăsa cu gura căscată. Imaginația sexuală a bărbaților homosexuali va inunda imaginația sexuală a copiilor lor, asa cum sexul homosexual inundă imaginația sexuală de masă, și nu o vor popula uimitor cu moduri noi de funcționare sexuală, doar că vor savura un grad de carnalitatea biologică, care va decupla sexul – cel puțin – de sensul dragostei. Bărbații homosexuali care sunt obsedați de cultul frumuseții, a superficialității, a drogurilor și efemerității sexuale trebuie să preia un nou contract moral. Acest contract moral, eu cred,  va crea o nouă cultură, în care un mediu de respect și de validare autentică  va transcende obsesia validării de sine și celorlati prin a face apel la sex-appeal-ul și anatomia sexuală.

Nu este clar cum va arăta noul contract moral. Eu cred că divergența dintre bărbații homosexuali care doresc o viața socială și romantică durabilă și o cultura concomitentă, va sprijini aceasta și vor face reguli pentru lungă durata pe care sa le respecte. Oricare ar fi acele reguli de angajament, însă, pare puțin probabil să fie autentice, dacă nu admitem că, în ciuda acceptării tot mai mare a homosexualității, trauma lor psihologică e în creștere, pentrucă  trăiesc într-o lume care încă este condusă în principal de barbați heterosexuali, este încă o lume plina de suferință.

Autor: Jason Hill, profesor de filozofie la Universitatea De Paul din Chicago – Loveless, Narcissistic Sex Addicts: A Gay Man Critiques His Community
Tradus de Cezarina Ghioc, voluntar AFR din Timisoara.