Homosexualitatea este unul dintre cele mai evidente semne ale neînchinării omului către Dumnezeu

Aș vrea să discutăm puțin despre viața și păcatele care se ascund în spatele homosexualității. Pentru a acoperi păcatul bărbaților care se aprind în pofta lor față de alți bărbați și a femeilor care se aprind către alte femei, a apărut o vorbă care-i încearcă să-i disculpe: „Ce ne interesează pe noi ce face omul sub plapuma lui?” Defapt de ce atâtea discuții pentru o chestie atât de intimă?

Sfântul Apostol Pavel lămurește cu o logică matematică de unde vine interesul întregii societății asupra alegerilor sexuale pe care le face un individ.

În primul rând marele apostol punctează clar cauza păcatului pederastiei (homosexualității): departarea omului de Dumnezeu.

„Căci deşi L-au cunoscut pe Dumnezeu, nu ca pe Dumnezeu L-au slăvit şi nici nu I-au mulţumit, ci’n cugetările lor s’au rătăcit şi inima lor cea neînţelegătoare s’a întunecat. Zicând că sunt înţelepţi, au ajuns nebuni şi slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios au preschimbat-o în asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al păsărilor şi al patrupedelor şi al târâtoarelor. De aceea Dumnezeu i-a predat necurăţiei, după poftele inimii lor, ca să-şi necinstească trupurile ei între ei, ca unii care au preschimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s’au închinat şi i-au slujit făpturii în locul Făcătorului, Cel ce este binecuvântat în veci, amin!” (Romani 1, 21-25)

Când omul nu-L mai recunoaște pe Dumnezeu ca fiind Creatorul Său și nu i se mai închină Lui, și nu-I mai mulțumește, ci se rătăcește și își întunecă mintea slujind altor idoli, atunci Dumnezeu îl lasă în voia lui, îl lasă neajutorat, îl lasă în prostia lui, cum ar zice românul. Dar nu face asta din răzbunare sau răutate, ci o face pentru a-l trezi pe cel rătăcit.

Pedagogic, Dumnezeu îl lasă pe om singur, îl lasă să cădă în patimi mari, pentru a vedea pe propria lui piele ce înseamnă viața fără Dumnezeu. Să vădă cum e să nu-L ai în suflet pe Duhul Sfânt care te-a susținut până atunci. Să guste în sufletul său duhul cel rău al alegerilor pe care le face.

Dumnezeu îi lasă pe cei care nu I se închină, să cadă în păcatele grele, precum cele al homosexualității:

„Pentru aceea Dumnezeu i-a predat unor patimi de necinste; că şi femeile lor au preschimbat legăturile fireşti cu acelea împotriva firii; asemenea şi bărbaţii, părăsind fireasca legătură cu femeia, în pofta lor s’au aprins unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi săvârşind ruşinea şi primind în ei înşişi răsplata cuvenită rătăcirii lor.” (Romani 1, 26-27)

Observați cum, după Sfântul Apostol Pavel, homosexualitatea este semnul văzut al pedepsei pe care Dumnezeu o dă celor care nu I se închină, o modalitate prin care ei își primesc plata cuvenită păcatelor lor, chiar în trupurile lor.

“Bagă de seamă, apoi, şi cât de reprezentative sunt cuvintele de care s-a slujit Sfântul Apostol Pavel, căci nu spune simplu că s-au îndrăgostit şi s-au dorit unul pe altul, ci că „s-au aprins în pofta lor unii pentru alţii”. De unde se vede că toată dorinţa cea nesăbuită vine din lăcomia poftei, care nu poate răbda să stea în hotarele ei. Aşadar, tot ceea ce pofteşte cineva, din cele ce depăşesc legile puse de Dumnezeu, este absurd şi pierzător, căci sunt schimbate cele îngăduite şi folositoare cu cele neîngăduite şi nefolositoare.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Iată câte răutăți pornesc defapt din neînchinarea omului la Dumnezeu:

„Şi aşa cum ei n’au încercat să-L păstreze pe Dumnezeu în cugetele lor, tot aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor cea fără judecată, să facă ceea ce nu se cade, plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de invidie, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele; bârfitori, pârâtori, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, nesupuşi părinţilor, nesocotiţi, călcători de cuvânt, lipsiţi de iubire, lipsiţi de milă; care, deşi au cunoscut dreptatea lui Dumnezeu, că adică cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că le fac, dar le şi încuviinţează celor ce le fac.” (Romani 1, 28-32)

Observam de unde vine interesul societății pentru alegerile sexuale ale unui individ. Homosexualitatea este unul dintre cele mai evidente semne ale neînchinării omului către Dumnezeu, dar în spatele acestei patimi stau și multe altele, care afectează aproapele: cearta, hoția, invidia, uciderea, bârfa, mândria, ura, nemilostivirea, minciuna și așa mai depate.

“Când Dumnezeu părăseşte pe cineva, totul se întoarce pe dos! De aceea nu numai credinţa le era satanică, ci şi viaţa le era demonizată.” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

În mintea unui homosexual principiile moralității sunt confuze, totul este într-o mare ceață. Când omul nu-L mai recunoaște pe Dumnezeu drept Creatorul Său, ci se închină creației în diferite chipuri, atunci această falsă percepție îi afectează întreaga vedere duhovnicească. Un astfel de om trăiește în minciună, nemaiputând să-și recunoască nici măcar propria fire.

Homosexualitatea este semnul văzut al unei mari confuzii. Dacă omul nu mai poate face cea mai simplă distincție între un bărbat și o femeie, între atracția sexuală potrivit firii și cea împotriva firii, atunci el nu va putea face distincție nici între minciună și adevăr, nici între hoție și cinste, între laudă și smerenie, între iubire și ură, între lenevie și relaxare, între milostenie și zgârcenie, între familie și prietenie, între jertfă și plăcere, între Duhul lui Dumnezeu și duhul Cel Rău, și așa mai departe.

Pedarastia (homosexualitatea) este una dintre cele mai înaintate forme de degradare umană, fiind un semn al demonizării sufletului, și doar Hristos Domnul poate scoate diavolii din sufletele noastre.

O simplă închinare smerită înaintea Domnului devine un început bun pe care se poate zidi prin pocăința casa unui suflet curat!

(Claudiu Balan)