Hristoase al meu…
Hristoase al meu, Hristoase al meu te-am parasit…te-am lasat in frigul pacatelor mele, afara e cald, dar eu sunt rece pe dinauntru ,tot trupul imi salta de neputinte si ma cearta constiinta ca pe tine la usa te-am lasat si la nevoie ca un pacatos ce sunt ti-am deschis…si am uitat Bunule, Prea Bunule…sa iti multumesc pentru ca la usa mea ai staruit si ai intrat, cu privirea-ti dulce m-ai sagetat, cu blandetea m-ai inmuiat, cu ochisorii m-ai fulgerat, cu lumina m-ai covarsit, cu pacea-ti negraita mi-ai tulburat pacatele cele multe si vazandu-ma gol s-a rusinat firea mea cea stricacioasa….si in mine tulburare s-a aflat, dar tu m-ai fermecat, toate au disparut deodata, chipul Tau veselie nestricacioasa mi-a imprumutat, desi plin de pacate eram, trupul meu cel slabit deodata plin de putere s-a aflat, ochii mei au intalnit privirea Ta si tristetea sufleteasca intr-o clipa a pierit, viata mea amara plina de pacate a intalnit virtutea icoanei Tale: aceea de a vindeca sufletele ranite de pacat.
(Adrian)
alida
iunie 28, 2009 @ 7:20 pm
felicitari Adrian!:-) Frumoasa rugaciune iata idul meu andritoi_alida@yahoo.com , mai vorbim
Laura Stifter
noiembrie 3, 2011 @ 1:13 pm
Frumos!
Textul seamănă cu versurile pricesnelor… Este o rugăciune sinceră şi caldă, ce exprimă un mesaj profund de dragoste şi căinţă. Întristarea după Dumnezeu şi bucuria pentru dragostea lui Dumnezeu sunt descrise atât de clar în doar câteva rânduri, încât fiecare cititor se poate regăsi în acest articol concis şi foarte plăcut formulat. Toţi am trăit astfel de stări în viaţa noastră spirituală: tristeţea pricinuită de păcate, râvna căutării şi bucuria regăsirii lui Hristos în inimile noastre – iată trăirile atât de autentice descrise în acest articol minunat! Felicitări, Adrian!
Doamne ajută!