Skip to content

7 Comentarii

  1. sdaniel
    septembrie 26, 2013 @ 5:37 pm

    Cum spuneam si acum cateva zile, oamenii acum mii de ani nu puteau intelege anumite probleme si au inventat diavolul. Sunt absolut convins ca Iisus Hristos a reprezentat altceva pentru crestini nicidecum sa strice mici „lucruri” ale diavolului.

    Reply

  2. Claudiu Balan
    septembrie 26, 2013 @ 6:08 pm

    Daniel, trei oameni au primit în Biserica Ortodoxă apelativul de „Teologul”:

    – Sfântul Ioan Teologul
    – Sfântul Grigorie de Nazianz
    – Sfântil Simeon

    Din miile de teologi, sfinți și ierarhi, 3 au primit acest apelativ. Știi de ce?
    Pentru înălțimea scrierilor lor și a înțelegerii celor dumnezeiești. Era foarte profunzi.

    Eu nu-l pot contrazice pe ucenicul cel iubit al lui Dumnezeu, pe cel care a scris cea mai profundă lucrare din istoria lumii: Evanghelia după Ioan.

    Dacă el a spus acest lucru, iar spusele lui sunt așezate în Sfânta Scriptură ca să le citească miliarde de oameni, atunci sunt sigură că e adevărat ce spune.

    Cineva spunea așa: Istoria începe de oriunde o privești.

    Dacă te uiți dintr-o perspectivă vei vedea că Iisus Hristos de asta a venit ca să strice lucrurile diavolului.

    Dacă te uiți din alta vei vedea că Iisus Hristos a venit din iubire față de oameni și din ascultare față de Tatăl.

    Dacă te uiți din alta vei vedea că a venit pentru a Se descoperi întregii lumi ca Dumnezeu și Creator a toate.

    Toate aceste perspective și multe altele nu se exclud, nici nu sunt complementare, ci sunt toate UNA. Toate sunt un alt fel de a vedea lucrarea de mântuirea a Lui Dumnezeu cu întreaga lume.

    Oamenii de acum 2000 de ani erau mai deștepți decât oamenii de astăzi, ți-o demonostrez cu o serie de articole dacă vrei. Mă documentez și-ți arăt asta.

    A-i considera pe sfinți proști și încuiați la minte… nu e o atitudine tocmai bună față de niște oameni care, vei vedea, sunt mult mai inteligenți și mai buni decât noi.

    Să dea Dumnezeu să înțelegi toate lucrurile aceastea.

    Reply

    • sdaniel
      septembrie 26, 2013 @ 6:57 pm

      [quote name=”Claudiu-admin”]

      Oamenii de acum 2000 de ani nu erau mai deștepți decât oamenii de astăzi, ți-o demonostrez cu o serie de articole dacă vrei. Mă documentez și-ți arăt asta.
      [/quote]
      Asta am spus si eu. Imi confirmi sau ai pus din greseala cuvantul „nu”

      Reply

  3. sdaniel
    septembrie 26, 2013 @ 6:55 pm

    Imi place raspunsul tau. Nu consider pe nimeni post si incuiat la minte doar pentru ca eu traiesc la mii de ani dupa ei. Cu atat mai putin pe sfintii parinti. Nu numai ca erau printre cei 1% care stiau sa citeasca, mai mult erau in stare sa creeze si sa analizeze, cu mijloacele de atunci bineinteles. Imi cer scuze daca s-a inteles asta.
    Respect creatia sfintilor parinti si le admir dedicarea si devotamentul.

    Reply

  4. Dan Tudorache
    septembrie 27, 2013 @ 7:19 am

    A pus din greșeală pe ”nu”… din grabă apologetică. A uitat că graba strică treaba 😉

    Reply

  5. Andrei Calin
    octombrie 1, 2013 @ 8:14 pm

    Eu tot nu inteleg cum vine treaba cu acest „Diavol”. Poate ma ajutati un pic raspunzandu-mi la unele intrebari.

    1. Diavolul este un inger decazut, care pedepseste oamenii rai, nu? Atunci de ce este considerat rau?

    2. Daca Diavolul este prezent pretutindeni, poate face lucrurile sa mearga prost, si nu poate sa fie „eliminat” de catre Dumnezeu, atunci el este Omnipotent si Omniprezent, ca si Dumnezeu, nu? Asta inseamna ca este si el un zeu?

    3. Daca Dumnezeu poate, intradevar, sa scape de Diavol, de ce nu o face?

    4. Poate Diavolul sa fie de fapt o alta parte a entitatii divine numita „Dumnezeu”, in acest fel creand un fel de echilibru Ying Yang al naturii? Atunci, unul nu poate exista fara celalalt, iar „Biruinta lui Dumnezeu asupra Diavolului” ar insemna un dezechilibru universal?

    Reply

  6. Claudiu Balan
    octombrie 2, 2013 @ 6:57 am

    Salut Andrei.

    Voi încerca eu să-ți răspund la întrebările tale, deși nu mă pricep așa de bine.

    1. Diavolul este un înger căzut care ispitește pe toți oamenii, nu doar pe cei răi. Marii sfinți ai Bisericii noastre au fost strașnic ispitiți de diavol. Defapt, chiar Însuși Dumnezeu, Iisus Hristos, a fost ispitit de diavol, atunci când s-a dus în pustie.

    Diavolul fiind un înger, nu este materie ci este energie (duh). Tot pentru că este înger are și puteri mai mari decât ale omului.

    Lucifer, pe vremea când era înger s-a mândrit și s-a înălțat cu mintea, vrând să fie asemenea lui Dumnezeu, să fie chiar în locul Lui. Atunci Dumnezeu l-a pedepsit… Prin mândrie și egoism Lucifer s-a depărtat de Dumnezeu. Depărtarea aceasta l-a făcut invidios pe cei care-i rămân apropiați lui Dumnezeu. Din acest motiv diavolul îi invidiază pe toți oamenii care se apropie de Hristos, prin fapte bune, rugăciune, participarea la Sfintele Taine ale Bisericii, etc.

    Dumnezeu îngăduie ca diavolul să-l ispitească pe om. De fapt nu e vorba doar de diavol ci de o întreagă ceată de îngeri care au ajuns diavoli și care pizmuiesc și invidiază oamenii.

    Diavolul cu toți îngerii lui căzuții, este doar o creatură, un câine rău care latră în curtea Stăpânului.

    Diavolul este pretutindeni, așa cum îngerii sunt pretutindeni, așa cum sfinții sunt pretutindeni, așa cum Maica Domnului este pretutindeni. De altfel și tu Andrei, dacă vei primi Împărăția Cerurilor de la Dumnezeu, vei putea fi prezent în mai multe locuri în același timp. Acesta este un dar pe care oamenii îl primesc de la Dumnezeu. De fapt există sfinți care și în timpul vieții au putut face acest lucru. De exemplu: Părintele Paisie Aghioritul sau Părintele Arsenie Boca… ca să-ți dau 2 exemple rapid din ce îmi vine acum în minte.

    A fi prezent peste tot nu-l face atotputernic, puterea lui fiind limitată de libertatea noastră. Dacă eu în mod voit urmez ispitele lui, atunci el începe să capete putere asupra mea. Dacă eu Îl primesc pe Dumnezeu în inima mea, diavolul nu se va atinge de mine nici o secundă.

    Dumnezeu nu se luptă cu diavolul, pentru că El este Atotputernic, nemărginit, nesfârșit, necuprins de minte…. iar diavolul este o persoană creată chiar de El.
    Cum să se lupte oare olarul cu oalele sale? Printr-un cuvânt Lucifer prin toți îngerii săi au fost pedepsiți… și stau acum în iadul lor.

    Toată „lupta” pe care Dumnezeu o dă acum cu noi este să ne convingă pe fiecare să nu păcătuim, să înțelegem și în mod conștient să facem binele.

    Dumnezeu îl lasă pe diavol să ne ispitească pentru a ne testa credința. E ca și cum iubita ta te-ar chema prima oară la ea acasă și tu când ajungi, dai în curte de un câine foarte rău, care latră și este dezlegat, gata-gata să te muște. Dacă ți-i dragă fata cu adevărat, treci curtea înfruntând câinele, și ajungi până la urmă la ea. Dacă frica ta e mai mare decât iubirea față de ea, atunci te întorci înapoi.

    Exact așa este și cu diavolul. Ispitele lui (lătratul lui) are ca rol să ne testeze iubirea pe care o avem față de oameni și față de Dumnezeu.

    Dumnezeu nu se luptă cu diavolul, Andrei. Dumnezeu se folosește de răutatea lui pentru binele nostru.

    Cât privește punctul 4, argumentele de mai sus arată că nu Dumnezeu nu are părtășie cu diavolul.

    Dumnezeu nu are nevoie de răutate în Sinea Lui pentru a echilibra lumea. Dumnezeu: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt este în esență iubire nemărginită față de toată creația.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *