Hristos cu chipul blând şi ars (Kosovo şi Metohia)
Priveam aseară la nişte filmuleţe pe YouTube despre suferinţa creştinilor ortodocşi din Kosovo şi Metohia. Imaginile vorbesc de la sine. Intenţia mea nu este să le comentez,… nu vreau decât să-mi aduc mie aminte, şi vouă, dac-aţi vrea să vă alăturaţi mie, de cât de recunoscători trebuie să-I fim lui Dumnezeu pentru faptul că suntem liberi să fim creştini ortodocşi, să ne mărturisim prin cuvânt şi faptă credinţa.
La noi, în Romania, bisericile încă îşi îndreaptă turlele către cer, arătându-ne parcă locul unde se află tronul Dumnezeului nostru. La noi, crucile încă mai ating, de pe biserici, cerurile, pe când în Kosovo… crucile sunt smulse de pe turle ca să nu mai amintească de Hristos Cel răstignit şi înviat.
Cum ar putea oare inima unui creştin să nu fie zdrobită la vederea icoanelor scrijelite ale lui Dumnezeu şi ale Maicii Domnului? Cum oare nu vor plânge inimile şi ochii noştri văzând sfinţii din biserici cu chipuri zdrobite şi acoperite de negreaţa fumului?
Ştiu însă că fiecare icoană distrusă a fost întipărită şi rezugrăvită în inima creştinilor, şi acolo nimeni nu o va putea batjocori.
Urmărind îndeosebi al doilea filmuleţ (înregistrarea video) unde crucea lui Hristos este bătută cu picioarele şi smulsă de pe biserică, m-am ruşinat de puţina mea credinţa, de păcatul meu de a nu-L mărturisi pe Hristos în orice clipă prin faptă şi prin cuvânt. M-am minunat şi am dat slavă lui Dumnezeu văzându-l pe acel părinte din clopotniţă care trage clopotul şi bate metanii când biserica este în flăcări.
Să ne întărească Dumnezeu în credinţa şi să ne dea putere să-L mărturisim pururea pe Hristos cel răstignit şi înviat!
Să fim mulţumitori înaintea lui Dumnezeu pentru pacea din ţara noastră şi să ne rugam pentru fraţii noştri din Kosovo şi Metohia. Să ne preţuim icoanele şi să le cinstim aşa cum se cuvine. Văzând cum este smulsă, de pe biserică, crucea lui Hristos, să o iubim şi mai mult şi să o purtăm cu credinţa la pieptul nostru.
Iar când ne rugăm înaintea minunatelor icoane ale Mântuitorului şi ale Maicii Domnului de care bisericile şi mănăstirile din România sunt pline, să ne smerim şi să nu uităm că acolo, în Kosovo, când oamenii se roagă, Hristos îi priveste din icoană cu chip blând şi …ars.
(Tallita)
ionutz
decembrie 29, 2008 @ 11:29 am
Da mai „Talita” ai dreptate!Cata dreptate!EU raman mut de uimire la cat de frumos poti sa scrii aceste articole!
ionutz
decembrie 29, 2008 @ 1:46 pm
Rastignitute-ai Hristoase pentru noi si daruit-ai noua
Haina noua gatita pentru imparatia ta cea vesnica
Spalata de multele si amarele tale suspinuri purtate
Izvoare de buna mireasma si roua diminetii cea din cer
Calda adiere si vestita mangaiere in care relele pier….
Trupul tau cel sfant fost-a pus in mormant in moarte
Nestricacioasa ramanand a ta jertfa daruind
Lumii intregi moartea ca pe un sir de pasi inspre lumina
Inlantuiti de multe felurite necazuri si nevoi
Spre a noastra mantuire si scapare de chinuri deznadajduite
Iadul ai calcat si poarta lui ai biruit-o si ingerii cei luminati
Cinstesc prea sfant Numele Tau purtandu-ti prin vazduhul cel ceresc
Coroana vietii celei noi si neasemuitul semn al biruintei sf cruce
Si canta arhanghelii in cor aratand minunea vietii printr-un sacrificiu
Vestind intregi lumi deznadajduite speranta cerurilor larg deschise
Duhurile necurate se tem si ele de puterea celui de Sus
Si recunosc si ele pline de frica:”Cu adevarat acesta e Domnul IIsus”
Caci pamantul a plans cu dansul langa cruce si toata natura s-a supus
Si stelele parca intelegandu-i suferinta o clipa au apus….
Si din noaptea ce se asternuse adanc pe chipurile omenirii
Se naste lumina si botezul-darul iubirii si al legii celei noi
Fecioara Maria din frageda pruncie ai fost pururea smerita
Si vas ales de Duhul Sfant pentru a se savarsi a Domnului vointa
Caci nici ingerii nu banuit-au pe aceasta sa ajunga
Mai marita decat heruvimii si decat serafimii cerului
Si sa sada cu mare slava la dreapta cinstitului ei Fiu
Fiind imbracata cu podoabele de lumina ale Raiului,adevaratele comori
Ochiul misterios ce cerceteaza omul mai mereu acum se pregateste
Sa isi ridice bratele si sa cuprinda marea dreptilor care alearga
Spre Domnul cu multa iubire sa il vada si sa il cuprinda
Se bucura Domnul vazandu-i pe aceea frumosi imbracati
Dar trimitand un inger ii cere sa-i aduca imediat
Cate-un pacatos si o lacrima de pocainta de-a celuia ce valoreaza
Nici cat in cuvinte s-ar putea descrie vreodata odata!
ionutz
decembrie 29, 2008 @ 1:54 pm
Sa credem in ceea ce a spus IIsus si sa facem intocmai si poate sa fie vifor afara in suflet e lumina…
ionutz
decembrie 29, 2008 @ 1:58 pm
Indrazneste!
Doamne izbaveste-ma din moarte in bratele tale sa alerg
Si in pace cu ai mei semeni vesnic eu ca sa traiesc
Adu-mi aminte de zilele cele sfinte si ma mustra ca sa merg
La sfantul tau altar eu sa ma inchin si eu sa te cinstesc
Adumi aminte de faptele Tale cele pana astazi propovaduite
Ca la loc de cinste sa le tin in minte si in suflet
Precum apostolii la Cincizecime vorbit-au in litera de aur
Sa se infiripe si in mine Cuvantul tau prea dulce si mangaietor
A Atotputernicului Dumnezeu milos si mult prea grabnic iertator
Vas neprihanit ai facut din Maica Ta Hristoase Dumnezeule
Careia i se cuvine toata slava si inchinaciunea
Caci cine alearga sub acoperamantul Ei in asta lume putregai
Cu adevarat din lume rusinat nu iese!
Marie cea plina de har vino si ma ajuta si pe mine
Sa ma izbavesc de cursele Satanei cele stricacioase
Si vesnic sa ma invrednicesc pe tine si pe Domnul a va lauda
Spre a lumii martuirie cu credinta si smerenie sa fie
Ca eu din pacatele mele cele grele pe Domnul l-am uitat
Si el cu bucurie de mine vesnic s-a preocupat
Caci in ziua in care eu am uitat pe Domnul El nu m-a uitat
Si dimpotriva iubire si iertare El mi-a dat
Caci in ziua in care eu pe Domnul nu am imbracat
El cu multa bucurie m-a spalat si imbracat
Caci in ziua in care pe Domnul din nepasare nu am hranit
Prin EL s-a pogorat un inger luminat c-o paine
Si pe langa paine el mai tinea strans un pergament
Si era scris cu litere dumnezeiesti doar un cuvant
Ce-mi ramane in temnita sufletului mereu adanc
Sadit ca un testament al acestei lumi:”Indrazneste!”
Asadar simti-ma voi eu rusinat de nepasarea mea
Cer iertare si bogata mila de la Fata Ta
Ca sa duc cu cinste al Tau Cuvant la neamuri
Sa propovaduiesc si eu cu pace si infinita bucurie
Acel cuvant ce ma indeamna sa spun si altora ca si mie:”Indrazneste!”
ionutz
decembrie 29, 2008 @ 2:04 pm
Ai grija de mine!
Pogoratute-ai Hristoase din preacuratele ceruri
Cu faclii de aur fiind inconjurat
Te-ai facut partas aici pe acest pamant
Dar nemolipsit la pacatele vietii poporului tau fiind
Ingerii frumos iti canta si te lauda pre Tine
Caci din Sfantul Duh te-ai intrupat
Si din preacuratul vas al Sf tale Fecioare
Te umpli de slava de la Tatal cel ceresc
Ca lumina peste neamuri sa fie Fata ta
Scump dar nepretuit de oamenii cei far’ de omenie
Ce au vrut sa te omoare din frageda pruncie
Au dorit pe Tine fara cuget a te pierde
Din bolnava lor iubire noroioasa de avere
Avere ce va masura in ziua sfintei Tale judecatii
Cat o bucata putreda desprinsa din focul cel aprins
Gatit pentru ei in tartarul cel nestins
Si cat vaiet si cat chin va rasuna de acolo
Si cata deznadejde si cumplita spaima vor trai
Aceia ce din lene si din ura nu s-au pocait
Vor cunoaste atunci adevarul Tau care l-au nesocotit
Si vor zice catre Tine fara rusine si respect
Cand Hrsitoase nu te-am hranit si apoi ai flamanzit>:-??
Caci grozav foc se va aprinde pentru pacatosi
Ca putin vor fi cei care vor fi scosi
Din iadul satanei cel fara de sfarsit
Al Apocalipsei de mult de Dumnezeu vestit
Focul ii va arde
Pamantul insa va trece
Cerul va fi nou si aurit si poleit de stele
Si Cuvintele tale in veci nu se vor pierde
Iadul ii va lua
Pe cei pacatosi de la Fata Ta
Si dracii maniosi ii vor arunca
Cu mare ura in tartarul vietii cel nestins
Chinuti de a lor mireasa ce cu patima din lume si-au ales
Caci ale ei spurcate roade ea ii obliga acuma la cules
Doamne vindeca neputintele mele
Invata-ma sa ma judec pe mine
Sa nu critic la altul ce e si la mine
Sa dau un sfat bun aproapelui meu
Si sa conteze in ziua luarii sufletului meu
Pogoara asupra-mi lumina cea de viata purtatoare
Sa traiesc in necazuri fericit si cu semenii smerit
Sa ajung si eu sa gust putin din darurile Tale
Care de nici un ochi nu a fost vazut sau simtit !Amin
Airam
decembrie 29, 2008 @ 10:29 pm
…si eu raman muta de uimire, si stiu cat de frumos scrii…dar mai mare e uimirea la ceea ce se intampla acolo, e de-a dreptul cutremurator…chiar nu-mi vine sa cred ca aia st oameni…….
..Să ne întărească Dumnezeu în credinţa
Doamne ajuta!
Carmen
decembrie 29, 2008 @ 10:47 pm
Imaginile astea te lovesc direct in inima…iti vine sa plangi…si noi nu stim si nu suntem in stare sa multumim Bunului Dumnezeu pentru ceea suntem si ceea ce avem….si asta nu e tot….au fost omorati prunci si crestini….diavoli in piei de oameni si-au batut joc de sfinte icoane …lacrimi si rugaciune !!!
Talita
decembrie 30, 2008 @ 4:13 pm
@Airam,
da,…sunt si ei oameni. Si mie imi vine cateodata sa-i judec, sa strig nelegiuirea lor, dar ma gandesc la faptul ca fiind rastignit pe Cruce, Mantuitorul ii avea si pe ei in mintea si-n inima Lui. Se rastignea, suferea si pentru ei, pentru lipsa lor de credinta…
@Carmen, asa este, acestia si-au batut joc de tot ce este sfant. Nu mai este in ei pic de sfintenie, poate de aceea ii numesti ”diavoli in piei de oameni” Dar, sa ne amintim ca si ei au un suflet si sa ne rugam asa cum putem si pentru ei, ca Dumnezeu e indelung rabdator si asteapta intoarcerea pacatosului.
SB
octombrie 27, 2011 @ 8:54 pm
Cautand articole prin arhiva, am dat si peste acesta.
Nu pot sa cred ca in secolul in care traim, oamenii mai au astfel de comportamente… Nici macar atei nu ii pot numii – dintre ateii pe care i-am cunoscut pana acum, sunt niste oameni destul de educati. Astia-s cu adevarat diavoli intruchipati…
Oare parintele acela de la clopotnita, a murit si el in flacari? 🙁
M-au lasat fara cuvinte aceste imagini … Saracu Iisus…si-acum mai sufera de pe urma noastra…Nu i-a ajuns ca l-am rastignit si bajocorit cat a fost printre noi, nici acum nu suntem in stare sa-i dam pace… 🙁