Hristos pe cruce în mijlocul nostru
Doamne al meu, Te-am văzut pe cruce şi inima mea s-a întristat.
Priveai cu milă şi blândeţe la preotul care făcea plecăciuni înaintea Ta şi la oamenii care, plecând frunţile lor, sărutau preacuratele Tale picioare.
1.
Plângeai, Iisuse bun, şi din pieptul Tău se auzeau suspine.
2.
Eram în faţa Ta şi priveam Chipul Tău rănit, scuipat, plecat spre pământ. Pieptul Tău biciuit, Iubite Doamne, era atât de mare şi de larg… şi-ar fi voit, Iisuse să cuprindă întreaga lume.
3.
Am privit apoi mâinile Tale pe care le-am văzut odinioară împărţind binecuvântări şi mângâiere.
4.
Cuprinzând în palmele Tale mâna tânărului, a fiului văduvei, l-ai ridicat pe el din moarte. Iar acum, palmele Tale însângerate sunt şi duioşia lor e ţintuită pe lemn cu piroane mari şi reci
5.
Ochii Tăi curaţi care odinioară mangâiau cu privirea lor inimile noastre…i-am văzut, Doamne al nostru, cuprinşi de întristare multă. Şi părul Tău frumos ce cădea domol pe umerii Tăi… era încâlcit sub cununa grea de spini.
6.
Apoi, am văzut picioarele Tale, Doamne, atât de chinuite şi însângerate! Mi-am dorit atunci să-mi smulg sufletul, Bunul nostru, şi cu el să şterg picioarele Tale… Le-am cuprins cu palmele mele şi le-am sărutat. Şi-apoi m-am uitat la Tine, Lumina noastră, şi Ţi-am auzit ultima suflare.
7.
Doamne… Viaţa noastră…
8.
Mi-am lipit obrazul de picioarele Tale şi le-am simţit reci sub buzele mele…
9.
Bunule, cu dragoste şi răbdare nespusă ai lăsat scump Sângele Tău să se scurgă prin rănile tale tot, până la ultima picatură.
10.
Am rămasa toţi, tăcuţi, îngenunchiaţi înaintea crucii Tale. S-a terminat.
11.
Iar sufletul meu tânăr şi nepriceput, năzuind mereu spre fericire, încerca timid să-şi amintească stihurile : „Hristos a înviat din morţi….”
12.
Pozele sunt făcute dimineață în 12 biserici din Galați.
Veronica
februarie 27, 2010 @ 9:37 pm
Doamne, Slava Tie!
Laura-optimista
septembrie 20, 2010 @ 1:10 pm
🙁 🙁 🙁 🙁 Incredibil de impresionant! 🙁
„Mântuitorul a ales crucea, fiindcă astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârşit îmbrăţişându-ne.”(Sfântul Atanasie cel Mare) 🙁
Şi totuşi… „Hristos a înviat, bucuria mea!”(Sfântul Serafim de Sarov) 🙂
Slavă lui Hristos, Dumnezeul nostru şi Biruitorul morţii!
Laura Stifter
aprilie 17, 2014 @ 9:01 pm
Recitind acum acest articol minunat, îmi vine-n gând o întrebare retorică, adresată Mântuitorului, în Canonul Sfântului Andrei Criteanul: „şi ce-Ţi voi aduce eu, Doamne, în acest chip vreodată?”…
🙁
Hristos, Lumina inimilor noastre, a murit pentru noi.
Aşa a judecat El lumea: dându-Şi viaţa pentru ea.
Şi orice se va spune sau scrie vreodată despre SACRIFICIUL SUPREM AL LUI DUMNEZEU PENTRU OAMENI va rămâne banal şi neputincios…
Cât de sărace sunt cuvintele noastre în a exprima bogăţia dragostei Lui!
🙁
Tot ceea ce ne mai rămâne este să ne minunăm, plini de credinţă, de taina Iubirii ipostatice, Care Se dă întreagă pe Sine celor iubiţi.
Căci acolo unde raţiunea şi cuvintele rămân neputincioase, singura atitudine cu adevărat potrivită rămâne doar…
uimirea.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Şi, totuşi, oricât de mult ne-am întrista, să păstrăm neîncetat conştiinţa adevărului că Acela al Cărui Prohod îl intonăm an de an este Cel înviat şi veşnic viu şi Dătător de viaţă!