Hristos Dumnezeu S-a lăsat învins în mod liber pentru noi
„Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte strălucitoare. Şi, înfricoşându-se ele şi plecându-şi feţele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi?” (Luca24, 4-5)
Citind această minunată binevestire a Învierii Domnului, consemnată în ultimul capitol al Sfintei Evanghelii după Luca, putem medita, cu bucurie şi credinţă, la întrebarea retorică adresată de către Îngeri Femeilor Mironosiţe: „De ce-L căutaţi pe Cel viu între cei morţi?”
Din aceste câteva cuvinte, înţelegem că cea mai importantă veste de bucurie din istoria omenirii a fost adusă de către Îngeri… într-un mormânt care, cu puţin timp înainte, adăpostise Trupul mort al Fiului lui Dumnezeu. Învierea lui Hristos – aşa cum arăta părintele Nicolae Steinhardt – le părea neverosimilă credincioşilor de atunci, pentru că ei fuseseră martorii Răstignirii Sale.
Atunci când Hristos a murit în chinuri groaznice pe Cruce, credincioşii Săi au avut motive să se teamă (sau chiar să creadă) că L-au pierdut pentru totdeauna, că puterea răului este superioară celei a binelui, că întunericul a învins lumina (covârşind unica „Lumină adevărată”), că moartea este atotputernică, înghiţindu-L pe Însuşi Izvorul vieţii.
Cine ar fi putut înţelege atunci că, în realitate, Hristos S-a dat pe Sine de bună voie morţii, pentru ca, prin Moartea Sa, să ne dăruiască nouă viaţa veşnică?
Cine ar fi gândit atunci, în cele mai tragice clipe din întreaga istorie a lumii şi a mântuirii, că Hristos Dumnezeu S-a lăsat învins în mod liber, pentru ca noi să biruim prin slăvita Sa Moarte şi Înviere?
Aşa cum se exprima părintele Steinhardt, Domnul Hristos, în clipele Pătimirii Sale, „nu le-a făcut cu ochiul” ucenicilor că va învia El după trei zile… ci Şi-a asumat până la capăt suferinţa pentru păcatele noastre. În acest sens, Sfântul Evanghelist Ioan, „Apostolul iubirii”, mărturiseşte: „Iar înainte de sărbătoarea Paştilor, ştiind Iisus că a sosit ceasul Lui, ca să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubind pe ai Săi cei din lume, până la sfârşit i-a iubit” (Ioan13, 1).
De aceea, Sfintele Femei „de mir purtătoare” Îl căutau „pe Cel viu între cei morţi” şi acelaşi motiv a determinat îndoiala iniţială a Sfinţilor Apostoli care, auzind vestea Învierii de la Femeile Mironosiţe, au considerat cuvintele lor „ca o aiurire şi nu le-au crezut” (Luca24, 11).
Până la Învierea lui Hristos – şi mai ales în ziua răstignirii Sale – omenirea întreagă ar fi avut motive să strige, cu adâncă deznădejde, că binele a fost învins, pentru că Mântuitorul a murit.
Acum, după ce Hristos a înviat, biruind şi zdrobind pentru totdeauna puterea păcatului şi a morţii, noi, cei ce am fost învredniciţi de a cunoaşte acest adevăr suprem, nu putem decât să mărturisim, cu dragoste şi profundă bucurie, că binele este şi va fi în veci biruitor, iar răul nu există, ci constă doar în îndepărtarea de Binele unic şi absolut – Dumnezeu-.
„Hristos a înviat! – înseamnă că viaţa este mai tare decât moartea. Hristos a înviat! – înseamnă că răul este mai slab decât binele” (Sf. Nicolae Velimirovici). Hristos a înviat! – Înseamnă că va rămâne pentru veşnicie cu noi.
„Sfărâmând porţile iadului şi înviind a treia zi din groapă, salvatu-ne-ai, ca un Iubitor de oameni, Doamne!”
Hristos S-a făcut Om, pentru ca pe noi să ne îndumnezeiască; S-a lăsat arestat, pentru ca noi să devenim liberi; Şi-a jertfit viaţa pe Cruce, pentru ca noi să dobândim viaţa veşnică în comuniune cu El şi unii cu alţii; a coborât la iad, pentru a ne redeschide porţile Raiului; a înviat din morţi, pentru a ne dărui nouă biruinţa Sa!
Laura Stifter
mihaela G
mai 2, 2012 @ 10:54 am
Felicitari pentru articol, Laura.Este foarte frumos.Am un carnetel in care scriu tot ceea ce citesc sau aud si imi place, asa ca mi-am permis sa scriu anumite idei din acest articol in carnetel.Dumnezeu sa iti fie vesnica alinare!
Ludmila Doina
mai 2, 2012 @ 11:57 am
„Hristos Dumnezeu S-a lăsat învins în mod liber pentru noi”
Gresit !
Hristos Dumnezeu n-a fost invins niciodata, nici cu voia Lui, nici altfel. El [b]a ascultat [/b]pana la moarte de Tatal, care tinea sfanta lucrare in mana Lui.
„…că binele este şi va fi în veci biruitor, iar răul nu există, ci constă doar în îndepărtarea de Binele unic şi absolut – Dumnezeu-.”
[b]Raul exista[/b]. In mod personal – ingerii cazuti, ingerii intunericului – asa cum si Dumnezeu este personal, Persoana, nu impersonal, un ” Bine unic si asolut…”
Claudiu Balan
mai 2, 2012 @ 1:49 pm
Doamne ajută Ludmila!
La nivel absolut expresia „Hristos Dumnezeu S-a lăsat învins în mod liber pentru noi” nu este adevărată, pentru că Hristos n-a fost niciodată învins, însă sensul pe care l-a dat Laura este unul figurat, pentru a putea sugera mai bine smerenia Mântuitorului.
De fapt ce înseamnă a fi smerit? Înseamnă să te lași înfrânt de dragul altora, înseamnă să renunți la tine pentru ei, înseamnă să-i lași să creadă că au dreptate fără a te lupta cu ei, însă totul în Adevăr, fără pic de minciună.
Asultarea de Tatăl până la moarte este o stare de smerenie continuă.
Ludmila Doina
mai 2, 2012 @ 2:06 pm
Iti multumesc Claudiu
Doamne ajuta !
Laura Stifter
mai 3, 2012 @ 9:20 pm
Hristos a înviat, dragă Mihaela!
Îţi mulţumesc mult pentru gândurile atât de frumoase pe care mi le-ai adresat! 🙂
Mă bucur din tot sufletul că ţi-a fost de folos ceea ce am scris şi aştept cu mult drag noi articole semnate de tine.
Dumnezeu să fie cu tine!
Laura Stifter
mai 3, 2012 @ 9:24 pm
Ludmila, Hristos a înviat!
Îţi mulţumesc pentru comentarii.
Am luat în considerare ideile exprimate de tine şi-ţi voi răspunde cât de curând posibil. Pentru că acum, din motive independente de mine, chiar nu mai am suficient timp la dispoziţie pentru a-ţi răspunde, voi reţine întrebările pe care mi le-ai adresat şi voi reveni cu un răspuns mâine seară sau în cursul zilei de sâmbătă.
Doamne ajută!
Laura Stifter
mai 3, 2012 @ 9:32 pm
Hristos a înviat, Claudiu!
Mulţumesc mult pentru că ai explicat atât de frumos şi de concis mesajul pe care am încercat să-l transmit! 🙂
Mă bucur enorm că v-am descoperit pe voi, cei din echipa O T, sunteţi minunaţi!!! 🙂
Doamne ajută!
Numai bucurii!
Ludmila Doina
mai 3, 2012 @ 10:02 pm
[b]ADEVARAT A INVIAT![/b] Laura
Nu cred ca mai trebuie sa-mi raspunzi in vreu fel; banuiesc, din ce s-a mai scris apoi, ca am inteles fiecare ce aveam de inteles, cu toate ca nu sunt de acord cu: „sensul pe care l-a dat Laura este unul figurat, pentru a putea sugera mai bine smerenia Mântuitorului.”
De ce am sugera, doar?
Prea multa literatura in cele sfinte nu cred ca isi are locul.
Eu te rog totusi sa ma ierti, sunt o pacatoasa cu simt critic exagerat, la fel si autocritic, si pe ultima suta, sar – eu pacatoasa – in apararea Adevarului, cu nadejdea de mantuire. Poate ca tu m-ai ajutat sa fac asta, si Domnul ne va socoti amandurora. Nu doresc sa ne contrazicem Laura, pentru ca palma Domnului e mare si ne incape pe toti.
[b]Doamne ajuta ![/b]
mihaela G
mai 5, 2012 @ 10:40 am
Adevarat a inviat!Iti multumesc si eu pentru cuvintele tale si astept cat mai multe articole din partea ta.Cum sa nu imi fie de folos ceea ce ai scris?Cui nu i-ar fi de folos?Mult succes la facultate si Dumnezeu sa te ajute la sesiunea care se apropie cu pasi repezi, prietena draga
PS:momentan nu am suficient timp pentru noi articole dar in curand, cu ajutorul lui Dumnezeu am sa scriu un nou articol
mihaela G
ianuarie 9, 2013 @ 4:52 pm
Doamne ajuta, Laura!:). Mult succes, draga mea la examene, Dumnezeu si Maica Sfanta sa te ajute sa le treci cu bine pe toate si iti mai doresc multa bucurie si mii de binecuvantari divine! Mult succes tuturor celor care au examene!
Laura Stifter
ianuarie 10, 2013 @ 6:51 pm
Îţi mulţumesc mult, dragă Mihaela!
Mult succes şi ţie la examene, DUmnezeu să-ţi ajute!
Succes tuturor celor care intră, sau au intrat deja, în febra examenelor! 🙂
Cu Dumnezeu înainte!