Hristos sau Armani, Versace, Nike, Jaguar, Mercedes…?
Se vorbeşte astăzi că noi tinerii nu mai avem repere, că nu mai avem valori, în ochii noştri nimic nu mai pare valoros, preţios sau sfânt. Şi nemaivând oameni valoroşi pe care să-i preţuim şi să-i urmăm atunci plutim în derivă către nicăieri, gustăm şi încercăm de toate, gândind că poate ceva ne va bucura.
Dar cred că noi valorificăm ceva, şi încă cu mare putere: BRANDUL.
Vrem să ne îmbrăcăm de la Nike, Armani sau Prada, vrem să conducem un Mercedes, un Jaguar sau un Bentley, ne place să avem gadget-uri numai de la Sony şi Nokia, ceasuri de la Swatch sau Citizen, bijuterii de la Swarovski, parfumuri Channel sau Christian Dior, ne place să ne „îmbrăcăm” cu valoarea brandurilor.
Ne place să ieşim în evidenţă cu strălucirea şi faima lor, pentru că o parte din aprecierea acordată lor s-o primim şi noi, pentru că cei care ne văd înconjuraţi şi îmbrăcaţi de branduri să „confunde” succesul brandului cu succesul nostru.
Toată valoarea unei companii se adună în brandul ei. Gândiţi-vă ce s-ar întâmpla dacă s-ar închide toate fabricile BMW-ului din lume şi n-ar mai fi nimic din ele, ce ar rămâne ? Ar rămâne brandul, foarte valoros în mintea a milioane de oameni din întreaga lume. Chiar dacă s-ar închide toate fabricile, totuşi a doua zi s-ar putea crea o companie care produce haine având firma BMW şi ar avea foarte mare succes.
De ce ? Pentru că toată valoarea creată de zeci de ani de inginerii din Bavaria s-a acumulat în cuvântul BMW. Toate inteligenţa, toată tehnologia, toată organizarea, tot succesul s-au adunat în cuvântul BMW. Toată munca oamenilor s-a adunat de fapt într-un cuvânt. Aşa e cu toate marile companii ale lumii.
Nu-i de mirare că astăzi s-a creat un clasament al brandurilor în care s-a ajuns ca un brand, defapt un singur cuvânt să valoreze câteva miliarde de dolari. Doar M-ul galben de la McDonald’s valorează câteva miliarde de dolari, şi poate fi vândut singur, fără nimic în plus.
Dar Sfinţii Părinţi spun că Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu se mai numeşte şi Dumnezeu Cuvântul. Tot sfinţii Părinţi spun că lumea a fost creată de El şi nimic nu s-a făcut fără Cuvântul lui Dumnezeu.
Aşa cum un brand (un cuvânt) adună la un loc pe toţi cei care folosesc acel brand, pe toţi fanii lui, tot aşa Dumnezeu adună la un loc pe toţi cei care-L iubesc şi care cred în El. Aşa cum un brand (un cuvânt) este valoros şi dă valoare celor cel „poartă sau îl folosesc” aşa şi Cuvântul lui Dumnezeu dă nu numai valoare celor ce cred în El, ci le dă viaţă, le dă putere, le dă bucurie, le dă sfinţenie, le dă viaţa veşnică.
Când ataşezi brandul unui obiect, îi dă valoare, îi creşte preţul, începe să fie căutat, începe să fie preţuit.
Spre deosebire de BRANDUL de marketing (Orange, Nokia, HP, Altex, Danone, etc.) care este doar un cuvânt simplu, „brandul” Iisus Hristos, Cuvântul Lui Dumnezeu este Persoană, este Dumnezeu adevărat şi Om adevărat.
Brandul dă valoare dar Hristos dă viaţă, brandul te face mai de succes dar Hristos te vindecă, te ridică din slăbiciuni şi din păcat.
Brandul trece, dar Hristos ne dă viaţa veşnică.
Brandul este creat dar Hristos este necreat. Brandul este viu în mintea oamenilor dar nu-mi ascultă durerea şi rugăciunile, pe când Hristos e mereu prezent de-a drepta mea, şi-n clipele cele mai grele.
Hristos este „brandul” meu, Hristos este Dumnezeul meu.
Brandul vostru care este?
(Balan Claudiu)
Dan
noiembrie 11, 2008 @ 5:34 pm
Din pacate asa este, valorile noastre se oglindesc in lucrurile materiale. Ne bucuram ca avem lucruri de firma, ne mandrim ca avem sapca cu simbolul Nike dar ne este rusine sa ne facem cruce cand trecem prin fata unei biserici, dam bani orbeste pe parfumuri scumpe dar ne tremura mana cand dam unui sarac, ne place sa fim vazuti cu noul telefon Nokia dar ne este rusine sa punem o icoana in holul casei, ne creste inima cand ne gandim ce masina avem noi, dar se face cat un purice daca suntem „constransi” sa-l pomenim pe Dumnezeu in public. Asa preferam lumea aceasta materiala, muritoare iar de cea cereasca ne este rusine pentru ca „brandul” crestin nu prea mai este cautat…nu prea mai este la moda.
gabriela
noiembrie 12, 2008 @ 11:33 am
Felicitari! E foarte bine pusa problema. Cred ca e o procupare a bogatilor, dar si a saracilor care vor sa ajunga sa-si permita lucruri de firma. De aceea, mai lesne este unei camile sa intre prin urechile acului, decat unui bogat in Imparatia Cerurilor,asa cum spune Sfanta Evanghelie. Problema nu este brandul in sine, ci disperarea cu care oamenii cauta asta.Ne atasam atat de usor de lucruri materiale si ni le dorim neaparat. In schimb, preocuparea pentru suflet , pentru a- L cauta pe Dumnezeu, e aproape inexistenta.Suntem prea pamantesti si lucrurile astea, haine si masini, ne absorm intru totul si uitam care este menirea noastra in lumea asta, ajungand sa traim doar pentru a ne satisface astfel de nevoi. Banii iau mintea si mai apoi sufletul si celor care incerca sa mentina o relatie cu Dumnezeu, cat de cat. Din nefericire…
Totusi, Dumnezeirea, Treimea cea de o fiinta , este atat de desavarsita, incat ”brand” e o denumire care nu i se potriveste.Pentru ca El este:Calea, Adevarul si Viata”.Fiecare e liber sa aleaga, Binele sau Raul, insa de asta va depinde si mantuirea lui.Doamne ajuta!
radu
martie 16, 2009 @ 11:44 pm
Numa respect pentru dan…imi place ca spune adevarul…adevarul cam dureros dar adevarul….inca odata numa respect…tzineo tot asha…
Dan
martie 17, 2009 @ 10:07 am
Am scris ceea ce am simtit pe propria piele Radu. Stiu ca este rusinos dar asa este. Domnul sa te aibe in paza.
Bogdana
iunie 1, 2010 @ 11:27 am
Este putin absurd ca aceste branduri incep sa sfideze din ce in ce mai mult pe Dumnezeu.
Ca si imperiile mari de pe vremuri, au disparut brusc in toata „maretia” lor.
Asa vor disparea si brandurile astea… numai ca Dumnezeu are rabdare si ne mai lasa…