Care este legătura dintre Hristos și lumea mondenă
Au fost mai multe articole pe care le-am scris de-a lungul timpului ce au stârnit mari discuții, atât la rubrica de comentarii a site-ului cât și pe contul de Facebook. Majoritatea controverselor s-au consumat pe seama articolelor în care vorbeam de lucrarea lui Dumnezeu în viața unor oameni necredincioși sau de altă credință. De exemplu: articolul cu Florin Salam și talentul lui de cântăreț, articolul cu Robbie Williams, articolul cu nunta Prințului William al Marii Britanii cu Catherine, iar acum recent cel cu meciul dintre Barcelona și Chelsea. Au mai fost și altele cu siguranță dar acestea îmi vin în minte acum.
Am observat că iritarea provine din faptul că asociez lucrarea lui Dumnezeu cu oameni care nu sunt ortodocși, sau cu domenii care pentru unii „n-ar avea treabă cu Dumnezeu”.
E o mare scădere în credința noastră să credem că Dumnezeu se limitează la a acționa doar în sfera credinței: la Biserică, acasă, într-o capelă, în preajma unui preot, la o mănăstire, etc. La fel, e o mare scădere a crede că Dumnezeu lucrează doar în viața creștinilor ortodocși și nu și a celorlalți oameni.
Ce treaba are Dumnezeu cu o actriță porno? Ce treaba are Hristos cu ziarul Can-Can? Ce treaba are Domnul cu șmenurile politicienilor corupți? Ce legătură este între Dumnezeu și afacerile murdare ale unor oameni de afaceri? Dar între El și țigani sau maneliști? Ce legătura are budismul cu Hristos, India cu Dumnezeul creștinilor? Ce treabă are fotbalul american cu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt? Ce legătură este între El și Uniunea Europeană sau între National Geografic și Biserica Ortodoxă? Ce treabă are Federația Internațională de Fotbal (FIFA) cu lucrarea lui Dumnezeu în lume?
Înainte de a vă răspunde la aceste întrebări gândiți-vă că totul se rezumă de fapt la două întrebări de ordin general:
1. Ce treabă are Dumnezeu cu cei care nu sunt ortodocși, cu cei de altă credință (catolici, protestanți, budiști, atei, etc.) ?
2. Ce treabă are Dumnezeu cu lumea păcătoșilor, cu cei care fac păcate în mod continuu?
Aceste două întrebări au măcinat și sufletele evreilor în vremea când Mântuitorul Hristos era printre ei.
1. În primul rând apostolii se miră când îl văd pe Domnul Hristos vorbind cu o femeie samarineană, de alt neam decât ei: „Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Şi se mirau că vorbea cu o femeie.” (Ioan 4, 27)
Mulți credeau că Mesia mult așteptat va veni doar pentru izbăvirea lui Israel, nu pentru mântuirea întregii lumi, acesta este motivul pentru care orice apropiere a Mântuitorului de persoane de alt neam era privită circumspect. Apropierea de cei de alt neam era interzisă prin lege pentru ca evreii, care credeau în Dumnezeu Cel adevărat, să nu fie ademeniți să accepte credința neamurilor păgâne în zeități.
„Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii.” (Ioan 4, 9)
Totuși, odată cu venirea Domnului Hristos, lucrurile se schimbă esențial, Domnul deschizând poarta spre mântuire întregii lumi, creștinismul fiind o credință universală nu îndreptată doar către un singur popor așa cum a fost în Vechiul Testament.
Deși iudeii se așteptau ca Mesia să fie doar al lor, Mântuitorul iese și în întâmpinarea celor de alt neam. Este același lucru și astăzi: deși noi ortodocșii așteptăm ca Dumnezeu să poarte de grijă și să intervină doar în viața noastră, a celor botezați și înrădăcinați în viața Bisericii Ortodoxe, totuși El e Domn peste tot pământul, și pentru indieni, și pentru africani, și pentru kazaci, și pentru eschimoșii de la Polul Nord.
Chiar dacă japonezii nu-L cunosc pe Hristos, asta nu înseamnă că viața lor se desfășoară în afara dragostei și grijii lui Dumnezeu. Chiar dacă unii se închină la idoli, cum sunt budiștii, totuși Dumnezeu știe că nu există zei, că ei se închină la cursele diavolilor, dar că fără El n-ar putea trăi.
Să vă explic mai practic: Dumnezeu e la fel de prezent în viața celui mai mare ateu, necredincios sau închinător la idoli ca în viața celui mai mare sfânt ortodox în viață. Și când spun asta mă refer la atenția pe care Domnul o acordă fiecăruia dintre ei, chiar dacă unul nu știe asta și celălalt știe. Din perspectiva lui Dumnezeu, este la fel de important să urmărească viața unui canadian la fel cum o urmărește pe a unui rus. La fel, pentru El, viața unui mexican are aceeași prioritate ca viața unui călugăr de la Muntele Athos. Hristos urmărește cu aceeași râvnă mântuirea unui tânăr din Zimbabwe precum mântuirea unui tânăr ortodox bucureștean. În acest sens, Părintele Arsenie Boca spunea că ”iubirea lui Dumnezeu pentru cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt față de Dumnezeu.”
Având aceste lucruri în minte este ușor de înțeles cum viața oamenilor de pe întregul glob pământesc este modelată de alegerile lor dar mai ales de voia și planul lui Dumnezeu cu ei. Astfel că pot vorbi despre pronia lui Dumnezeu în viața unui gunoier american, sau despre lucrarea Lui în viața unui inginer danez, sau despre planul Lui de mântuire pentru un fermier australian, indiferent cât sunt de credincioși sau de păcătoși.
2. Și acum apare întrebarea a doua: Ce treabă are Dumnezeu cu lumea păcătoșilor, cu cei care fac păcate?
Și răspunsul e simplu și vine din Evanghelia după Ioan: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.” (Ioan 3, 16)
Iar în slujbele Bisericii noastre în rugăciuni se menționează un verset în Iezechil:
„Oare voiesc Eu moartea păcătosului, zice Domnul Dumnezeu – şi nu mai degrabă să se întoarcă de la căile sale şi să fie viu?” (Iezichel 18, 23)
Hristos Domnul a fost acuzat de cărturari și de farisei că stă la masă cu vameșii și păcătoșii:
„Dar fariseii şi cărturarii lor murmurau către ucenicii Lui, zicând: De ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii? Şi Iisus, răspunzând, a zis către ei: N-au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.” (Luca 5, 30-32)
Prin urmare, pretenția noastra ca Dumnezeu să stea doar în preajma celor apropiați ai Bisericii este una neîntemeiată în iubirea lui Dumnezeu. Gândirea noastră îngustă, că Hristos are treabă doar cu enoriașii care vin duminică de duminică la Liturghie, este la fel de falsă. Hristos lucrează și-n viața actrițelor porno, și în viața celor mai corupți politicieni, și-n viața tinerilor desfrânați, și în viața afaceriștilor… și-n lumea politică, și-n cea economică, și-n fotbal, și-n sport în general, și-n industria de fashion…peste tot.
Rezultatul depinde de cât de mult acești oameni răspund la chemarea Lui.
Știe Dumnezeu și politica de marketing al lui Apple, și planurile lui Obama, și tactica lui Jose Murinho, și transferurile pe care le va face Manchester United, și achizițiile de pe piața auto ale companiei Volkswagen, și secretele întâlnirilor dintre mai marii Europei, și hitul pe care-l pregătește Madonna, și crima pe care o va face următorul criminal… Dumnezeu nu numai că știe tot, dar administrează și participă în mod activ la deciziile care se iau în lume, secundă de secundă de către oameni.
În acest caz de ce să te scandalizezi când se asociază numele lui Florin Salam cu Hristos? Nu este și el oare chip al lui Dumnezeu? Nu lucrează Dumnezeu și-n viața lui?
Cum să te scandalizezi când vezi că se asociază rezultatele de fotbalul din Liga Campionilor cu Dumnezeu? Pe teren nu sunt tot oameni? Ei de cine sunt creați? De ei cine are grija? Viața lor nu are izvor tot în Dumnezeu?
De ce să te enervezi când auzi că o persoană din lumea aceasta, fie ea publică sau nu, este asociată cu numele Lui Dumnezeu? Avem noi oare monopol pe relația cu Dumnezeu, sau pe relația lui Dumnezeu cu ceilalți oameni, indiferent de cum sunt aceștia? Am ajuns noi oare să punem limite Celui ce iubește nelimitat și necondiționat pe toată lumea?
Pentru că tot ce există, este creat, atunci totul poate fi asociat cu Dumnezeu, având legătură directă cu El, Creatorul a toate. Și răul și păcătul, dar și păcătosul, pot fi asociate / legate de Hristos, Cel ce este rațiunea de a fi a tot ceea ce există, așa cum spune Sfântul Maxim Mărturisitorul.
Dumnezeu e prezent peste tot, fără a se confunda cu creația.
(Claudiu)
P.S. În fotografia de mai sus sunt cei mai influenți oameni ai lumii prezente: Obama, Sarkozy, Angela Merkel, Baroso, Medvedev, presedintele Japoniei, Silvio Berlusconi, etc. Credeți că astfel de întâlniri de taină îi sunt străine lui Dumnezeu? Credeți că stă deoparte de planurile lor și nu intervine? Credeți că nu știe Domnul fiecare gând al lor, fiecare sentiment, toate temerile, aspirațiile și visele lor? Știe tot, ba chiar înainte de a le gândi și trăi ei.
SB
aprilie 26, 2012 @ 9:10 am
Foarte bine venit acest articol, Claudiu. Dar inversunarea aceasta a credinciosilor impotriva a tot ceea ce nu ar avea legatura cu credinta ortodoxa vine si din cauza unor Parinti care o tin una si buna ca numai ortodocsii au sanse sa ajunga in Rai, restul fiind din start o cauza pierduta. Pe de alta parte trebuie sa-i iubim pe toti la fel, indiferent de ce neam sunt ei.Ar mai fi si o gura de speranta pt cei ne-ortodocsi, daca printre acestia se afla unii care au facut fapte bune la viata lor, ar avea sanse sa se mantuiasca, primind talantul unui ortodox fara fapte de credinta…
Desigur, sa nu cadem acum in patima aceea de a-i lasa pe toti neghiobii sa faca ce vor din noi, pe motivul unei tolerante prostesti din partea ortodocsilor.
Nu vreau sa mai comentez mai mult despre astfel de pareri ale anumitor Parinti (apropo de ideea de „parere” despre care vorbea pr Gabriel Militaru pe Facebook la comentarii)
Oricum, eu am primit niste lectii profunde de crestinism pe care nu cred ca ar fi fost in stare sa mi le dea nici crestinul cel mai „performant” in ale metaniilor; aceste lectii (este vorba despre 2 foarte marcante) le-am primit de la tatal meu, autodeclarandu-se ateu convins intr-o vreme.
Despre demnitatea crestina a avut „grija” sa ma invete o prietena de-a mea musulmanca, o fata foarte frumosa care nu era dintre cele cu valul pe cap si care are o situatie materiala foarte buna, putandu-si sa-si permita multe din placerile acestei vieti. Dar nu o face.
De la o indianca am invatat ce inseamna respectul fata de aproapele, acest aproape nefiind neaparat de religie ortodoxa.
Dar desigur, trebuie sa fie si dintre unii „prea-induhovniciti” care probabil dispun de un „harometru” prin care masoara credinta oamenilor. Deh…nu ne putem ridica noi, muritorii de rand, la valoarea lor spirituala de preoti.
Natalia
aprilie 26, 2012 @ 9:51 am
Dumnezeu ii iubeste pe toti oamenii iar noi suntem datori sa facem asemeni Tatalui nostru din Ceruri: sa ii iubim pe toti oamenii, in mod sincer.
Cine se mantuieste si cine nu, este in mainile lui Dumnezeu, nu decidem noi si nu stim noi aceste lucruri.
Ca Biserica Ortodoxa este Una, Sfanta, soborniceasca si apostoleasca biserica este un adevar care nu poate fi tagaduit si modificat conform tuturor sectelor si cultelor care au aparut, apar si vor mai aparea.
Biserica Ortodoxa este singura si unica biserica lasata de Mantuitorul Iisus Hristos pe manant, dupa Invierea Sa si inainte de Inaltarea Sa la Ceruri.
Concluzie: ii iubim pe toti oamenii, caci noi toti suntem pacatosi, dar uram si ne opunem pacatelor. Iar ereziile si ratacirile in credinta, de orice fel, sunt pacate.
Claudiu Balan
aprilie 26, 2012 @ 10:00 am
Doamne ajuta tuturor!
Vreau încă odată să precizez care este ideea generală a articolului pentru a nu ajunge iarăși să ne certăm:
„Dumnezeu este prezent în mod activ și lucrează în viața fiecărui om de pe pământ !”
Administrator
aprilie 26, 2012 @ 10:59 am
Silvia, te intelegem prea bine in ceea ce ai spus, dar cel de-al doilea comentariu ti l-am retras din urmatoarele motive:
a) nu este frumos sa raspundem cu ironie, oricata dreptate am avea. Crestini fiind, trebuie sa ne dam silinta de a fi tot timpul rabdatori si binevoitori cu oamenii.
b) consideram ca nu este de folos sa reamintim numele celor cu care am purtat acea polemica pentru a nu transmite resentimente fata de persoanele numite, celor care vor citi despre acea divergenta de opinie.
Te rog sa nu te superi.
Doamne ajuta!
elena nicoleta
aprilie 28, 2012 @ 9:51 pm
Claudiu, sunt de acord cu tine in cea mai mare parte. E adevarat ca Dumnezeu este atotstiutor, ca a preferat compania pacatosilor, spre nemultumirea si consternarea dreptilor vremii, ca dreptatea noastra lumeasca este ca o carpa lepadata inaintea Sa, insa a spune ca „Dumnezeu nu numai că știe tot, dar administrează și participă în mod activ la deciziile care se iau în lume, secundă de secundă de către oameni.” , afirmatie precedata de enuntul „și crima pe care o va face următorul criminal… ” – imi suna dubios. Probabil ca a fost involuntara asocierea. Din cate stiu eu Dumnezeu nu poate participa la ceva rau, ci ca El ingaduieste raul din faptul ca ne-a dat liberul arbitru (lucru ce presupune o mare responsabilitate din partea noastra si deci si asumarea consecintelor), dar repet asta nu inseamna ca El participa activ ori le administreaza. Cred, daca imi permiti, ca termenul „a ingadui” este mai potrivit. Sper sa nu te superi! Daca gresesc, imi cer scuze!Iti apreciez sincer articolele! Doamne ajuta!
elena nicoleta
aprilie 28, 2012 @ 9:58 pm
A preferat compania pacatosilor ca un adevarat doctor si pedagog, cu scopul de a-i indrepta si, evident, nu pentru a arata prin aceasta ca e de acord cu nelegiurea acelora, ci pentru a-i vindeca si a-i castiga pentru Imparatia Sa.
elena nicoleta
aprilie 28, 2012 @ 10:00 pm
Cred, daca imi permiti, termenul „a ingadui” este mai potrivit*.
elena nicoleta
aprilie 28, 2012 @ 10:05 pm
Scuze, am avut impresia ca am gresit in exprimare…dar era bine asa cum scrisesem prima oara.
Dan Tudorache
aprilie 29, 2012 @ 3:16 pm
Doamne ajuta, Elena!
Cand a spus Claudiu ca ”Dumnezeu nu numai că știe tot, dar administrează și participă în mod activ la deciziile care se iau în lume, secundă de secundă de către oameni.” era de la sine inteles ca El participa activ pentru infaptuirea lucrurilor bune sau pentru inlaturarea celor rele, dupa caz. Cand spunem ca Dumnezeu participa in mod activ la deciziile unui criminal, este de la sine inteles ca participa in sensul schimbarii deciziei criminalului de a nu mai comite crima. (glasul constiintei este glasul lui Dumnezeu in om… iata cum Dumnezeu este activ (si nu numai in acest fel) la tot ce face omul, fie bun, fie rau).
Ideea articolului este ca Dumnezeu nu sta deoparte de la nimic caci spune Mantuitorul in evanghelie ca nu misca fir de iarba in lumea aceasta fara voia Domnului, si mai ales Dumnezeu nu actioneaza dupa tiparele oamenilor.
elena nicoleta
mai 1, 2012 @ 9:33 pm
Am inteles, Dan! Multumesc frumos pentru precizari! Doamne ajuta!