Skip to content

5 Comentarii

  1. anna
    noiembrie 23, 2012 @ 8:12 am

    Doamne ….cat adevar este in tot ceea ce ati scris,multumesc pt acest articol minunat ,doamne ajuta

    Reply

  2. Claudiu Balan
    noiembrie 23, 2012 @ 8:24 am

    Doamne ajută, Save!

    Iertarea este lecția pe care ar trebuie s-o învățăm cel mai bine din toată îmvățătura Bisericii. De fapt cel mai bun mod de a o invăța este să punem teoria în practică.

    E cea mai grea lecție… alături de suferință.

    Cu ajutorul lui Dumnezeu, cu răbdare, în timp, putem deprinde iertarea.

    Reply

  3. viziteuC
    noiembrie 23, 2012 @ 11:30 am

    Buna.
    este interesant articolul si imi place ca scrieti din propria viata duhovnicesca….dar as vrea sa va spun si eu ca atunci cand ma cert cu cineva nu prea imi cer iertare dar increc sa ma impac cu persoana respectiva fara „cuvinte”(ma comport frumos…sunt mai atenta.incerc sa nu mai gresesc),pe de alta parte daca cineva imi greseste eu nu astept iertarea ci il iert deoarece nu suport sa fiu suparata pe persoana respectiva…

    Reply

  4. Claudiu Balan
    noiembrie 23, 2012 @ 1:14 pm

    Este o tactică pe care am aplicat-o și eu de multe ori, dar să știi că nu este de ajuns. Greutatea de a rosti aceste două cuvinte: „Iartă-mă” vine tocmai din rușinea pe care o purtăm în suflet că am supărat pe aproapele nostru.

    Ori la fel este și la Taina Spovedaniei, dacă nu spunem clar ce păcate am avut, nu ni le iartă Dumnezeu.

    Când îi ceri iertare celuilalt, simți că te înjosești într-un fel… și poate de aici și mândria de a nu zice. Dar înjosindu-te, de fapt te smerești și în fața aproapelui și în fața lui Dumnezeu.

    Și mai este un lucru minunat. Aproapele tău, vă ține cont că ți-ai cerut iertare, și data viitoare când va apărea un conflict între voi se va raporta mai blând față de tine.

    Ori dacă noi nu ne cerem iertare și aplănam conflictul doar prin comportament, la prima ceartă care va apare, aproapele nostru își va aduce aminte și de greșeala precedentă și va fi și mai violent.

    Când îți ceri iertare, este ca și cum l-ai obliga moral pe aproapele tău să-ți șteargă din sufletul lui fapta ta rea.

    În final vreau să te gândești mai mult la acest lucru: de ce oare ți-e greu să zici „iartă-mă”? Asta e și tema articolului.

    Răspunsul îl vei găsi în tine și în relația ta cu Dumnezeu.

    Acest cuvânt e o cheie care ne ajută să înțelegem adâncurile extraordinare ale minții umane… și chipul lui Dumnezeu în om.

    Dacă Dumnezeu n-ar fi Bun, Blând și Smerit, dacă Dumenzeu n-ar fi Adevărul, oare am mai fi simțit noi în suflet greutatea aceasta de a ne cere iertare?

    Duhul omului e Duhul lui Dumnezeu… iar Duhul Sfânt este Iubire și Adevăr, și El este Cel care ne mustră în conștiință și care ne îndeamnă să ne împăcăm.

    Doamne ajută!

    Reply

  5. Stoica Alexandra
    iunie 28, 2013 @ 10:14 am

    [quote]Deasemenea preoții ies în ușa altarului și zic creștinilor cu voce tare: „Iertați-mă fraților! Dumnezeu să vă ierte!”[/quote]
    Momentul asta din cadrul Sf. Liturghii m-a induiosat la maxim si a reprezentat un mare ajutor in initiativele mele de a-mi cere iertare. Mereu mi-l amintesc pe staretul Nectarie de la Radu Voda plecandu-se in fata noastra si cerandu-ne iertare. Iti inmoaie inima si il ierti, cu toate ca nici nu ai pentru ce :X

    Frumos articol, multumim!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *