Iartă-mă Măicuţă că am fumat!
Privesc icoana Ta cea sfanta ce se afla in camera mea si imi plec capul. Atat de tare te-am suparat, Maicuta.Atat de tare te-am intristat, incat simt acest lucru. Totul s-a petrecut foarte repede, fara sa imi lase timp sa meditez asupra faptelor mele. Consecintele sunt grave.Te-am dezamagit! Sufletul meu ar vrea sa planga astazi, sa se intristeze, dar este atat de plin de noroiul pacatelor, incat nu mai are putere sa te caute. Am facut acel lucru oribil, dezgustator, de a fuma, chiar dupa ce ti-am promis la icoana Ta cea sfanta ca nu voi mai incerca. De fapt, totul s-a intamplat foarte rapid. In dupa-amiaza zilei de vineri, acum vreo doua saptamani, am incercat sa fumez la rugamintea prietenilor.
M-au indemnat, spunandu-mi ca nu e nimic rau in asta. Am incercat si dupa aceea mi-a parut rau. Eram in excursia din Maramures. Am mers apoi intr-o Biserica la icoana ta si ti-am jurat ca nu mai pun tigara cat oi trai in gura mea. Seara, pe cand mergeam cu amicii la un magazin, ispita a cazut iar peste mine. Rau este caci nu mi-a parut rau pe moment. Ma simteam atat de murdar apoi, atat de nesincer, atat de mincinos. Cum sa mai ridic ochii mei si sa te mai privesc, Maicuta?
Cum sa ma mai pot ruga tie sa imi vii in ajutor? Promit solemn, iti marturisesc, de atunci nu am mai fumat si nu voi mai fuma cat oi trai pe acest Pamant. Caci este rau, este oribil.Dar tu mi-ai demonstrat ca esti alaturi de mine. M-ai ajutat in continuare, chiar daca am pacatuit atat de tare. Eu mi-am marturisit pacatul la Sfanta Spovedanie, dar nu stiu daca sunt intru totul iertat. Si iti cer iertare acum in acest ceas, iti cer iertare Maicuta ca am gresit si ca am pacatuit asa de tare. Nu voi mai face aceasta prostie de acum incolo.
Voi incerca a fi curat in gandire si asta numai cu ajutorul tau. As mai vrea astazi sa iti mai spun ceva. La rugaciune cateodata seara, cand sunt foarte concentrat, vine cate un gand in mintea mea care nu are nici o legatura cu rugaciunea si ma acapareaza. Maicuta Domnului, incerc sa imi revin la rugaciune si nu mai pot. Sunt foarte slab, intareste-ma. Ochii inimii mele sunt intunecati, lumineaza-ma. Cad des in pacat, te rog, vino in ajutorul meu ca intotdeauna si scapa-ma de rele. Caci asa, cu credinta, cu dragoste si cu nadejde voi porni in cautarea ta, Maica Sfanta a Domnului nostru Iisus Hristos spre a dobandi lucrurile bune si cele de folos. Amin.
(Tiberiu)
Ana
septembrie 9, 2009 @ 10:47 am
Am fumat si stiu ce inseamna lupta cu patima asta. Ce bine de tine ca ai constientizat de la inceput ca este un pacat. Am scapat de patima tot cu ajutorul Domnului. In momentul cand un prieten ne invita sau ne roaga sa fumam, el este mesagerul diavolului. E trist sa constatam asta mai ales la un prieten. Sa.i binecuvantam in gandul si rugaciunile noastre.
Maicuta Domnului sa te apere in continuare.
Ana
septembrie 9, 2009 @ 11:08 am
„La rugaciune cateodata seara, cand sunt foarte concentrat, vine cate un gand in mintea mea care nu are nici o legatura cu rugaciunea si ma acapareaza. Maicuta Domnului, incerc sa imi revin la rugaciune si nu mai pot.”
P Rafail Noica povestea odata despre o maicuta care a spus ca iau trebuit 4 ore ca sa spuna un acatist. M-am gandit mult la lucrul asta si am gasit la sfantul Ioan Gura de Aur un text referitor la asta:
„Zici: Am ingenuncheat. Da, ai ingenuncheat, dar numai cu trupul, caci gandul tau zbura prin alte parti. Cu gura rosteai rugaciunea, iar cu mintea socoteai dobanzi, incheiai contracte, vnedeai marfuri, cumparai proprietati, te intalneai cu prietenii tai. Lucrul acesta se intampla ptr ca diavolul, care stie ca prin rugaciune multe putem dobandim, tocmai atunci vine si ne seamana ganduri in minte. De multe ori, stam in patul nostru si nu ne gandim la nimic; ne ducem la biserica si ne rugam si atunci mii de ganduri ne trec prin minte. In felul acesta, pierdem roadele rugaciunii noastre, plecand din locul de unde ne-am rugat cu mana goala.
De aceea, in ceasul rugaciunii noastre, de fiecare data cand ne dam seama ca gandul nostru s-a indepartatde Dumnezeu si s-a apropiat de poblemele de zi cu zi, sa-l aducem inapoi si sa-l SILIM sa ramana atent si nedezlipit de intelesurile rugaciunii. Daca ne-am pierdut atentia, sa spunem rugaciunea din nou, de la capat si daca iarasi gandul nostru se indeparteaza, sa spunem rugaciunea si a treia oara, si a patra oara. Sa nu ne oprim din rugaciune pana cand nu am reusit sa o spunem toata, de la un capat la celalalt, avand cuget treaz si netulburat. Iar cand diavolul va intelege ca nu depunem armele, atunci va renunta si el sa mai lupte cu noi.”
sf Ioan Gura de Aur /Problemele vietii /cap Rugaciunea pag 189
Eu am transcri textul din carte, dar am gasit pe net capitolul (Rugaciunea) la care ma refer:
http://www.ioanguradeaur.ro/834/rugaciunea/
Tiberiu
septembrie 9, 2009 @ 11:22 am
Multumesc mult,Ana.Ai mare dreptate.Aceia nu erau prieteni,caci prietenii nu ma invatau de rau.Am vazut si eu lucrul acesta
Ana
septembrie 9, 2009 @ 7:22 pm
Multumesc si eu. Raspunzandu-ti tie, am cugetat si eu la alte patimi si la prietenii prin care vin ele.