„Icoana: Cerul de lângă mine.” (interviu cu pictorul iconar Filip Gherghisan)
Georgiana T.: În ce moment al vieții te-ai orientat spre pictura bisericească?
Filip Gherghisan: Nu cred că m-am orientat eu spre pictura bisericească, cred că s-a orientat ea spre mine. Am „cochetat” cu biserica încă de pe la 13 ani și într-un pelerinaj la Mânăstirea Sâmbăta de Sus am lucrat cu un frate de la mânăstire, care picta icoane pe sticlă, dar nu am simțit încă o chemare, rămânând la nivelul desenelor pe caietele de școală și crochiurile de impresionat apropiații. Mai târziu însă, ajungând cu școala în București am dat de câteva icoane pe lemn în stil bizantin, care mi-au tăiat respirația efectiv. Erau mai mult decât niște icoane standard bizantine și aveau și o încărcătură artistică pe care n-o mai văzusem până atunci la icoane. Atunci am simțit acel „acasă”, sentiment că aparțin icoanei bizantine.
Georgiana T.: Ce este icoana pentru tine?
Filip Gherghisan: Cerul de lângă mine.
Georgiana T.: Mai ții minte care a fost prima ta pictură?
Filip Gherghisan: O icoană cu chipul Mântuitorului, icoană care mi-a rămas în suflet și în minte adânc întipărită. Nu vreau să fiu tenebros, dar cred că va fi icoana la care mă voi ruga în ceasul morții. Nu o mai am dar e undeva permanent și când am o cumpănă mă gândesc la ea.
Georgiana T.: Cu ce te ocupi atunci când nu pictezi?
Filip Gherghisan: Cu muzica, sunt psaltul unei biserici din Brașov.
Georgiana T.: Ce tehnică folosești?
Filip Gherghisan: Cam orice de la desen la frescă și de la acrilice la ulei. Îmi plac toate.
Georgiana T.: Am observat că dai naștere și unor portrete foarte interesante și reușite. Este dificilă realizarea unui portret? Cât timp îți ia?
Filip Gherghisan: Nu e dificil dacă îți însușești tehnica și exercițiul desenului. Mai greu e să ai starea artistică necesară, cel puțin mie așa mi se întâmplă. De aceea, timpul de terminare a unui desen sau a unei picturi e legat și de timpul artistic, altul decât cel afișat pe ceas (pe care, fie vorba între noi, îl urăsc toți pictorii).
Georgiana T.: Ai vreun motto pe care îl urmezi în viață?
Filip Gherghisan: Am două: ,,Să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu.” (Mântuitorul Iisus Hristos) și ,,Ai curajul să îți asculți inima și intuiția! Ele știu deja ceea ce vrei tu să devii cu adevărat.” (Steve Jobs)
Georgiana T.: Ai renunța vreodată la pictură?
Filip Gherghisan: Pictura e ca o fantomă: te bântuie toată viața. În loc să o alungi, mai bine stai de vorbă cu ea. Sunt momente în viața unui artist când se află în cumpănă, iar motivele pot fi nenumărate, de la frica de a nu fi înțeles, la frica de a nu vinde arta pe care o face, la găndurile că nu e suficient de bun etc. Dând la o parte toate acestea, un pictor, ca și un muzician, nu va renunța la arta sa niciodată. Întotdeauna va fredona culori în mintea sa.
Georgiana T.: Cum ai descrie tu arta? Ce este arta în viziunea ta?
Filip Gherghisan: Dansul simțurilor în jurul unor metode de redare a imaginației și a creativității.
Georgiana T.: Care sunt planurile tale de viitor?
Filip Gherghisan: Să reiau portretistica, să văd cât mai multe muzee de artă, să cunosc cât mai mulți oameni interesanți de pe tot mapamondul și la un moment dat să mor frumos închizând ochii și deschizându-i către o altă lume.
(Interviu realizat de Georgiana T.)
CARMEN FULGER
decembrie 7, 2023 @ 12:46 pm
Un OM Un Artist!
Filip are HAR de la DOMNUL, nu este un creștin oarecare, este unul Adevărat.