Idolatrizarea, boala veche
Din cele mai vechi timpuri pana in ziua de astazi, idolatrizarea a luat multe forme iar sub greutatea acestui val s-au sfarmat multe generatii. Stim cu totii ca diavolul nu este prost, ci viclean din cale-afara, dar el, pentru ca nu poate sa creeze, perverteste. Si nu poate sa perverteasca decat ceea ce exista: dragostea de Dumnezeu si de aproapele. Nerusinatul, se perinda pe scena istoriei, cu aceeasi Marie…dar cu alta palarie, pentru a sustine aceeasi sceneta pierzatoare de suflete.
Mecanismele psihologice ale caderii in idolatrie sunt aceleasi de la Adam incoace, numai ambalajul ni se schimba, pentru a nu invata din greselile inaintasilor nostri. Astfel, de la generatia parintilor nostri pana in prezent, se promoveaza idolatrizarea artistilor de muzica si a actorilor, pentru ca ei au cea mai mare priza la public. De la Elvis pana la Enrique si de la Beatles pana la Tokio Hotel, idolatrizarea a atins cote alarmante in randul generatiei tinere.
Toti artistii, arata ca „desprinsi din rai”, si nici macar cel mai critic ochi nu prea reuseste sa gaseasca defecte de look la prezentarile de album. Dar daca dam cu mana deoparte, la modul imaginar, toate orele de pregatire, machiaj, aranjare si prezentarea sclipitoare, in spatele imaginii perfecte a idolului-om vom descoperi uimiti, ca nu vedem decat un suflet falimentar ce cauta sa-si hraneasca mandria si iubirea de sine prin orice mijloc, un suflet al carui dumnezeu sunt aplauzele si tipetele isterice ale fanilor…un suflet mai neputincios ca al nostru.
Motorul acestui circ mediatic este o intreaga industrie de tembelizare, pusa in miscare de alt idol: cel al banilor. Aceasta este industria muzicii si a filmelor. Exemplele bune de filme si muzica au inceput sa devina prea rare ca sa ne aducem aminte de ele, asa ca le trecem cu un gust dulce-amar la categoria exceptii.
Nu va inselati, oamenii se cunosc dupa roade, asa ca daca privim atent la viata artistilor de succes nu vom vedea in general decat: (prea)curvie, dependenta de droguri, fatarnicie, adulter, iubire de bogatii, idolatrizare si cele mai grele pacate pe care abia le mai poate urni pamantul pentru o noua dimineata. Dar toate acestea le vedem presarate cu un strat gros de deceptii ce se incapataneaza sa se ascunda sub straturile de fard, „din pacate”, si implicit de ochii nostri.
Acestia sunt oamenii care ni se pun in fata, pe care ii admiram, pe care ii avem ca modele oficiale…si pe care cei mai multi tineri ii urmeaza. Asa au aparut tinerii manelisti, rockeri, hip-hoperi si mai nou…emo, cu atitudini razvratite gen „nimeni nu ma intelege”, sau „sunt singur impotriva tuturor” si care in loc de icoane isi pun poza cu idolul lor preferat. Si nu inteleg astfel de tineri, ca admirand in acest fel oamenii, facandu-ti din ei un idol le vei imprumuta si roadele din viata lor.
Nu era cu nimic mai prejos inchinarea la idoli din antichitate, decat inchinarea din ziua de astazi fata de cantareti, bussiness-men, actori, fotbalisti, luptatori de arte martiale si multi altii oameni poleiti cu „succes”.
Dar noi, stiind ca plata pacatului este moartea, sa fugim de a idolatriza oamenii ca de foc, pentru ca astfel ne ucidem singuri sufletele. Viata si bucuria noastra este in Dumnezeu. Pe Dumnezeu sa-l iubim din toata inima, din tot cugetul si din toata puterea, si „Pe noi înşine, şi unii pe alţii, şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să dăm.”
Mihaela
iunie 18, 2009 @ 5:16 pm
Da,sa idolatrizezi pe cineva devine la un moment o obsesie…si mai ales cand e vorba despre o vedeta.Incepi pur si simplu sa devii obsedat de acea vedeta/trupa.Faci orice ca sa cumperi diferita prostioare cu ei(reviste,cani,tricouri etc.)fara sa iti dai seama ca defapt arunci bani in vant.Incepi sa mergi pe strada si te imaginezi cu acea vedeta tinandu-te de mana dar defapt realitatea e alta.Iti lipesti postere in toata camera fara nici un motiv.Pupi posterele si multe altele.Sunt unele momente in care incep sa cred aceste persoane chiar nu gandesc.Cum poti sa faci atatea lucruri pentru o persoana care nici macar nu stie ca existi,nici macar nu ii pasa de tine si multe altele..Oare de ce in ziua de azi nu ii „idolatrizam”pe Dumnezeu,pe Sfintii,pe Maica Domnului,care stim mai mult ca sigur ca le pasa de noi si ne ofera fericire,iubire si cel mai de pret VIATA.Insa din ce in ce mai multi oameni sunt crestini doar cu numele si asta e ceva foarte trist si ingrijorator.
Ileana
iunie 18, 2009 @ 9:40 pm
se mai putea scrie aici si de idolatrizarea iubirii/sau mai bine zis a celui iubit 😀
admin
iunie 19, 2009 @ 8:47 am
Initial asa am vrut sa facem Ileana, dar ulterior ne-am gandit ca este mai bine sa tratam problema aceasta separat si mai amanuntit, asa ca in curand o sa publicam un articol despre a iubi mai mult pe oameni decat pe Dumnezeu.
Monica
iunie 19, 2009 @ 6:54 pm
Nu numai iubitii sau persoanele publice ori muzicienii sunt idolatrizati.
Iata un exemplu mult mai grav in opinia mea.
„Un nou Petrache Lupu, “minunea de la Maglavit”, şi-a făcut apariţia în România. Un sat întreg din judeţul Argeş i se închină unui om. Nu e preot. E un cioban de 75 de ani, care crede că e trimisul lui Dumnezeu pe Pământ. Vestea i s-a dus în toată ţara, iar de Sfânta Maria sute de oameni au venit cu bani şi daruri pentru a fi binecuvântaţi de bătrân.
Până acum zece ani, nea Ionică era doar un cioban. În ‘98, spune bătrânul, de la Crăciun şi până la Lăsatul Secului, Maica Domnului i-ar fi apărut neîncetat în casă. I-ar fi cerut să înalţe o troiţă în satul său, în Ioneşti, şi să le vorbească oamenilor despre Dumnezeu. Aşa a şi făcut, iar oamenii îl venerează: unii dau bani buni ca să ajungă la el, pentru că ar fi un făcător de minuni.
Isteria pelerinajului de la Ioneşti începe la biserica din sat. După slujbă şi o binecuvântare lângă altar, oamenii se adună în curte, la masă. Bătrânul le ţine o cuvântare. Toţi îl ascultă muţi de uimire şi îl urmează orbeşte.
Nea Ionică e mereu înconjurat de oameni, însă preoţii nu văd cu ochi buni ceea ce face el. Contactaţi de reporterii Observatorului, reprezentanţii bisericii ortodoxe române au refuzat să comenteze activitatea lui nea Ionică. La Ioneşti, însă pelerinii se înghesuie să fie binecuvântaţi de el. Încolonaţi, pelerinii îl urmează pe nea Ionică la râu, unde chipul lui Iisus li s-ar fi arătat cândva sătenilor. Un firicel de apă îi face pe oameni să se închine pe mal.
Apoi, toată lumea merge la bătrân acasă. Toţi îşi fac cruce şi vorbesc de minunile lui Nea Ionică. Cică ar fi vindecat oameni de boli grele sau i-ar fi făcut pe unii să se căsătorească. Cadourile şi banii vin pe badă rulantă. Din cocioaba mică şi sărăcăcioasă, harul l-a făcut pe tămăduitor posesorul unei vile de invidiat. Vecinii spun că ar fi fost construită în urmă cu puţin timp, de un consătean înstărit, bucuros că soţia i-a rămas însărcinată. Antena parabolică, gazonul, viţa de vie şi pomii fructiferi sunt semne de bunăstare. Casa are etaj, ferestre de termopan şi jaluzele moderne. „(site -biserica secreta )
Laura-optimista
mai 28, 2010 @ 8:55 pm
Felicitări pentru articol!
S-ar mai putea identifica şi alte forme de idolatrie în zilele noastre: încrederea excesivă în ştiinţă, dependenţa de internet, credinţa în astrologie, încrederea exagerată în raţiunea umană etc.
Doamne, ajută-ne să Te adorăm doar pe Tine, căci Tu eşti Calea, Adevărul şi Viaţa credincioşilor Tăi!