Iisus Hristos ca embrion în pântecele Maicii Domnului
Sursa: http://citateortodoxe.ro/autor/antonie-de-suroj/in-momentul-conceptiei-embrionul-este-deja-om-736
(Visited 85 times, 1 visits today)
Pe aceeași temă:
Iubiți-vă unii pe alții!
sdaniel
martie 29, 2014 @ 8:39 pm
Titlul acesta „Iisus Hristos ca embrion în pântecele Maicii Domnului” te duce cu gandul la notiuni de biologie, medicina si, mai ales, genetica. Pentru ca daca te gandesti la Iisus Hristos ca embrion uman, fiul lui Dumnezeu, lucrurile devin un pic curioase.
Fiul este un copil de sex masculin al unui cuplu. Însă ce poate însemna un asemenea cuvânt alăturat termenului de Dumnezeu?! Dumnezeu nu este ca un organism biologic care se înmulțește asexual. Altfel înțelegem că Iisus, la rândul său, poate avea un fiu, și atunci vorbim și de nepotul lui Dumnezeu?
Dar, lăsând la o parte modalitatea de înmulțire, ce anume din Dumnezeu este prezent sau moștenit în fiul său? Are Dumnezeu un cod genetic, care e preluat total sau parțial de urmaș?
Evident, Dumnezeu nu are o natură biologică, ca urmare nu poți discuta de gene, de înmulțire sexuată sau asexuată. Însă atunci nu poți discuta nici de fiu, întrucât fiu este un termen pur biologic! Conform Bibliei, Dumnezeu ar fi conceput acest fiu prin trimiterea, Duhului Sfânt, la Maria, mama biologică a lui Iisus. Iisus ca personaj pământean a avut așadar cel puțin un părinte cu ADN uman. În lipsa unui alt deținător de ADN, poate înseamnă că Iisus este copia genetică a mamei sale, ca un soi de frate geamăn monovitelin. Care este contribuția paternă, divină? Avea Duhul Sfânt un soi de ADN patern, pe care i l-a cedat lui Iisus? Sau, Dumnezeu a aranjat nucleotidele din celula ou, ca să iasă Iisus așa cum și-l dorea el? În acest caz, ce nevoie mai era de Maria?
Pe urmă, ar mai fi spinoasa problemă a vârstei. Iisus este fiul lui Dumnezeu, în același timp că Iisus a existat dintotdeauna, la fel ca și Dumnezeu. Ce fel de fiu este acela care are o vârstă similară cu a tatălui său? Are sens?
Inteleg si că termenul de fiu poate este într-un sens pur spiritual, imaterial, asemănător relației dintre un maestru și discipolul său preferat, ucenicul său. Ar fi cineva care îți împărtășește ideile, cunoștințele, practicile. Ce înseamnă asta? Că în creierul omului Iisus cumva au fost introduse toate acele cunoștințe pe care le are Dumnezeu, tatăl lui?
Indiferent cum o iei, e greu să potrivești noțiunea de fiu în contextul unui Creator imaterial și etern.
In fine, nu ma intelegeti gresit ca nu am avut niciodata o problema cu divinitatea, am preferat sa iau lucrurile asa cum sunt prezentate, intrucat nu ma pricep la acest domeniu, nu am studii in acest. Pur si simplu titlul mi-a trezit curiozitatea de a fi un pic logic.
Claudiu Balan
martie 30, 2014 @ 10:40 am
Salut Daniel,
Dumnezeu este, așa cum ai spus, imaterial și etern. Dumnezeu este Treime de Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, dar are o singură ființă.
Cel ce S-a întrupat din Fecioara Maria este Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoană a Sfintei Treimi. Întruparea sau înnomenirea este reală, biologică, deci și materială, și îți voi da câteva idei mai jos, idei din care vei vedea că termenul de fiu este îndreptățit întru totul și nu are sens figurat.
Problema pe care o pui tu este foarte interesantă, și a fost abordată de sfinți: „Ce caracteristici genetice masculine moștenește noul embrion, în condițiile lipsei seminții bărbătești?”
În primul rând vreau să-ți zic că nici eu nu mă pricep foarte bine să-ți explic, dar voi încerca să-ți dau câteva idei.
Dacă vrei să aprofundezi acest subiect minunat, poți căuta în scrierile Sfântului Leonțiu de Bizanț și a Sfântului Maxim Mărturisitorul care explică superb acest aspect atunci când vorbește despre Maica Domnului.
Eu, om ca și tine, mi-am luat caracteristicile trupești și sufletești din spermatozoidul tătului meu și ovulul mamei mele. Subiectul meu, persoana mea, adică eu Claudiu, care gândesc, vorbesc, am conștiință, am sentimente, m-am format trup și suflet, sau mai bine zis am apărut ca persoană la momentul concepției.
Iisus Hristos nu a apărut niciodată ca Persoană. El există din veci. Este pururea Veșnic. Persoana lui Iisus Hristos este aceeași persoană a Fiului lui Dumnezeu, este chiar Fiul lui Dumnezeu, Veșnic cu Tatăl și cu Duhul Sfânt.
Iată prima și cea mai mare diferință între concepția unui om din bărbat și femeie și concepția Mântuitorului Hristos din Maica Domnului și de la Duhul Sfânt.
Iisus Hristos și-a luat firea umană întreagă din Maica Domnului, ne-subiectivizată, adică fără caracteristici genetice care să determine subiectul/persoana embrionului.
La nivel genetic nu știu să-ți explic… mă depășește mult.
Dar ce mai știu este că acest nou om apărut din Fecioara Maria, este real, biologic și material ca și tine. Embrionul nou apărut, a fost real ca și tine și a crescut în pântecele mamei sale ca și noi, de la zi la zi.
Într-adevăr nașterea lui Iisus Hristos din Maica Domnului a fost fără dureri și a fost în alt mod decât nașterile femeilor de rând. Maica Domnului a fost fecioară înainte de concepție, a fost fecioară în timpul nașterii (deci nu a născut pe acolo pe unde intră sămânța bărbătească într-o femeie) dar și după naștere. De aceea vei vedea pe icoana Maicii Domnului pictate mereu 3 steluțe: una la frunte și 2 la umăr, simbolizând pururea fecioria ei în cele 3 stadii ale vieții.
Mai este un aspect, Maria nu este numită Născătoare de Om, ci Născătoarea de Dumnezeu, nu în sensul că ea este izvorul dumnezeirii ci în sensul că noul Om apărut în pântecele ei are chiar persoana Fiul lui Dumnezeu.
Iisus Hristos este și Dumnezeu și om în același timp.
Iisus Hristos are o singură Persoană și 2 firi: firea dumnezeiască și firea umană. Și are și 2 voințe: voința dumnezeiască și voința omenească.
Maica Domnului a născut o persoană care are fire umană dar și fire dumnezeiască și acest firi sunt nedespărțite și neamestecate, distincte perfect, veșnice, fără să se contopească una în alta. Deci Maica Domnului a născut un om care este și Dumnezeu.
Subiectul este foarte interesant, dar mai greu de străbătut cu mintea mea plină de păcate și slăbiciuni.
Sper să fi prins măcar câteva repere.
sdaniel
martie 30, 2014 @ 11:14 am
@Claudiu-Admin
Multumesc mult de lamuriri, nici nu intrebasem ceva anume. Ma regasesc si in finalul comentariului tau.
„mai greu de străbătut cu mintea mea plină de păcate și slăbiciuni.”
Autoanalizandu-ma am descoperit ca in ultimii doi ani am redus mult numarul pacatelor, sunt pe drumul cel bun, cred ca si inaintarea in varsta e de vina.
Domnul sa ne lumineze/ghideze pe toti spre o viata cat mai curata si mai inteleapta.
Sper ca sarbatorile pascale sa aduca acestei comunitati cat mai mult lumina si implinire!
Pana atunci, sa aveti un post cat mai curat!
Claudiu Balan
martie 30, 2014 @ 12:16 pm
Daniel, mă bucur mult că ești pe drumul cel bun.
Slavă lui Dumnezeu, Cel ce pe fiecare din noi vrea să ne curățească și apoi să ne ofere toate darurile sale pline de Har.
„Vina” de care vorbești eu o plasez doar în zona iubirii nemărginite a lui Dumnezeu, Cel ce cercetează inimile tuturor.
Gânduri bune.
Dan Tudorache
aprilie 2, 2014 @ 10:37 am
Daniel, mă bucur că în ultimii ani ai început să te îmbunătățești sufletește. Cu cât mai mult nu se bucură oare Dumnezeu și familia ta?
Cât privește întruparea Mântuitorului și cele două firi ale sale (și cele două voințe), recunosc că am încercat să înțeleg cu mintea dar mă simt total depășit. Am încercat să citesc câteva materiale dogmatice despre asta dar e prea mult pentru capacitatea mea de acum. Așa că mai aștept să mă lumineze Dumnezeu cu timpul.
Totuși, chiar după ce v-am citit discuția (a ta cu Claudiu) am intrat într-o librărie și pe raftul de noutăți era următorul titlu: ”Embrionul și sufletul lui la sfinții Părinți și în izvoarele filozofice și medicale grecești” http://edituradeisis.ro/opencart/index.php?route=product/product&product_id=205
De aceea am deschis cartea imediat și cu toate că n-am răsfoit decât foarte puțin (eram contra-timp) am constatat că acestă carte e amplu documentată, cu o abordare academică, deci cât se poate de serioasă. Cartea costă și ceva bani, era 45 de lei, cam așa, oricum o găsești pe net.
Dacă vrei să aprofundezi subiectul eu îți recomand să intri într-o librărie și să răsfoiești cartea pe îndelete că nu te constă nimic decât puțin timp, și dacă consideri că poți asimila și că-ți este de folos… atunci dai și un bănuț.
Dacă nu, pentru luminarea minții oricum avem drumul despătimirii care e gratis.
sdaniel
aprilie 2, 2014 @ 2:11 pm
Multumesc Dan, cred ca este si meritul vostru.
Mai am multe de imbunatatit, dar sunt pe drumul cel bun (iertata sa imi fie lauda), deocamdata m-am lasat de fumat (am peste un an deja), nu am mai baut alcool de foarte multa vreme (doar cantitati moderate de sarbatori), am devenit dintr-un tata care isi vedea copilul doar in week-end intr-unul prezent (fizic si psihic) langa el zilnic si m-am inscris la activitati de voluntariat la asociatii in domeniul ecologiei (in fiecare sambata adunam sticle, peturi si gunoaie din parcuri, locuri de joaca, paduri etc.). Am incercat sa devin voluntar si la o casa de copii cu dizabilitati dar nu m-au primit (au norme interne care interzic asta).
In fine, mai sunt multe de facut si am ceva regrete ca pana acum cativa ani am pierdut timpul cu activitati egoiste si inutile dar mai bine mai tarziu decat niciodata.
Dan Tudorache
aprilie 2, 2014 @ 2:27 pm
Bravo Daniel, bravo!
O zic ca pe o încurajare frățească pentru că avem nevoie cu toții și de asta.
Să ne împărtășești te rog ceva esențial din activitatea de ecologie, atât la partea practică cât și ca experiență duhovnicească. Din punctul ultimei perspective mă gândesc că activitatea asta este și un exercițiu de smerenie.