Pornografia – o piesă de teatru care ucide. Iisus Hristos te poate vindeca de masturbare prin iubirea și puterea Sa.

Din discuțiile cu duhovnicii am aflat cu tristețe că foarte mulți tineri români, băieți și fete, au această dependență de pornografie, manifestată prin patima masturbării. Este o boală a lumii întregi, ocazionată de avalanșa de imagini cu carcater pornografic promovate în mass-media și în special pe internet.

Fiecare tânăr care s-a masturbat a gustat mustrările amare de conștiință, mizeria suflească, sila față de sine însuși și deznădejdea. Conștiința ne anunță pe toți, mai presus de ceea ce știm sau nu știm, că fapta pe care o săvârșim este contrară firii, este împotriva felului în care Dumnezeu ne-a conceput.

E multă tristețe printre tineri. Pornografia te aruncă într-un cerc vicios din care nu poți ieși singur. Masturbarea scade stima de sine, te face să te simți fără valoare, mizerabil și păcătos. Din acest motiv cauți mângâiere, cauți de fapt iubire, căci doar iubirea venită din partea unei persoane te pune în valoare pe tine ca om, te ajută să conștientizezi că mai presus de căderile tale, tu însemni ceva pentru cineva. Psihologii spun că omul dacă nu simte iubire din partea celorlalți și nu înseamnă ceva pentru aproapele său, nu poate trăi.

Masturbarea te atrage în acest cerc vicios în care, căutând iubirea curată, ajungi într-o lume virtuală demonizată, pline de duhuri rele, în care îți pierzi valoarea ca om. Te adâncești într-o lume a fantasmelor, totul desfâșurându-se mai întâi la nivelul creierului, cu ecourile în inimă. Cineva spunea că diavolului îi place să-l țină pe om la nivelul închipuirilor, și să-l distragă din fața realității pentru că astfel îl poate învinge ușor. Pornografia este minciună iar tatăl minciunii este diavolul. Relațiile intime dintre actori, perversiunile și urâciunile care se desfășoară între ei nu au rădăcini în relațiile lor personale, sunt doar piese de teatru care ucid sufletele și viețile oamenilor. Rodul pornografiei este în sufletele oamenilor, iar sufletele lor sunt la limita deznădejdii, pe buza iadului, încât mai au puțin și cad de tot.

Fiecare păcat al omului este de fapt o virtute orientată greșit. Ce caută un tânăr în imaginile pornografice? Caută iubire. Caută afecțiune. Plăcerea resimțită în actul sexual este plăcerea așezată de Dumnezeu în om pentru ca relația dintre bărbat și femeie să fie mai trainică, pentru ca iubirea lor să se întrupeze în noi persoane, pentru ca familia lor să dureze în veșnicie. Plăcerea sexuală unește bărbatul și femeia, îi ține strânși uniți în același trup. Plăcerea sexuală îl face pe soț să-și caute soția și pe soție să-și dorească soțul. Plăcerea sexuală dintre bărbat și femeie este o etapă spre iubirea desăvârșită dintre ei doi.

Dar ce face plăcerea sexuală resimțită în timpul auto-satisfacerii (masturbării)? Pe cine unește? Pe tânăr cu fanteziile sale, cultivându-i o minte cu reflexe perverse. Pe el cu propria sa persoană, cultivându-i egoismul. Pe el cu minciuna, făcându-l rob al diavolului. Masturbarea unește pe om cu închipuirile sale bolnave, care nu se regăsesc în realitate. Plăcerea sexuală resimțită în timpul auto-satisfacerii atrage în sufletul omului un duh rău, care te va chinui și frustra permanent pentru că omul nu-și este niciodată suficient sieși, nu-și poate împlini iubirea decât în relație cu altă persoană reală.

Masturbarea este o boală manifestată la nivelul trupului, dar susținută la nivel spiritual de diavol. Filocalia vorbește de duhul desfrânării, nu doar de patima desfrânării, ca să arate că există un duh personal în spatele acestei patimi.

Sunt atât de agresive imaginile sexuale în societatea de astăzi, încât au ajuns să ne urmărească peste tot: pe stradă, la școală, la servici, în ziare, la televizor, în cărți, în reviste, pe internet, în limbajul uzual, în publicitate, pe etichetele produselor, pe fațadele magazinelor…

Diavolul este cel care vrea să ne infecteze cu orice chip, în orice secundă. Dacă ar putea ne-ar ne-ar dezumaniza până la îndrăcire, într-o singură secundă. Este atât de prezentă lucrarea lui, încât te gândești, oare dacă cel rău este atât de dornic clipă de clipă să ne omoare sufletul, oare Dumnezeu, Creatorul nostru, nu este cel puțin la fel de dornic ca să ne vindece și să ne ridice din păcat?

Cu mult mai mult Dumnezeu stă cu brațele deschise și așteaptă de la noi doar un gând de îndreptare, o părere de rău, o dorință de vindecare și din acea clipă va începe să lucreze în noi cu puterea Sa vindecătoare.

Părintele Rafail Noica spunea că Dumnezeu este mai aproape de noi decât însăși mâinile și picioarele noastre. Până să pui mâinile la contribuție și picioarele pentru a te ajuta, poți repede să zici în minte: „Doamne!” Îndreptă-ți gândul tău la Dumnezeu, indiferent în ce stare ai fi și spune-i cu sinceritate: „Doamne, uite cum am ajuns! Sunt murdar și m-am săturat de starea aceasta. Nu mă lăsa, ajută-mă!” Dacă ai o icoană în casă undeva, mergi și îngenunchează și spune-i Domnului sincer ofurile tale și vei simți pace în sufletul tău. Vei simți iubirea lui Dumnezeu care te-nconjoară cu mult dor…

Dragilor, dacă diavolul ne așteaptă oriunde cu oferta sa și oricând, cu mult mai mult Dumnezeu, care-i îngăduie diavolului toate acestea, ne așteaptă secundă de secundă să-i cerem ajutor, să ne ridice, să ne îmbrățișeze, să ne scuture și să zică: „Claudiu, de când te așteptam! Te iubesc și vreau ca niciodată să nu mai treci prin ce ai trecut până acum!”

Mântuitorul Iisus Hristos este vindecătorul bolilor noastre sufletești. Harul Său dumnezeiesc reface țesătura stricată a sufletului, reclădește tot ceea ce păcatul a dărâmat în noi.

Toate Sfintele Taine ale Bisericii: Botezul, Mirungerea, Spovedania, Euharistia, Cununia, Maslul și Preoția sunt modalități de a împlini pe cele cu lipsă din om și de a vindeca pe cele neputincioase din sufletul lui. Nu sunt formule magice de vindecare ci sunt forme ale iubirii lui Dumnezeu față de om. Toate Sfintele Taine sunt energii dumnezeiești care izvorăsc din Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul care vindecă întreagă umanitate de păcat.

Mai presus de toate însă, Sfânta Euharistie (Trupul și Sângele Domnului) pe care o primim la Sfânta Liturghie este Iisus Hristos întreg, este Dumnezeu Însuși care vine în noi și ne dă putere să nu mai cădem.

Numai Mântuitorul Hristos mai poate da putere tănărului să iasă din cercul vicios al masturbării. Numai iubirea lui Dumnezeu îl mai poate vindeca pe un tânăr.

Duhovnicul îl primește pe tânăr cu multă iubire, indiferent de câte ori a căzut și-i spune: „De când te așteptam Claudiu. Știu că ai căzut iarăși. Și eu am căzut. Nu-i nimic. Mergem înainte. Dumnezeu ne va da putere să nu cădem. În iubirea Lui ne va vindeca pe amândoi!”

Dragii mei, Biserica ar trebuie să fie mai grabnică în a-L oferi pe Hristos tinerilor, decât societatea care-l oferă pe diavol și toate lucrările lui. Dacă diavolul îl pândește pe tânăr noapte de noapte să-l arunce în păcat, atunci și noi ar trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu secundă de secundă ca aproapele nostru să nu cadă. Și duhovnicii ar trebui să-l cheme pe acest tânăr zi de zi până când îl vede vindecat.

N-ar trebuie să ne îngrijorăm de răspândirea puternică a păcatului ci ar trebui să ne îngrijorăm de lipsa noastră de iubirea față de frații de lângă noi. Dacă am iubi mai mult, dacă am arde de iubirea față de aproapele nostru, lucrarea diavolului s-ar zădărnici imediat, pentru că Dumnezeu susține iubirea între oameni, o umple de har, o vindecă, o îndumnezeiește, și ne face sănătoși pe amândoi.

Toate ale Bisericii nu sunt decât modalități diversificate în care Dumnezeu își arată iubirea Sa față de omul căzut în păcat.

Iisus Hristos te poate vindeca de masturbăre prin iubirea și puterea Sa. Iisus Hristos îți poate reface respectul sine de care ai nevoie pentru a trăi și a-i iubi și pe ceilalți.

Hristos Domnul nu doar te va vindeca, ci te va îndumnezei și din iadul deznădejii va răsări în tine smerenia și smerenia va aduce raiul bucuriei, va ridica zidurile Ierusalimului de care se vor lovi neputincioase toate ispitele.

Smerenia aduce în noi pe Dumnezeu, și acolo unde El este prezent, nimic necurat nu mai poate intra. Sufletul care a gustat dulceața harului, bucuria iertării, nu mai vrea nimic din cele ale lumii.

Vindecă Doamne pe toți tinerii care sunt ispitiți de patima desfrânării!

Maica Domnului, cea mai curată decât îngerii, ajută-ne pe toți cei care suntem ispitiți de patima desfrânării!

Strigați oriunde ați fi: „Tată! Ajută-mă!” Și Tatăl nostru Cel din ceruri, împreună cu Fiul și cu Duhul Sfânt, în chiar clipa aceea vor răspunde strigătului nostru, vor întinde mână să ne ridice.

Vindecă-ne Doamne, pe toți! Vino în inimile noastre și adu viață în noi!

(Claudiu Balan)