Skip to content

16 Comentarii

  1. marturisitorul
    august 13, 2009 @ 6:57 pm

    Ai drepatate Adriana….in ceea ce priveste lipsa noastra de smerenie…si mie se intampla de foarte multe ori sa mandresc intr-un fel sau altul…Numai prin trezevia mintii putem sa stam drpti pe acesta cale stramta pe care o avem de parcurs in aceasta viata.Doamne ajuta si mantuieste pe toata lumea! ( o sa trimit si eu un gand la rugaciune pentru cei care ai spus ca au probleme acolo in Franta) apropos cati ani ai Adriana? mi se pare foarte matura abordarea din articolul tau. 🙂

    Reply

  2. Adriana
    august 13, 2009 @ 8:06 pm

    Varsta? Ce sa zic, sunt inca tanara, dar nu foarte tanara 🙂

    Acum descopar si eu ca un comentariu facut la un alt articol despre smerenie (tot de pe acest site) a ajuns articol.

    Nu stiu cat de matura este abordarea, dar ideea este ca nu-i usor de luat o decizie buna in astfel de situatii. Caci pana la urma, desi gasisem un preot in alt oras, mi-am dat seama ca nu era deloc momentul sa ii pun pe drumuri pana acolo, avand in vedere situatia lor, adica tot pe drumuri. Caci pana si spitalizarea au refuzat-o pana la urma in ziua aceea, ca sa nu fie nevoiti sa se desparta. Asa ca, inima mi-a zis sa mai astept, sa aleg calea rugaciunii si a nadejdei in Domnul ca ii va tine cu bine in oras pana la inceperea anului scolar, ca sa poata face preotul si o mica pregatire cu ei inainte de Botez, sa le explice putin ce inseamna Botezul si ce inseamna sa fii crestin ortodox. Din fericire vad ca Domnul ii iubeste tare mult si le poarta de grija, caci i-a ajutat sa gaseasca o alta caravana, si i-a trimis iar la mine sa ii mai ajut cu ceva acte. I-am regasit mai veseli si mai luminosi la fata, mai ingrijiti (ultima data ma intrebasera cu ingrijorare daca ei miros urat caci nu mai aveau unde sa se spele, si le raspunsesem sincer ca, cam da…), acum insa erau mai curatei, mai ingrijiti, asa ca tare m-am bucurat sa vad ca sunt mai bine. 🙂
    Sunt politicosi, vorbesc ingrijit, au inceput sa isi struneasca copiii sa nu mai faca galagie, si imi multumesc pentru orice gest pe care il fac fata de ei. Chiar mi-a placut de ei acum cand i-am vazut, caci fac parte dintre cei care vor sa schimbe ceva in bine. Nu am adus vorba de Botez, si stau sa ma intreb daca sa aduc vorba saptamana viitoare cand ii voi vedea din nou, sau sa astept sa vorbesc mai intai cu parintele cand se intoarce, ca sa putem sa si organizam putin lucrurile… Sper sa ma lumineze Domnul cum sa fac…
    Orice rugaciune este binevenita si multumesc mult!

    Reply

  3. florinm
    august 13, 2009 @ 10:30 pm

    Adriana, daca se poate, daca exista posibilitatea… NU AMANA BOTEZUL COPILULUI.
    Copiii sunt botezati de mici, foarte de mici si de multe ori nici parinti lor nu stiu ce fac. Este cel mai important moment din viata unui crestin…

    Reply

  4. anonim
    august 13, 2009 @ 10:33 pm

    m-a impresionat articolul tau. Sa-ti dea Dmnezeu toata intelepciunea si puterea sa-i ajuti! cred ca ar fi bine sa le vorbesti din nou de botez cand ii vei vedea saptamana viitoare, si daca nu poti sa-i duci pe ei in alt oras pt botez, ai putea vorbi cu preotul sa vina acolo sa-l boteze. daca le povestesti cum sta treaba, nu cred ca l-ar lasa inima sa te refuze. ne poti spune cumva numele lor? sau macar al baietelului? nu de alta , dar daca mai mergem pe la biserica ,am putea lasa un pomelnic…

    Reply

  5. StefanL
    august 13, 2009 @ 11:15 pm

    Frumos articolul. Frumos scris, frumos gandit. Poate ca exemplul pe care il prezentati d-voastra este unul fericit. Problema tiganilor este complexa si nu as spune ca TOTI sunt acei saraci pe care Mantuitorul Iisus i-a trimis. Cei necajiti, care lupta sincer pt a iesi din saracia in care s-au nascut cred ca sunt cei de care pomeneati. Sunt convins ca unui om ii vine foarte greu sa vada intr-un tigan care i-a furat din casa/curte, i-a dat in cap sau l-a batjocorit, un trimis al lui Dumnezeu care sa il indrepte spre credinta.
    Am citit pe un site, de curand, ca parintele Arsenie Boca ar fi spus sa nu se dea de pomana la tiganii tineri, care pot munci pentru ca e pacat (nu am citit dintr-o carte a sa ci era citat de cineva).
    Ce am scris mai sus nu vreau sa fie interpretat ca o instigare la xenofobie ci la o judecata si analiza dreapta a lucrurilor.

    Ma intreb ce cautau tiganii acolo. Cred ca de fapt Iisus i-a trimis acolo mai mult ca sa va gaseasca pt dumneavoastra, un trimis al lui Dumnezeu, decat d-voastra sa ii gasiti pe ei. Evident ca ajutorul e reciproc…..
    Doamne ajuta!

    Reply

  6. Adriana
    august 13, 2009 @ 11:24 pm

    Multumesc de sfaturi.

    Pe baietel, oficial (in acte) il cheama Marian, insa parintii ii spun Teo. Tatal mi-a explicat ca ii spun Teo din cauza ca si pe el, pe tata, il cheama tot Marian, desi in acte am vazut ca este trecut cu un alt nume. Asa ca nu am inteles prea bine cum sta treaba cu numele la tigani, si care din cele doua nume trebuie pomenit. Cred ca oricare din ele il folosim, va sti Domnul despre cine este vorba…

    Multumesc mult!

    Reply

  7. Adriana
    august 14, 2009 @ 12:28 am

    Stefan,

    Uite, iti mai spun ceva din experienta mea cu tiganii.

    Incep cu cei hoti. Eram studenta, in Cluj, cand mama unui prieten a fost internata la Institutul Inimii, pe sectia de chirurgie cardio-vasculara. Acolo accesul vizitatorilor era foarte strict, insa fiind studenti la medicina, in ultimul an, eu si respectivul prieten, am zis ca putem profita de faptul ca avem acces in spital si in afara orelor de vizita. Pentru asta trebuia sa ne punem pe noi halatul de medic. Era iarna, o iarna geroasa. El avea masina, si in naivitatea noastra completa, am zis ca putem lasa in masina hainele groase de iarna cu care eram imbracati, precum si gentile noastre. Se intampla acum aproximativ 10 ani. Zis si facut. Insa la intoarcerea din spital, tot ce era in masina disparuse. Ne-am trezit in plina iarna dardaind de frig, alergand dupa politaiul strazii sa ne plangem de furt, politai care ne-a trimis la sediu sa dam declaratie, ramasi fara bani, fara haine (era singura haina de iarna pe care o aveam), ore pierdute la politie, amprente luate, si la sfarsit tot ce am primit a fost o promisiune ca poate hotul va fi gasit, dar sa nu ne facem mari sperante ca vor si gasite si bunurile noastre, desi in declaratie am fost sfatuiti sa trecem toate maruntisurile pe care le aveam prin genti ca sa ajute la identificarea hotilor. Asa ca m-am trezit in Cluj fara bani si fara haina de iarna, departe de casa, cu parintii care si asa abia aveau cu ce ma tine la facultate, trebuia mereu sa am bursa ca sa imi pot cumpara carti si haine (slava Domnului ca la capitolul asta m-a ajutat!), insa revenind, eram intr-o situatie aproape disperata. O prietena mi-a imprumutat o haina de a ei cu care sa umblu pana sa imi fac eu alta. Asa am ajuns acasa la parinti, parinti care s-au necajit, dar vazand ca eu eram si mai necajita de toata situatia, m-au ajutat sa imi fac haina noua. Insa toata situatia m-a marcat profund la vremea respectiva, si nu vroiam sa mai vad tigani in fata ochilor. Hotii au fost gasiti, am primit scrisoare de la politie, dupa cateva luni, in care scria ca era vorba de un tiganus din Cluj, dar din cauza ca era minor, mi se spunea ca numai prin proces pot cere despagubire parintilor, caci bunurile erau de mult „consumate”. Nu stiu cum erau parintii, dar m-am pus in situatia lor sa trebuiasca sa fiu in proces pentru pramatia mea de copil, asa ca am hotarat sa las totul balta si sa nu judec mai departe de atat. Am refuzat sa-i judec pe parintii care poate ca erau ca si fiul, sau poate si mai rau, am preferat sa ii las mai degraba pe mana lui Dumnezeu sa ii judece El cum stie El, iar pe mine sa ma miluiasca compensator tot cum stie El. Insa la vremea respectiva am ramas cu o asa ura pe tigani incat, la juramantul lui Hipocrate pe care a trebuit sa il depun in cadrul festivitatii de sfarsit de facultate, in momentul in care a trebuit sa zic ca voi ajuta toti oamenii indiferent de rasa, am tacut (juramantul se zice in cor de catre toti absolventii), deci la partea asta am tacut si mi-am zis in minte ca pe tigani nu-i voi ajuta niciodata. Si iata ca fac exact ceea ce am zis ca nu o sa fac niciodata, si nici macar nu imi pare rau, ci dimpotriva, ma bucur ca ma ajuta Domnul sa imi rascumpar inima rea pe care am avut-o atunci.

    Si daca experienta asta nu ajunge, sa zic o alta, de data asta in Franta, in orasul in care traiesc. Ies seara tarziu de la spitalul unde lucrez, si in statia de metro vad un grup de tigani romani tineri, si copii, baieti si fete. Foarte galagiosi, murdari, agitati, tipand, tot tacamul pentru a te face de rusine ca roman. Si unul dintre baieti era foarte agresiv cu una din fete, ii vorbea urat, dadea in ea etc. Stateam incordata cu gandul ca acum ce sa fac, cum sa ii potolesc si mai ales cum sa fac sa nu mai agreseze fata. Nu prea mai era nimeni in statie la ora aceea. Vine repede metroul si ma gandesc ca poate s-or mai potoli. Nici poveste. Baiatul continua sa fie agresiv si nimeni nu lua nici o atitudine. Asa ca ii zic in romaneste ca nu-i frumos ceea ce face. Surpriza de a auzi romaneste il face sa uite de fata, insa se intoarce agresiv catre mine. Nu o sa redau toata conversatia avuta, ideea este ca vroia sa imi demonstreze ca el face ce vrea cu „femeia” lui care il inseala, femeie care, pe langa ca nu ii apartinea defel, am incercat sa ii explic ca oricum ar fi ea, nu-i frumos sa o bata. Asa ca m-a intrebat daca nu vreau cumva sa ma bata pe mine in locul ei. I-am explicat ca nici pe mine nu-i frumos sa ma bata. Si uite asa am continuat sa ii explic ca violenta nu-i buna, in timp ce el era super nervos, se baga tot mai mult in mine, iar eu stateam incordata ca un animal in pericol, gata sa ma apar singura daca ar fi indraznit sa ma atinga, caci cei din jur nu schitau vreu gest de aparare, si nici nu pricepeau oricum ce vorbeam noi, si deci ce se intampla de fapt. Si in timpul asta ma rugam in minte la Domnul sa il mai potoleasca. Nu mai imi aduc aminte ce i-am spus la un moment dat, ceva ce l-a facut sa rada si l-a mai destins, asa ca mi-a zis ca sunt simpatica, dupa care, metroul ajungand in statia unde trebuia el sa coboare, mi-a intins mana si mi-a cerut sa ne si pupam pe obraz dupa obiceiul din Franta (adica prietenii se pupa pe ambii obraji cand se intalnesc, si de multe ori si la despartire). Am acceptat lasandu-ma sub protectia Domnului ca nu o sa imi faca nimic rau tiganul, asa ca i-am zis mai inati „bisou, bisou” (bisou = sarut in franceza). A ras, si apoi m-a pupat pe ambii obraji iesind mai calm din metrou. Si eu trebuia sa cobor tot in acea statie, asa ca am coborat si m-am tinut putin dupa el sa vad ce mai face. A continuat sa dea in fata aceea, poate cu mai putina obida, si habar nu am ce mai face acum, dar cert este ca imi cam tremurau picioarele. Am dat insa slava lui Dumnezeu ca am iesit teafara, si o vreme m-am rugat pentru el sa se mai domoleasca…

    Si daca tot nu ajunge, mai am si alte experiente negative cu tigani de povestit, dar eu cred ca ajunge. Si in ciuda a toate acestea, chiar si de ar fi in regula numai familia cu copilasul de care am povestit, pentru ei eu sunt dispusa sa le acord credit la toti ceilalti tigani ca se pot schimba daca ii ajutam noi impreuna lucratori cu Domnul Hristos, Domn care ii ajuta inca si mai mult decat noi, dar are nevoie totusi de ceva ajutoare, sau unelte de buna voie daca preferi…

    Cat ii priveste pe cersetorii tigani barbati in putere, recunosc ca si eu am ezitari daca sa le dau sau nu, asa ca ma rog mereu Domnului sa imi arate ce sa fac, si uneori le dau, uneori nu, dar ma rog mereu pentru ei sa invete sa iubeasca munca si apoi sa isi si gaseasca de lucru, ca sa poata duce si ei o viata mai demna de conditia de om…

    Slava Domnului in toate!

    Reply

  8. Georgiana
    august 14, 2009 @ 10:21 am

    Frumos articolul, m-a impresionat f mult acest caz. Toti ii credem pe tigani fiind hoti,ghicitori,cersetori si etc, dar nu toti sunt la fel.. cine se gandea ca tiganii cred in Dumnezeu mai mult decat credem noi,romanii?
    Domnul sa te ajute Adriana ca sa i-l poti boteza pe acel copil.
    I-l voi pomeni si eu la rugaciune, si la auzul rugaciunilor noastre Domnul i-l va vindeca…
    Doamne ajuta!

    Reply

  9. un calin - tm
    august 14, 2009 @ 10:36 am

    „Fiecare om in lume are un rost anume”. Chiar daca e tigan sau cel mai mare ticalos – Dumnezeu are un rost cu el. Cel putin sa ne faca pe noi sa ne rugam pentru el si sa ne schimbam noi – daca nu sa-l schimbe pe el!
    Am in minte doua intâmplari:
    ° era o batrâna care cersea mila trecatorilor si doi tigani maturatori de strada. Când au ajuns tiganii in dreptul batrânei i-au dat 10.000 lei vechi. Se vedea ca nici ei nu au multe dar a biruit in ei … cel putin mila daca nu altceva!
    ° un baiat aurolac bolnav cred de epilepsie si multe alte boli, musca dintr-o pâine si incerca sa manânce fare lingurita dintr-o cutie de brânza cu smântâna (primite de la cineva milos) – s-a dus la o fetita (tot aurolac) pitita lânga o fundatie de casa si i-a dat sa manânce si apoi i-a intins si o portocala. Nu stia sau nu putea sa vorbeasca dar gesturile au fost mai mult decât puteau spune cuvintele. Am mai vazut doar la animale „filmul” asta.
    In niciun caz nu sunt de condamnat „lazarii” lumii! Ei sunt doar o consecinta a actiunilor altora, poate si a noastre!

    Doamne, ajuta!

    Reply

  10. Adriana
    august 14, 2009 @ 2:50 pm

    Bine zis Calin!

    „Cel putin sa ne faca pe noi sa ne rugam pentru el si sa ne schimbam noi – daca nu sa-l schimbe pe el!”

    Este un mare mister al Domnului cuprins in aceste cuvinte!
    Doamne ajuta!

    Reply

  11. StefanL
    august 14, 2009 @ 6:04 pm

    Adriana, sunt de acord cu ce spui tu. Da, copilul de care ai vorbit trebuie sa fie botezat si faci o fapta extraordinara implicandu-te; da, daca iti sta in putere, ajuta-i; da, roaga-te pentru ei. Pentru ca din ceea ce ai spus tu Dumnezeu lucreaza.

    Eu cred ca trebuie sa fim cu bagare de seama la urmatoarea abordare: „lasa, eu sa ma rog si sa nu ma intereseze de ce se intampla in jurul meu”.
    Dumnezeu mereu a lucrat prin oameni. Si de aceea si in aceasta problema, a tiganilor (si cand spun asta, nu o spun in sens peiorativ sau referindu-ma la toti; ci la acea categorie care creeaza probleme), trebuie sa stim cum si cand sa luam atitudine. La fel e si cu actele cu cip care vor fi introduse – nu e suficient sa stau eu sa ma rog in camaruta mea ca, lasa, are Dumnezeu grija. Dumnezeu va avea grija doar daca eu protestez, arat autoritatilor ca nu sunt de acord. Asa cred ca ar lucra Dumnezeu .. prin oameni.
    Am facut comparatia aceasta pt a sublinia urmatorul lucru – da, oamenii se pot schimba. Dar uneori e nevoie de luare de pozitie, de implicare mai serioasa. Daca cineva imi da in cap, lasa, de ce sa merg la politie ?! Trebuie sa mergi, trebuie sa iei atitudine. Si asta nu cred ca e impotriva a ceea ce Biserica propovaduieste. Nu cred ca Mantuitorul a spus undeva sa te lasi omorat, batjocorit fara nici un motiv. Aaaa, daca faci asta aparand dreapta credinta, asta e altceva. Dar cand un tigan vine si te fura, nu cred ca un bun crestin trebuie sa taca si sa inghita. Intr-adevar, Dumnezeu va face dreptate, dar e si de datoria ta sa iei atitudine aici. Si cand spun asta nu ma refer la razbunare, si subliniez acest aspect. Prin atitudine, ma refer atat la reclamatie la politie (ca se rezolva sau nu, e alt aspect) dar si prin implicarea, pe termen lung, in sensibilizarea autoritatilor sau a altor organizatii ce incearca emancipare lor (ca poate fi foarte greu sa razbesti, asta e la fel alta discutie). Desi pare puerila propozitia anterioara, ceva trebuie facut in aceasta privinta. Repet, nu includ in cele spuse mai sus pe toti tiganii. Unii intr-adevar pot fi niste oameni extraordinari, dar din pacate etnia are o imagine asa de proasta in ochii oamenilor pentru ca multi dintre ei comit infractiuni. Deci, trebuie sa analizam fondul, nu forma.

    Sa iti dau si eu niste exemple.
    1 – Acum cateva saptamani 3 tiganci au intrat in curtea bunicilor mei (batrani, peste 70 de ani) si au inceput sa ii tina de vorba ca daca au ceva de vanzare (nu conteaza ce). La un moment dat apare o a patra ca de nicaieri cum ca ele au doar euro si cati euro ar vrea bunicii mei in schimbul a ceea ce vroiau ele sa cumpere. Ceea ce facuse ea era ca intrase in casa si furase tot ce stransesera ei in ultimele cateva luni (1300 roni). Eu ma intreb, daca ele chiar nu aveau ce sa manance, de ce nu au venit sa le ceara ceva de mancare ? Ca sigur le-ar fi dat cu draga inima.
    2 – Acum 2 ierni, parca, niste tiganci venisera sa vanda niste vase prin sat. Si le-a prins noaptea. Din intamplare erau pe ulita bunicilor. Si i-au intrebat pe ei daca nu se pot milostivi sa le gazduiasca si pe ele peste noapte ca nu au unde sa stea. Si bunicii mei le-au primit, le-au dat sa manance ce aveau in casa si femeile au plecat dimineata multumindu-le (ele chiar au vrut sa le dea ceva bani dar nu au acceptat). Nu furasera nimic; din contra, fusesera un model de curatenie si cinste. Dar cred ca nu sunt deloc majoritari in cadrul etniei acesti oameni.

    Eu as vrea sa ii intreb pe cei care frecventeaza acest site, ce parere au vis-a-vis de ceea ce am incercat sa subliniez.

    Reply

  12. Adriana
    august 14, 2009 @ 6:27 pm

    Stefan,

    Ai dreptate in ceea ce zici, trebuie sa luam atitudine, insa dupa modelul impus de Domnul, si anume daca cineva iti cere camasa, sa ii dai si haina, daca te forteaza sa mergi cu el o bucata de drum, tu sa mergi doua, gasesti asta in Evanghelia dupa Matei.
    Dar daca iti fura camasa, sa ii mai dai inca una, sau sa-l reclami la politie? Eu zic sa il reclami la politie, ca sa stie ca nu-i bine ce face, si sa restituie furtul, ca apoi sa ii poti da tu de bunavoie ceea ce a furat, si in acelasi timp sa il binecuvintezi asa cum a zis Domnul ca trebuie binecuvantati cei care fac raul. Daca te rogi pentru ei, si ii binecuvintezi, mai apoi te lumineaza Domnul cum sa continui, de la caz la caz, caci nu suntem chiar orfani pe lume… eu asa cred…

    Reply

  13. Adriana
    august 14, 2009 @ 6:31 pm

    Scuze, daca iti cere haina sa ii dai si camasa, vad ca am scris pe dos…

    Reply

  14. MIRELA
    martie 5, 2010 @ 11:14 pm

    BUNA.
    NU VREAU DECAT SA INTREB UN LUCRU. DACA SUNT POCAITI ,DE CE TREBUIE SA II BOTEZATI COPILUL? IAR DACA INCA NU SUNT POCAITI POATE VOR DEVENI. EU CRED CA II PUTEM AJUTA CU RUGACIUNE SI CU INCURAJARE PE CALEA DOMNULUI. DE ASTA ARE NEVOIE ATAT COPILUL CAT SI INTREAGA FAMILIEI. DOMNUL SA VA BINECUVINTEZE PE TOTI CEI CARE VA IMPLICATI IN AJUTORAREA OAMENIILOR. AMIN

    Reply

  15. Adriana
    martie 5, 2010 @ 11:30 pm

    Buna Mirela,
    Din pacate nu am reusit sa ajung la botez cu copilul, copil pe care l-am revazut acum cateva zile. Tatal mi-a zis ca inca nu-i botezat, si eu tot sper sa ajung cu el la Botez, inca nu am renuntat la idee. De ce sa il Botezam? Eu cred ca Botezul este obligatoriu pentru a avea sansa de a ajunge in Rai alaturi de Domnul Hristos imediat dupa moarte. Asa ca eu am nadejde ca va aranja cumva lucrurile pentru baietel, nu renunt la idee. Slava Domnului ca inca sunt in apropiere. Din pacate, acum au o alta problema: o sarcina complicata, care pune in pericol viata mamei, mama care a refuzat spitalizarea ca sa se poata ocupa de copii. Sper ca Domnul sa o aiba in paza si sa nasca fara probleme in ciuda riscului medical care merge pana la moarte, moartea copilului si/sau a mamei.
    Domnul sa le ajute!

    Reply

  16. ingrid
    martie 6, 2010 @ 12:06 am

    Ma bucur mult mult pt tine Adriana,sa-ti ajute Dumnezeu sa ajungi cu copilul la botez!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *