O, Iisuse Bun, îmi lipseşti atât de mult
Of, Doamne Iisuse, iar m-am depărtat de Tine şi din cauza asta nu mai pot simţi iubirea. Sufletul meu e pustiit, gol şi rece. Simt o durere în suflet. Este în locul în care înainte stăteai Tu. Îţi făcuseşi sălaş în sufletul meu şi mă încălzeai cu pacea şi cu bucuria Ta. Dacă te ştiam pe Tine acolo, nu mă mai temeam de nimic, nu-mi mai trebuia nimic altceva. Eram eu şi cu Tine şi era de ajuns. Aş fi putut să trăiesc aşa toată viaţa, o veşnicie. Mă simţeam iubită, ocrotită şi fericită.
Deja începuse să-mi îngheţe sufletul iar privirea-mi devenea că o fiară. Nimeni nu mai era binevenit în preajma mea. Fiorul dragostei dispăruse. Am încercat să privesc înlăuntrul meu dar n-am văzut nimic pentru că era prea întuneric. Atunci am început să bâjbâi prin beznă, umblam şi rătăceam prin cămările sufletului meu. Şi am ajuns într-un loc în care ştiam că odată fusese Ceva…dar nu simţeam decât o rană care sângera puternic. Sufletul meu durea cel mai mult în locul acela, pentru că înainte fusese încălzit de Tine.
O, Iisuse Bun, îmi lipseşti atât de mult, Te rog să mă ierţi pentru că, în răutatea mea, Te-am răstignit din nou. Te rog, învie iar alături de mine, trezeşte-mi sufletul la Viaţă ca să nu mai stau în întuneric ci să văd şi eu Lumina!
(Patricia)
Laura Stifter
noiembrie 28, 2011 @ 10:17 pm
Felicitări, Patricia!
Domnul Iisus Hristos să fie cu tine!
Madalina.
ianuarie 12, 2012 @ 4:21 pm
Minunat articol.
Imi pemiti sa il postez pe blogul meu?
http://parohiagolaiesti.blogspot.com
Badea Patricia
ianuarie 12, 2012 @ 4:51 pm
Buna Madalina. Sigur ca il poti posta pe blogul tau.
Doamne ajuta!
Georgiana
ianuarie 13, 2012 @ 1:57 pm
Excelent articol!
MARIA MATEESCU1
ianuarie 15, 2012 @ 4:19 am
ESTE MINUNAT DUMNEZEU SA FIE CU DVS
Andreea
ianuarie 16, 2012 @ 8:25 pm
Superb! Domnul sa ne ajute sa ne pocaim si sa ne schimbe prin Duhul Lui Cel Sfant!
Costea
iunie 29, 2012 @ 6:53 pm
minunat articol Patricia. cred ca ni se potriveste tuturor . Domnul sa ne ajute sa ne intalnim cu totii Acasa 🙂
floare de cires
decembrie 15, 2012 @ 6:33 pm
Imi place mult articolul, ma regasesc si eu in el, in ceea ce a scris Patricia. Rugaciunea este singura cale prin care putem vorbi cu Dumnezeu, singura cale de a ne linisti, de a-l ruga pe Dumnezeu sa ne ajute. Spun asta pentru ca Patricia a incheiat articolul ei cu o rugaciune. Exact asa as vrea sa ma rog si eu, pentru ca si eu simt ca m-am indepartat de Dumnezeu. Ma rog foarte rar si foarte putin, doar pentru ca stiu ca „trebuie”… Nu am stare de rugaciune… Dar starea de rugaciune cred ca poate veni…