O, Iisuse Bun, îmi lipseşti atât de mult

8

Of, Doamne Iisuse, iar m-am depărtat de Tine şi din cauza asta nu mai pot simţi iubirea. Sufletul meu e pustiit, gol şi rece. Simt o durere în suflet. Este în locul în care înainte stăteai Tu. Îţi făcuseşi sălaş în sufletul meu şi mă încălzeai cu pacea şi cu bucuria Ta. Dacă te ştiam pe Tine acolo, nu mă mai temeam de nimic, nu-mi mai trebuia nimic altceva. Eram eu şi cu Tine şi era de ajuns. Aş fi putut  să trăiesc  aşa toată viaţa, o veşnicie. Mă simţeam iubită, ocrotită şi fericită.

Deja începuse să-mi  îngheţe  sufletul iar privirea-mi devenea că o fiară. Nimeni nu mai era binevenit în preajma mea. Fiorul dragostei dispăruse. Am încercat să privesc înlăuntrul meu dar n-am văzut nimic pentru că era prea întuneric. Atunci am început să bâjbâi prin beznă, umblam şi rătăceam prin cămările sufletului meu. Şi am ajuns într-un loc în care ştiam că odată fusese Ceva…dar nu simţeam decât o rană care sângera puternic. Sufletul meu durea cel mai mult în locul acela, pentru că înainte fusese încălzit de Tine.

O, Iisuse Bun, îmi lipseşti atât de mult, Te rog să mă ierţi pentru că, în răutatea mea, Te-am răstignit din nou. Te rog, învie iar alături de mine, trezeşte-mi sufletul la Viaţă ca să nu mai stau în întuneric ci să văd şi eu Lumina!

(Patricia)

(Visited 11 times, 1 visits today)