Imaginile publicitare şi icoanele
Aţi observat cu toţii că, în orice magazin ai intra intalnesti pe pereţi tot felul de afişe, postere, tablouri, bannere care mai de care mai frumoase, mai colorate, mai vii, toate având ca scop să transmită un mesaj, să schimbe o opinie, să facă cunoscut un brand. In afara de asta, bannerele afişate prin hipermarketuri, pe la coafor, prin mall-uri, sau prin diferite magazine, le vedem şi la televizor, pe stradă sau în ziare. Scopul lor e să ne creeze ideea de familiriatate, să intre în conştiinţa noastră ca un brand care e de fapt al întregii comunităţi. Reclama la pateul „Dodo” pe care o vedem la televizor în fiecare seară, ne face pe noi să credem, sau să avem senzaţia că multă lume mănâncă pate „Dodo” şi că e un produs bun.
Finalitatea publicitării unui produs este ca brandul acelui produs să-şi găsească un loc în mintea ta. Astfel, când ajungi prima oară la supermarket şi vezi 10 tipuri de pate de la 10 firme, printre ele ai să descoperi uimit şi pateul Dodo, de care ţi se pare că ai mai auzit, şi o să ţi se pare mai bun decât celelalte, şi-l vei cumpăra. Clipul publicitar şi-a făcut datoria.
Imaginile publicitare au ca menire să intre în conştiinţa comunităţii, să facă acel produs familiar tuturor, chiar dacă produsul e slab calitativ, sau scump, sau mai putin necesar.
Aşa e şi în biserici, icoane peste tot, picturi cu sfinţi, cu vieţile lor, cu activitatea Domnului Iisus Hristos când era pe pământ, cu minunile, cu viaţa, cu moartea şi învierea Lui. Icoanele fac acelaşi lucru, mediatizează în conştiinţa oamenilor împărăţia cerurilor, relaţia cu Dumnezeu şi cu sfinţii, raiul, iadul, binele, răul, etc. Aşa cum imaginile cu fetele acelea frumoase din posterele de pe pereţii coaforului au ca scop să inducă ideea doamnelor şi domnişoarelor care intră acolo, că pot arăta la fel de bine ca modelele de pe pereţi, aşa şi chipurile sfinţilor din icoane, de pe pereţii bisericilor au ca scop să ne facă să ne dorim viaţa veşnică şi bucuria pe care nici nu ne-o închipuim.
Numai că icoanele suferă un mare dezavantaj: nu sunt mediatizate în societate. Nu vedem icoane la televizor, nu vedem icoane în bannere mari pe blocuri, sau în supermarket, nu vedem icoane în reviste, etc. Aşa fiind lucrurile, gândiţi-vă ce-ar fi dacă pateul Dodo şi-ar fi făcut reclamă doar în supermarket, şi nu la televizor sau în mass-media, ar fi rămas în anonimat, în faţa vitrinei cu pateuri, Dodo n-ar mai fi aşa de intreresant, cumpărătorul n-ar mai fi atat de atras să-l cumpere.
Aşa e şi cu icoanele, ele sunt mediatizate doar în biserică şi arareori prin muzee, şi nicăieri altundeva. De asta dezinteresul foarte mare faţă de Biserică şi faţă de Dumnezeu. Imaginea bisericii din interior nu mai are ecou în societate.
Ce-ar fi dacă ar apărea de mâine prin mass-media clipuri publicitare de genul: „Ţi-ar plăcea să fii ca Sfântul Ioan Gură de Aur, ţi-ar place să fiu ca unul dintre cei mai mari oratori ai lumii? atunci înscrie-te la Facultatea de Istorie, Teologie şi Filozifie, Universitatea Bucureşti…” şi în clip să apară icoane cu Sfântul Ioan, să apără picturi din biserici cu viaţa lui, icoana lui alături de ceilalţi doi mari teologi ai lumii, şi tot aşa. Dacă s-ar întâmpla aşa, atunci cei care se uită la televizor ar putea face imediat legătura cu ce au văzut în biserică, ar înţelege că biserica nu e doar o organizaţie non-profit, unde fiecare vine şi face voluntariat ci ar vedea Biserica ca o mare familie a lumii, iar noi toţii copiii lui Dumnezeu.
Noi creştinii ar trebui să fim clipurile publicitare care promovează Biserica şi iubirea care le-o oferă Dumnezeu oamenilor, noi ar trebui să fim bannerele „mergătoare” arătând existenţa lui Dumnezeu din faptele noastre.
Imaginile publicitare tot mai agresive ne invadează creierul şi conştiinţa şi elimină uşor uşor imaginea sfinţilor, chipul lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului din mintea noastră. De aceea mulţi zic că Biserica e învechită, că nu se adaptează la societate. Biserica nu este promovată în societate, Biserica nu are un loc în conştiinţa comunităţii moderne de astăzi. Iar modern nu înseamnă neaparat bun ci înseamnă desacralizat, lipsit de sfinţenie, trupesc, fără suflet.
Mi-am adus aminte că mergând pe coridoarele metroului din Paris am văzut un afiş publicitar care promova o expoziţie de icoane bizantine la un anumit muzeu. Acel afiş era peste tot, l-am văzut de multe ori, avea pe ele chipul unui înger, cred că a Arhanghelului Gavriil. De fiecare dată când vedeam anunţul aveam o bucurie mare, mă linişteam şi chiar începeam să mă rog imediat văzându-l.
Dacă icoanele ar fi promovate în acelaşi mod ca şi produsele sau serviciile, atunci bisericile ar fi neîncăpătoare. Biserica Ortodoxă nu-şi face reclamă, nu caută adepţi, ci aşteaptă ca o mamă bună şi răbdătoare pe fiii ei ca să le arăte dragostea şi iubirea Tatălui. Insa asa cum Cristi Chivu este imaginea Bergenbier , Razvan Lucescu imaginea Audi, Gheorghe Hagi imaginea Mercedes, iar Andreea Marin imaginea UNICEF, tot asa si noi suntem imaginea Bisericii in fiecare zi, prin tot ceea ce facem, in fata tuturor.
(Claudiu)
D
noiembrie 4, 2009 @ 1:10 pm
Nu cred ca poate exista comparatie. Reclamele cauta sa intre in mintea si sufletul tau facandu-te sa-ti doresti ceva exterior tie. Icoana si scenele din biserici doar iti REAMINTESC ce ai sadit in sufletul tau , sau incearca sa te faca sa nu uiti acest lucru. E o chestiune poate de finete, dar care le fac fundamental diferite ca actiune pe care o exercita asupra omului (cred eu).
Nici nu cred ca ar fi fireasca o promovare,o mediatizare a icoanei precum spui. Hristos este delicat,niciodata nu s-a impus la modul agresiv. Iar a face o astfel de promovare presupune si agresivitate,fie ea si nobila. In plus, Hristos nu are nimic in comun cu lumea ( dupa cum a spus-o chiar El), astfel incat o promovare in societate,pe strada, in lumea asta asa cum este si care apartine stim noi cui mi s-ar parea oricum nu numai ineficienta, dar poate chiar lipsita de chibzuinta.
Iar in legatura cu ideea ca „dacă icoanele ar fi promovate în acelaşi mod ca şi produsele sau serviciile, atunci bisericile ar fi neîncăpătoare.” – ma foarte indoiesc. Pacatul e suficient de atractiv astfel incat sa nu poata fi detronat de imaginea unei icoane (care de altfel NU actioneaza automat,subliminal precum reclamele).
In rest – „Noi creştinii ar trebui să fim clipurile publicitare care promovează Biserica şi iubirea care le-o oferă Dumnezeu oamenilor, noi ar trebui să fim bannerele “mergătoare” arătând existenţa lui Dumnezeu din faptele noastre.” – adevarat ai grait.
admin
noiembrie 4, 2009 @ 1:46 pm
Cum nu are Hristos nimic cu lumea? Daca Hristos Domnul a luat firea omeneasca asupra lui, firea aia omeneasca luata din pamant.
admin
noiembrie 4, 2009 @ 1:51 pm
Ideea mea e in felul urmator: faptul ca icoanele nu-si gasesc loc nicaieri in societate e un mare minus pentru Biserica, toti avem de pierdut. Nu spun ca trebuie publicitate icoanele ci doar faptul ca daca am vedea icoane peste tot, pe peretii institutiilor, in magazine, in banci, ar fi cu totul altceva.
florinm
noiembrie 4, 2009 @ 2:44 pm
Claudiu, sa fie icoane peste tot, prin banci, prin magazine, prin scoli, universitati?? Iti dai seama ca e o utopie? Mi se pare mai mult o preocupare pentru ce e in afara, in dauna a ce e inauntrul nostru. Din cauza asta pacatuiesc oamenii – pentru ca nu vad icoane peste tot? Cred ca atunci ar cadea in pacate si mai mari.
Sunt de acord cu D, bisericile nu cred ca ar fi neincapatoare daca icoanele ar fi promovate asemanator produselor/serviciilor. Intr-adevar, pacatul e suficient de atractiv astfel incat sa nu poata fi detronat de imaginea unei icoane, hotararea de a pacatui se ia prin alt mecanism, din pacate.
D
noiembrie 4, 2009 @ 3:02 pm
@admin – nu ma refeream la lume ca si creatie, si cred ca ti-ai dat seama de asta. Ma refeream la „lumea” in care traim noi astazi, ca un cocktail de pacate,dezinteres,aplecare maxima spre material prin consumism si spre placere de orice fel,supeficialitate si frivolitate – ce constituie osatura societatii in care traim.
Ce are Hristos in comun cu aceasta lume ?
D
noiembrie 4, 2009 @ 3:06 pm
Si inca ceva. Icoane in banci ? Ingrosand tusa – ar trebui resfintita o icoana ce a stat expusa intr-o banca. Mai trebuie reamintit ale cui sunt bancile si cui servesc ?
Saurian
noiembrie 4, 2009 @ 4:53 pm
Şi eu totuşi sunt de acord cu admin. Oare din ce cauză ori de câte ori privesc o icoană sufletul mi se linişteşte? Şi icoanele ca şi celelalte lucrează subliminal, ba mai mult decât atât lucrează cu sufletul omului. Hai să facem un experiment: să punem un om să trăiască o lună într-un loc plin de imagini erotice sau imagini violente şi altul care să trăiască într-o lună într-un loc plin de icoane. Pun pariu că mediul în care a stat fiecare îi va schimba felul respectivului de a fi.
D
noiembrie 4, 2009 @ 5:14 pm
tu te linistesti pentru ca esti dispus spre asa ceva; eu nu ma refeream la crestini; bineinteles ca si mie mi-ar face placere sa gasesc icoane in locuri publice, dar nu asta era problema, ce ne-ar linisti pe NOI.
Iar icoanele nu au cum sa lucreze subliminal,pt. ca asta ar implica o violare a libertatii omului. Iar trairea intr-un spatiu cu icoane ar fi f.important si ar influenta modul de crestere al copiilor mici, tocmai pt. ca ei sunt curati,puri,ca un pamant virgin – ceea ce semeni aceea rasare. In privinta maturilor, crezi ca dupa ce ar iesi din acel loc nu ar reveni la viata lor de dinainte ? Ar fi simplu daca ar functiona ce spui tu (trecand peste faptul ca nu stiu cum ai putea sa tii pe cineva intr-o asemenea locatie fara voia lui).
Saurian
noiembrie 4, 2009 @ 6:47 pm
@D: Am vorbit doar de un caz ipotetic. Orice ai spune mediul din jur te influenţează. Iar prin simplul fapt că acele icoane sunt pline de har şi sunt o legătură cu Dumnezeu nu are cum să nu îţi influenţeze sufletul. De ai citit „Pelerinul rus” ai văzut că simpla citire a Evangheliei a scăpat pe un beţiv de această băutură iar forţarea unui copil neastâmpărat să facă „Doamne Iisuse…” sub ameninţarea bătăii a schimbat total acea persoană.
Adriana
noiembrie 5, 2009 @ 8:57 pm
Apropos de vointa libera, copiii din parinti crestini aud de Hristos de la varsta frageda, fara sa poata alege ei acest lucru, si nu-i rau. Se Impartasesc pentru ca asa vor parintii lor, si nu-i rau.
In Bucuresti am stat la un hotel care avea pe perete o icoana, si m-am bucurat de initiativa lor. Nu stiu daca sunt icoane in fiecare camera, dar in a mea era.
In SUA sunt multe hoteluri care au in camere cate o Biblie, nu stiu daca asta a convins mai multa lume sa citeasca Biblia, dar cu siguranta nu a violat libertatea nimanui. Cine a vrut a citit, cine nu a vrut, a ignorat.
Spunea cineva ca pentru a ajunge credincios trebuie mai intai sa cunosti, ori daca nimeni nu iti aduce aceasta cunostinta, ce vina ai tu? A zis Domnul ca se va propovadui Evanghelia pana la capatul pamantului pentru ca nimeni sa nu zica ca nu a stiut, iata deci ca nu este deloc o violare a libertatii omului.
Nu stiu daca ati stat de vorba si cu atei, sau cu oameni botezati de parinti dar care nu au nici un contact cu biserica. Eu am descoperit de multe ori cu ce curiozitate asculta ceea ce ai a le spune despre credinta… In mod aparent surprinzator, multa lume este insetata de Dumnezeu fara sa isi dea seama, si au nevoie doar de cineva care sa le vorbeasca si sa le deschida ochii asupra lui Dumnezeu…