Imaginile publicitare şi icoanele

10

069_St-Arh-Gavriil_El_lAţi observat cu toţii că, în orice magazin ai intra intalnesti pe pereţi tot felul de afişe, postere, tablouri, bannere care mai de care mai frumoase, mai colorate, mai vii, toate având ca scop să transmită un mesaj, să schimbe o opinie, să facă cunoscut un brand. In afara de asta, bannerele afişate prin hipermarketuri, pe la coafor, prin mall-uri, sau prin diferite magazine, le vedem şi la televizor, pe stradă sau în ziare. Scopul lor e să ne creeze ideea de familiriatate, să intre în conştiinţa noastră ca un brand care e de fapt al întregii comunităţi. Reclama la pateul „Dodo” pe care o vedem la televizor în fiecare seară, ne face pe noi să credem, sau să avem senzaţia că multă lume mănâncă pate „Dodo” şi că e un produs bun.

Finalitatea publicitării unui produs este ca brandul acelui produs să-şi găsească un loc în mintea ta. Astfel, când ajungi prima oară la supermarket şi vezi 10 tipuri de pate de la 10 firme, printre ele ai să descoperi uimit şi pateul Dodo, de care ţi se pare că ai mai auzit, şi o să ţi se pare mai bun decât celelalte, şi-l vei cumpăra. Clipul publicitar şi-a făcut datoria.

Imaginile publicitare au ca menire să intre în conştiinţa comunităţii, să facă acel produs familiar tuturor, chiar dacă produsul e slab calitativ, sau scump, sau mai putin necesar.

Aşa e şi în biserici, icoane peste tot, picturi cu sfinţi, cu vieţile lor, cu activitatea Domnului Iisus Hristos când era pe pământ, cu minunile, cu viaţa, cu moartea şi învierea Lui. Icoanele fac acelaşi lucru, mediatizează în conştiinţa oamenilor împărăţia cerurilor, relaţia cu Dumnezeu şi cu sfinţii, raiul, iadul, binele, răul, etc. Aşa cum imaginile cu fetele acelea frumoase din posterele de pe pereţii coaforului au ca scop să inducă ideea doamnelor şi domnişoarelor care intră acolo, că pot arăta la fel de bine ca modelele de pe pereţi, aşa şi chipurile sfinţilor din icoane, de pe pereţii bisericilor au ca scop să ne facă să ne dorim viaţa veşnică şi bucuria pe care nici nu ne-o închipuim.

Numai că icoanele suferă un mare dezavantaj: nu sunt mediatizate în societate. Nu vedem icoane la televizor, nu vedem icoane în bannere mari pe blocuri, sau în supermarket, nu vedem icoane în reviste, etc.  Aşa fiind lucrurile, gândiţi-vă ce-ar fi dacă pateul Dodo şi-ar fi făcut reclamă doar în supermarket, şi nu la televizor sau în mass-media, ar fi rămas în anonimat, în faţa vitrinei cu pateuri, Dodo n-ar mai fi aşa de intreresant, cumpărătorul n-ar mai fi atat de atras să-l cumpere.

Aşa e şi cu icoanele, ele sunt mediatizate doar în biserică şi arareori prin muzee, şi nicăieri altundeva. De asta dezinteresul foarte mare faţă de Biserică şi faţă de Dumnezeu. Imaginea bisericii din interior nu mai are ecou în societate.

Ce-ar fi dacă ar apărea de mâine prin mass-media clipuri publicitare de genul: „Ţi-ar plăcea să fii ca Sfântul Ioan Gură de Aur, ţi-ar place să fiu ca unul dintre cei mai mari oratori ai lumii? atunci înscrie-te la Facultatea de Istorie, Teologie şi Filozifie, Universitatea Bucureşti…” şi în clip să apară icoane cu Sfântul Ioan, să apără picturi din biserici cu viaţa lui, icoana lui alături de ceilalţi doi mari teologi ai lumii, şi tot aşa. Dacă s-ar întâmpla aşa, atunci cei care se uită la televizor ar putea face imediat legătura cu ce au văzut în biserică, ar înţelege că biserica nu e doar o organizaţie non-profit, unde fiecare vine şi face voluntariat ci ar vedea Biserica ca o mare familie a lumii, iar noi toţii copiii lui Dumnezeu.

Noi creştinii ar trebui să fim clipurile publicitare care promovează Biserica şi iubirea care le-o oferă Dumnezeu oamenilor, noi ar trebui să fim bannerele „mergătoare” arătând existenţa lui Dumnezeu din faptele noastre.

Imaginile publicitare tot mai agresive ne invadează creierul şi conştiinţa şi elimină uşor uşor imaginea sfinţilor, chipul lui Dumnezeu şi a Maicii Domnului din mintea noastră. De aceea mulţi zic că Biserica e învechită, că nu se adaptează la societate. Biserica nu este promovată în societate, Biserica nu are un loc în conştiinţa comunităţii moderne de astăzi. Iar modern nu înseamnă neaparat bun ci înseamnă desacralizat, lipsit de sfinţenie, trupesc, fără suflet.

Mi-am adus aminte că mergând pe coridoarele metroului din Paris am văzut un afiş publicitar care promova o expoziţie de icoane bizantine la un anumit muzeu. Acel afiş era peste tot, l-am văzut de multe ori, avea pe ele chipul unui înger, cred că a Arhanghelului Gavriil. De fiecare dată când vedeam anunţul aveam o bucurie mare, mă linişteam şi chiar începeam să mă rog imediat văzându-l.

Dacă icoanele ar fi promovate în acelaşi mod ca şi produsele sau serviciile, atunci bisericile ar fi neîncăpătoare. Biserica Ortodoxă nu-şi face reclamă, nu caută adepţi, ci aşteaptă ca o mamă bună şi răbdătoare pe fiii ei ca să le arăte dragostea şi iubirea Tatălui. Insa asa cum Cristi Chivu este imaginea Bergenbier , Razvan Lucescu imaginea Audi, Gheorghe Hagi  imaginea Mercedes, iar Andreea Marin imaginea UNICEF, tot asa si noi suntem imaginea Bisericii in fiecare zi, prin tot ceea ce facem, in fata tuturor.

(Claudiu)

(Visited 5 times, 1 visits today)