Predică despre îmbrăcămintea indecentă a femeilor în sfintele biserici

Frați creștini, această predică a mea o scriu cu întârziere, căci trebuia s-o scriu încă de la începutul perioadei de vară și chiar încă de anul trecut. Subiectul predicii este: Îmbrăcămintea indecentă a femeilor în Sfintele Biserici.

Sfânta Biserică, frații mei, se numește astfel pentru că este locașul lui Dumnezeu. Dar cum este biserica locaș al lui Dumnezeu, de vreme ce Dumnezeu este pretutindeni? Da, Dumnezeu este pretutindeni, frații mei, însă în biserică El este prezent trupește. Pentru că pe Sfânta Masă, pe care se săvârșește Dumnezeiasca Liturghie, se află Trupul și Sângele lui Hristos, a Fiului lui Dumnezeu, Care S-a întrupat în pântecele Fecioarei Maria.

Când se sfințește o biserică, Dumnezeu îi trimite un Înger, care este totdeauna în ea, păzitor și apărător al ei. Și aceasta pentru că sfințirea bisericii este botezul ei. Și așa cum nouă, când ne-am botezat, ni s-a dat un Înger spre păzirea noastră, tot astfel și bisericii. În timpul Dumnezeieștii Liturghii pe care o săvârșim în biserică, Cerul cu Îngerii săi coboară în ea, iar Îngerii și oamenii se unesc pentru a slavoslovii împreună pe Dumnezeul Treimic.

O, măreția Dumnezeieștii Liturghii! În ea „pe Împăratul tuturor Îl primim”. Sfânta Biserică, frații mei, este cel mai sfânt loc de pe pământ. Biserica lui Dumnezeu – „Cât de înfricoşător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta este poarta Cerului!”[1].

Frații mei, de vreme ce atât de sfântă este Biserica și atât de înfricoșătoare lucruri se săvârșesc în ea prin Dumnezeiasca Liturghie și celelalte Taine, noi, care mergem la biserică ca să ne rugăm, trebuie să intrăm în ea cu multă evlavie și umilință. Trebuie să intrăm în biserică cu credința că acolo este un loc sfânt și sufletul nostru să fie stăpânit de frica lui Dumnezeu. Frică, însă nu cea de rob, ci cu una dulce, de fiu, căci avem a intra în sânul lui Dumnezeu, a merge în Raiul din Eden, pe care l-am pierdut, a pleca de pe pământ și a ne sui la Cer. Un tropar al Bisericii spune: „În Biserica slavei Tale stând, în Cer a sta ni se pare”. Cu această simțire trebuie să intrăm în biserică. De aceea, chiar de la începutul Dumnezeieștii Liturghii, preotul rostește: „Pentru sfântă biserica acesta și pentru cei ce cu credință, cu evlavie și cu frică de Dumnezeu intră într-însa”.

Mulți creștini evlavioși intră, într-adevăr, în felul acesta în biserică și află în ea Raiul. Intră în Biserica cea sfântă a Domnului și cu îmbrăcăminte cuviincioasă și smerită, așa cum se potrivește locului sfânt al lui Dumnezeu. Se întâmplă însă, iubiții mei creștini, mai ales în lunile de vară, că multe femei intră în biserică, în Duminici și sărbători, îmbrăcate cu o îmbrăcăminte indecentă și provocatoare. Priveliștea aceasta înseamnă lipsă de evlavie față de locașul sfânt al lui Dumnezeu, și față de Însuși Dumnezeu. Apoi, priveliștea aceasta pricinuiește sminteală bărbaților și tinerilor noștri, care vin la biserică să-L slavoslovească pe Dumnezeu.

Închipuiți-vă: Bărbații și tinerii să meargă la biserică ca să-L afle pe Dumnezeu, dar să afle și acolo ispita din pricina îmbrăcămintei indecente și provocatoare a femeilor. Adică, să se scufunde și să se înece chiar în liman. Deoarece noi, preoții voștri, văzând dintru început priveliștea aceasta, dintr-o îngăduință pastorală nu am vorbit, fenomenul acesta al îmbrăcămintei indecente a femeilor în biserici s-a generalizat, se observă peste tot, chiar și la Sfintele Mănăstiri. Răul a depășit limitele. Atât de „răscopt” a ajuns răul, încât multe femei, devenind și mai nerușinate, vin și chiar se împărtășesc cu Preacuratele Taine, cu Trupul și Sângele Domnului nostru, cu această nerușinată îmbrăcăminte a lor.

Fraților creștini, trebuie să oprim acest rău. Am arătat îngăduință până acum și ne-am făcut că nu vedem priveliștea, nădăjduind că femeile însele își vor da seama de păcatul lor și se vor îndrepta. Însă nu s-a întâmplat aceasta, ci răul s-a mărit și mai mult. Așadar, „s-a terminat cu reducerile”, așa cum a spus un episcop virtuos, referindu-se la același subiect. Responsabilitatea pentru acest păcat, care se observă în bisericile noastre, mai ales în lunile de vară, o au episcopii. Adevărul este că peste tot unde merg, în toate părțile mitropoliei, atac acest păcat și mai ales în timpul Dumnezeieștii Liturghii, când văd stând înaintea mea femei indecent îmbrăcate. Mă mâhnesc mult văzând această priveliște și strig, adresându-mă chiar unor persoane cunoscute. Îmi cer iertare după aceea pentru aceste observații, însă o fac spontan, captivat fiind de sfințenia locului și de jignirea adusă lui de către această înfățișare foarte indecentă a femeilor.

Femeilor, nu vă cer bani, nici vă cer să mă votați ministru! Vă cer să plăceți lui Dumnezeu prin îmbrăcămintea voastră cuviincioasă în sfintele biserici, astfel încât să fie auzite rugăciunile voastre, pe care le faceți pentru familiile voastre.

Cele pe care le-am spus astăzi, frații mei creștini, le-am spus insuflat fiind de Cuvântul lui Dumnezeu, iar nu ca să să-mi exprim voia mea. Sfântul Apostol Pavel spune că îmbrăcămintea femeilor trebuie să fie „în podoabă de cinste”, și să se îmbrace cu „sfială şi întreagă înțelepciune”[2]. În vremea acelei Dumnezeiești Liturghii, pe care ne-o prezintă proorocul Isaia în capitolul 6 al Cărții sale, Îngerii se arată acoperiți cu aripile lor[3].

Așadar, surorilor, precum aveți o îmbrăcăminte pentru casă, una pentru plimbare, alta pentru dans, faceți-vă, vă rog din tot sufletul, și o îmbrăcăminte pentru Dumnezeu! Însă îmbrăcămintea pentru Dumnezeu să nu fie la fel cu cea pentru dans, pentru că multe dintre voi veniți la biserică cu îmbrăcămintea pentru dans. Aceasta este lipsă de evlavie și nerușinare față de locul cel sfânt al Domnului.

Iubiții mei creștini, am fost obligat de conștiință să vă spun toate cele pe care vi le-am spus în această predică a mea, și vai mie dacă nu vi le-aș fi spus. Mă va osândi Domnul nostru Iisus Hristos dacă nu voi apăra sfânta Sa Biserică, în care mi-a făcut cinstea, fără să merit, să mă suie în tronul cel înalt al acestui loc sfânt. Da, tronul episcopului este în mijlocul Bisericii pentru a observa neorânduielile ce se petrec în ea și a le mustra.

Femeia creștină trebuie să se poarte cu îmbrăcăminte cuviincioasă nu numai în sfintele biserici, ci peste tot. Când femeia leapădă sfiala și merge spre nudism, este semn de decădere socială și de venire a vremurilor din urmă.

Izbăvește-ne, Doamne, și de alte rele, de cele viitoare ce au să vină în lume! Izbăvește-ne, Maica Domnului!

Cu multe binecuvântări,

† Ieremia, mitropolitul Gortinei și Megalopolei, Grecia.

Sursa: Blogul Mărturie Athonită | Îmbrăcămintea indecentă a femeilor în Sfintele Biserici

[1] Fac. 28, 17.

[2] I Tim. 2. 9.

[3] Isaia 6, 2.