Împărăţia cerurilor este viaţa şi bucuria din noi!

Dragi prieteni,

In acest mare si binecuvantat Post am invatat impreuna sa ne dumirim pe Cale, impreuna sa iertam, impreuna sa ne jertfim, impreuna sa iubim pe, cu si prin Hristos. Cand Hristos a pasit in lume, intr-o lume vitrega si rece, a incalzit cu caldura inimii Sale marginile pamantului, altfel spus s-a apropiat Imparatia Cerurilor. Cel ce era in ceruri „S-a desertat pe Sine, chip de rob luand, si s-a facut ascultator pana la moarte si inca moarte pe cruce”. Actul suprem de pe Golgota arata iubirea Sa nemasurata, nemarginita, la care suntem datori sa raspundem cu responsabilitate. In Imparatia Cerurilor se afla Domnul Savaot , Cel tare si biruitor in toate, bland si smerit. El este cel ce le umple acolo pe toate de viata si bucurie prin simpla si smerita Sa prezenta zambind tainic lumii intregi,chiar daca cei mai multi il batjocoresc …

Omul cazut in pacatul stramosesc a pierdut sansa temporar de a putea intra in Bucurie si Viata pe care o aveau primii oameni in Rai. Cand Iisus Hristos a refacut aceasta legatura prin Jertfa de pe cruce, bucuria si viata din Imparatia Cerurilor s-a daruit oamenilor si astfel oamenii prin Botez l-au primit pe Iisus Hristos si pecetea Duhului Sfant si pentru ca El este cel ce le umple pe toate de Bucurie si Viata, prezenta Sa in noi este prezenta Imparatiei Cerurilor. Nu cred ca exista om care sa nu îl fi cautat pe Hristos cu adevarat si sa nu fi simtit pe cale bucuria si viata care o daruieste Dumnezeu in mod gratuit din marea Sa mila, si nu pentru vrednicia noastra.

Eu pot spune ca atunci cand simti bucurie si simti viata in tine insuti, oricine te-ar necaji, te-ai bucura….cu Hristos care in acel moment e Viu in mod tainic si care ne imbratiseaza dupa indelungi cautari in care am trait probabil durere si suspin ca nu L-am gasit. Pentru a primi bucuria si viata trebuie sa ne asumam chemarea Sa la locul de intalnire. Si unde e acest loc? Acolo unde inima trebuie curatata, acolo unde sunt toate partile intunecate ale inimii, acolo unde sade intunericul, pentru ca El care e viata si lumina cunostintei sa ne ofere posibilitatea sa ne desavarsim prin cunoasterea durerilor provocate de pacat si prin fapte bune in locul acelor pacate.

Aici intervine lepadarea de sine, lepadarea de sinele nostru egoist care mereu cere intuneric, pe cand Duhul Sfant din noi cere Viata si Lumina. Nu e usor sa renuntam la pacat caci provoaca satisfactie si placere pe moment, dar spiritual intuneca inima noastra care ar trebuita daruita lui Hristos. De ce nu putem sa renuntam la pacat? Din necredinta! Cel putin in cazul meu din cauza putinei mele credinte nu renunt la pacat…

In mod special spun tinerilor, ca si eu sunt tanar, ca nimic nu e mai frumos ca atunci cand te straduiesti sa mergi pe Calea lui Hristos indiferent de parerile celorlalti tineri, mult prea plini de duhul lumii, pe care sa ii binecuvantam mai des, si indiferent de parerile necrestine ale batranilor care nici la etatea de 60 sau 80 de ani nu au cunoscut ca Viata si Bucuria sunt in Hristos Domnul! Domnul sa ne intareasca pe toti!

Doamne ajuta!

(Ionut)