Împăratul universului a dorit frumuseţea tainică a acestei Pururea Fecioare Maria

„Căci după acea nespusă hrănire, cu această Fecioară a avut loc economia foarte tainică a unei logodne, o salutare străină şi mai presus de cuvânt printr-un arhanghel care a zburat de sus, au avut loc mesaje şi adresări ale lui Dumnezeu, reversul osândirii Evei şi a lui Adam şi vindecare a blestemului venit peste aceia pe care l-au mutat într-o binecuvântare. Pentru că Împăratul universului a dorit frumuseţea tainică a acestei Pururea Fecioare, precum a prezis David [Ps 45, 12] şi, plecând cerurile [Ps 18, 10; 144,5], S-a pogorât şi a adumbrit-o [Lc 1, 35] sau, mai bine zis, S-a sălăşluit în ea Puterea enipostatică a Celui Preaînalt.

Căci nu Şi-a arătat prezenţa prin întuneric şi foc ca pentru Văzătorul de Dumnezeu Moise [Iş 3, 1-6; 19, 6; 24, 15-18], nici prin vijelie şi nor ca pentru profetul Ilie [3 Rg 19, 1-18; 4 Rg 2, 11], ci puterea Celui Preaînalt adumbreşte în chip nemijlocit fără vreo perdea pântecul atotpreacurat şi feciorelnic, fără nici un intermediar, nici aer, nici eter, nici altceva din cele sensibile sau din cele mai presus de acestea; iar aceasta nu este o adumbrire, ci o unire directă. Dar întrucât ceea ce aruncă umbră îşi produce prin fire forma şi figura proprie în lucrul umbrit, de aceea în pântecul ei a avut loc nu numai o unire [henosis], ci şi o formare [morphosis], iar ceea ce s-a format din amândouă, din Puterea Celui Preaînalt şi din acel pântec preasfânt şi feciorelnic, a fost Cuvântul întrupat al lui Dumnezeu.

Astfel Cuvântul lui Dumnezeu Şi-a fãcut în ea cortul, a ieşit purtător de trup şi „S-a văzut pe pământ şi a petrecut împreună cu oamenii” [Bar 3, 38] îndumnezeind firea noastră şi dăruindu-ne potrivit Apostolului cele „spre care şi îngerii doresc să privească” [I Ptr l, 12]. Aceasta e lauda supranaturală şi slava supraslăvită a acestei Pururea Fecioare, de care sunt învinse orice minte şi cuvânt, chiar de-ar fi îngereşti.”

Sfântul Grigorie Palama – La Atotvenerata Adormire a Maicii Domnui (Omilia 37)

Sursa: Maica Domnului în teologia secolului XX și în spiritualitatea isihastă a secolului XIV: Grigorie Palama, Nicolae Cabasila, Teofan al Niceei, diac. Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2008, p. 423.