Impresii din Turul României „Fericiți cei Prigoniți” 2016
În perioada 21-27 iunie 2016 am participat alături de Ortodoxia Tinerilor la Turul României, a doua ediţie, ce a avut ca obiectiv vizitarea a celor mai importante centre de detenţie din perioada regimului de opresiune sovieto-comunistă din România, de după cel de-al doilea război mondial.
Am pornit cu entuziasm mare, pe data de 21 iunie 2016 din Bucureşti, de la Biserica Sfântul Silvestru, cu binecuvântarea părintele Nicolae Bordașiu, fost deţinut politic, spre Jilava, unde am vizitat Fortul 13, închisoare de tranzit. Aici au fost întemniţat şi părintele Calciu, alături de Constantin Oprișan, Ioan Ioanid, Constantin Noica, Nicolae Steinhardt şi alte vârfuri ale culturii româneşti, pentru ca apoi să ajungem la Râmnicu Sărat, unde celebrul Vișinescu comanda un regim de tortură psihică şi fizică dea dreptul inumane.
Aici la Râmnicul Sărat, deţinuţii nu reuşeau să bată nici măcar morse. Pentru cei care cunoscu fenomenul închisorilor comuniste, se ştie că prin perete se puteau transmite informaţii despre cine a mai venit, despre ce mai e în ţară, dar mai ales rugăciuni, psalmi, versete biblice şi poezii care întăreau credinţa deţinuţilor şi îi ajutau să îşi menţină duhul de combativitate cu sistemul ateu care doreai să-i extermine. Aici era foarte greu, la Râmnic, deoarece orice mic zgomot era uşor de depistat, riscând bătăi cumplite şi izolarea la „neagra”, adică la carceră. Puteau sta ani de zile fără să ştie cine e întemniţat. Prin ingeniozitate, deţinuţii de aici reuşeau să scârţâie câte un scaun care mai transmitea o informaţie, sau tuşeau de câteva ori, creând un nou mod de comunicare, deşi uneori ajungeau la epuizare totală, după astfel de efort. Aici au pătimit celebrii lideri ţărănişti, Corneliu Coposu şi Ion Mihalache, modele de demnitate şi rezistenţa din perioada aceea, dar şi modele pentru noi cei de astăzi.
Am continuat în zilele ce au venit cu vizita la Târgu Ocna, la biserică din sat, acolo unde Valeriu Gafencu s-a sfinţit şi şi-a găsit obştescul sfârşit, dar care, este astăzi pentru noi mijlocitor şi rugător, cetăţean al Împărăţiei Cerurilor, ai cărui cetăţenie şi lauri, nu le pot anula nici un domn pământean, pentru că le-a primit de la Împăratul Cerurilor, pentru care s-a jertfit şi pentru care a câştigat pe mulţi.
A urmat apoi penitenciarul Sighet, acolo unde, un al corifeul al rezistenţei, Iuliu Maniu, şi-a aflat obştescul sfârşit. Un simbol al rezistenţei anticomuniste, cel ce a reprezentat speranţa multora la alegerile din 1946, a sfârşit în detenţie în acest penitenciar, unde erau reţinuţi toţi o mare parte dintre oamenii care servise vechiul regim, printre care şi mulţi dintre militari ai armatei regale şi din fosta jandarmerie.
A urmat penitenciarul de la Oradea, unde a suferit celebrul Ioan Ioanid, Traian Dorz, Cicerone Ionițoiu şi alte personalităţi duhovniceşti şi luptători anticomunişti. Am vizitat mina de la Baia Sprie, acolo unde părintele Iustin Pârvu a oficiat, pe ascuns, slujba de înviere pentru deţinuţii de acolo, a cărei trăire îngereasca a fost de o mare intensitate, întărind şi apropiind şi mai mult, acolo, în mijlocul pământului, pentru cei robiţi la munci de sclavie, de regimul inuman ateu comunist.
Am vizitat şi cimitirul de la Gherla, a celor aruncaţi în gropi comune, unde a fost o altă celebra închisoare comunistă, care avea ca scop continuarea reeducării de la Piteşti, penitenciarul groazei. Aici a fost arestat şi Părintele Nicolae Bordaşiu, pe aici a trecut şi Ioan Ianolide, şi părintele martir Gherasim Iscu, şi mulţi alţii.
Am vizitat şi Aiudul, închisoarea unde au pătimit o mare parte dintre membrii Mișcării Legionare. Pe aici a trecut şi părintele Bartolomeu Anania, Grigore Caraza, Demostene Andronescu, Nicolae Grebenea, Ilie Tudor şi mulţi alţii. A fost construită de Maria Tereza pentru romani, după modelul vremii, în forţă de T, ca şi la Sighet şu la Râmnic, având ca obiectiv arestarea şi anihilarea tuturor celor ce luptau pentru ortodoxiei şi idealul României unite şi reîntregite, fiind folosit cu acelaşi scop şi de comunişti!
Am vizitat şi Mănăstirile „Petru Vodă” şi Diaconeşti, acolo unde sunt cinstiţi aşa cum se cuvine martirii comunişti, prin publicarea de cărţi, articole, reviste și cd-uri, unde se duce o intensă acţiune de slăvire a tuturor mucenicilor din ţară şi de peste hotare, ce au luptat cu acest flagel.
La Petru Voda este chiar mormântul părintelui Iustin Pârvu acolo unde vin o mulţime de pelerini să se roage la mormântul Voievodului Ortodoxiei Româneşti, şi la celelalte morminte, aflate în cimitirul de acolo, ale lui Radu Gyr, părintelui Gheorghe Calciu, părintelui Atanasie Ştefănescu şi părintelui Paulin Clapon.
La final am vizitat Piteștiul, vârful de cruzime şi de demonism, acolo unde comunismul a adunat toate puterile iadului, pentru a zdrobi suflete de crin. Chinuri inimaginabile precum obligarea de a-şi mânca singuri fecalele, privirea fixă în bec, sau a degetelor de la picioare, fix, timp de 8 ore în poziţie şezând în pat, tortură de a mima urcarea pe pereți, autodemascare ce constă în a spune că a păcatuit cu mama lor, că surorile şi mamele erau de moravuri uşoare, liturghii negre, forțarea prin bătăi şi schingiuiri să batjocorească scenele din Sfânta Scriptură în marile sărbători, prin ritualuri negre, şi multe alte grozăvii greu de povestit!
Dar asta a reuşit parţial, pentru că cei mai puternici au rezistat, iar dintre cei ce au văzut, precum a fost şi cazul Părintelui Gheorghe Calciu sau al părintelui Teodor Stănescu, au reuşit să se ridice, să îşi revină psihic şi fizic, să reziste regimului ateu, pentru ca să ducă mai departe lupta pentru adevăr, că noi să aflăm despre suferinţă lor ce s-a făcut acolo.
Oricâte greşeli şi păcate ar fi avut cei din mișcarea legionară, majoritari în temnițele comuniste, nu putem să nu ne recuperăm istoria şi să nu învăţăm din greşelile lor, dar mai ales, din faptele lor bune, şi modelul de ridicare prin credinţă, urcuş duhovnicesc şi urcarea pe treptele raiului, pe care, mulţi dintre ei l-au dobândit. Să nu uităm că aceşti tineri, au plecat cu o educaţie creştină din Frăţiile de Cruce. Aici în frațiile de cruce, mărturisea o mamă, că a intrat fiul ei, tare leneş la învăţătura şi împrăştiat, şi a devenit un băiat foarte credincios când a luat contact cu aceste fraţii, aşa cum a făcut şi Valeriu Gafencu. Se trezea devreme, se ruga, învăţa, mergea la şcoală şi devenise un elev de nota 10, ca rod al educaţiei din aceste fraţii, din care mărturiseşte chiar vrednicul de pomenire Mitropolitul Bartolomeu Anania că a făcut parte, şi unde a primit educaţie creştină şi naţională.
Personal, m-am simţit atât de neputincios şi de gol în această călătorie, şi nedemn de numele de român, când am văzut cât au putut îndura aceşti oameni acolo, cum au trăit credința, cum trăiau pe Hristos, iar noi astăzi ne lenevim, mâncăm peste măsură, ne istovim organismul cu mâncare de saţiu şi nesănătoasă, nelăsând loc de rugăciune, nefăcându-ne timp să mergem la biserică, să ne spovedim şi împărtăşim cu Sfintele Taine. Vai de ruşine, vai mie păcătosul!
Însă duhul de frăţie şi prietenie între participanţi a fost unul deosebit! Întotdeauna m-am simţim la taberele şi la toate acţiunile Ortodoxiei Tinerilor, că în familie. Oameni care i-ai văzut odată în viaţă, şi parcă-i ştii de o veşnicie, cu care, te cunoşti parcă de veacuri, parcă de mii de ani…
Ajuns acasă însă am simţit mai multă sporire şi râvna, şi tărie duhovnicească, şi dor de trăire creştină, urmând modelul acestor martiri, căci ei nu s-au jertfit pentru îndestularea generaţiilor ce vin, nu pentru americani, nu pentru o bucată de rumenă pâine, cum spune Radu Gyr, ci pentru văzduhul liber de mâine, pentru a avea o ţară aşa frumoasă, plină de icoane şi cruci, de monahi rugători, de slujbe religioase în limba română, de troiţe sfinte, de biserici şi catedrale frumoase, dar mai ales ca să clădească în noi, altare de credinţă şi închinăciune ale Duhului Sfânt. Să naştem copiii, care să fie biserici vii ale lui Dumnezeu, familii frumoase, unite şi binecuvântate!
Sper să ne fie de folos tuturor participanţilor, şi celor ce au avut răbdare să citească până la capăt, şi iertare tuturora.
(Carol Micu)
Daniela Stefan
iulie 13, 2016 @ 9:28 am
Doamne ajuta!
Multumim pentru cele impartasite (ca si anul trecut)! Sper, cu ajutorul Domnului, sa merg si eu in acest tur cand va mai fi organizat. Anul acesta mi-am pus in minte, insa problemele de sanatate au spus altceva. Slava Domnului pentru toate!
Astfel de excursii sunt tare folositoare pentru suflet si pentru trezirea noastra din amortire.
Sa va ajute Dumnezeu in toata lucrarea voastra!
Claudiu Balan
iulie 13, 2016 @ 6:34 pm
Daniela, vom mai face acest tur, cu ajutorul lui Dumnezeu, în jurul zilei de 1 decembrie și la anul în luna iunie.
Te așteptăm cu drag alături de noi.
Doamne ajută!
Daniela Stefan
iulie 15, 2016 @ 8:02 am
Multumesc frumos, Claudiu!
Doamne ajuta! Spor in toate sa aveti!
vrabie i
iulie 17, 2016 @ 6:31 pm
„Orice putere corupe, însă puterea absolută corupe în mod absolut.” (Lord Acton), este un citat care se potriveste perfect cu crestinismul legionar.
A face din legionari niste martiri, cum zici in: „Oricâte greşeli şi păcate ar fi avut cei din mișcarea legionară, majoritari în temnițele comuniste, nu putem să nu ne recuperăm istoria şi să nu învăţăm din greşelile lor, dar mai ales, din faptele lor bune, şi modelul de ridicare prin credinţă, urcuş duhovnicesc şi urcarea pe treptele raiului, pe care, mulţi dintre ei l-au dobândit.”, releva faptul ca ignoranta ta nu are margini. E de inteles cand, necunoscand istoria, asociezi pe toti puscariasii comunismului cu eroi; mai mult decat atat, in cazul legionarilor, ai numi crestini, e o actiune periculoasa.
Mircea Vulcanescu, contemporan miscarii si victima a represiunii comuniste, facea o evaluare a LAM: „Un entuziasm special, un fel de fanatism, amestec ciudat de iubire si ura, cuprinsese acest tineret, ce se credea luat sub aripa de Arhangheli. Acestei mistici i se datoresc, cred, actele de eroism, cateodata cugetat, cateodata necugetat, pe care le-au facut unii dintr-insii: plecarea lor la lupta „pentru cruce”, sau pentru judecata dumnezeiasca, ori hotararea de a se jertfi pentru ce li se parea ca este idealul! Dar tot acestei mistici i se datoresc si actele de cruzime, de razbunare intransigenta, de ciopartire a adversarilor cu toporul, care au infiorat societatea romaneasca, si care au dezlantuit apoi, prin prostia conducatorilor politici ai tarii, represalii in acelasi stil, represalii care n-au facut altceva decat sa invenineze raul.”; citat preluat din: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2014/09/10/mircea-vulcanescu-miscarea-legionara/
Prescurtarea: LAM, precum si ideea de „actiune periculoasa”, nu sunt inserate intamplator. In momentul de fata mai exista o miscare paramilitara terorista pe plan mondial; se numeste ISIS. Evident ca LAM nu a ajuns la nivelul ISIS, din motive conjuncturale, insa a face apologia Miscarii prin prisma credintei pe care o aveau membrii ei, e o stupiditate de proportii epice.
Si stai linistit, Biserica nu a avut de suferit in timpul comunismului: „După 1948 au fost restaurate, pictate sau reparate prin daniile credincioșilor majoritatea celor peste 12.000 de lăcașuri de cult ortodox (biserici, mănăstiri, schituri, paraclise) de pe tot cuprinsul țării. Au fost restaurate cele mai multe din bisericile și mănăstirile monumente istorice. În același timp, s-au construit peste 500 de biserici noi, în tot cuprinsul Patriarhiei, dintre care multe sunt adevărate monumente de artă.”; citat preluat din: http://patriarhia.ro/v-b-biserica-ortodoxa-romana-in-perioada-dintre-1944-si-1989-151.html… ci doar preotii simpatizanti ai Miscarii, Legionarii fiind priviti ca un adversar politic.
Dan Tudorache
iulie 18, 2016 @ 9:29 am
Din învățăturile de credință și din îndreptarele de spovedanie învățăm, la modul didactic, din motive de pedagogie, că există trei mari grupe de păcate: păcatele capitale, păcate strigatoare la cer și păcate împotriva Duhului Sfânt. Dintre toate, cele „mai grave” sunt cele din ultima grupă (sinuciderea, hula), știind de la Hristos că „Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta ” (Matei, 12:31)
Ei bine, la această scurtă listă, s-au gândit unii pravoslavnici ortodocși, mai catolici decât Papa, să mai adauge un păcat de neiertat: legionarismul.
Puteai tu, ca legionar, să faci pocăință ani în șir, să lupți în munți cu riscul vieții pentru eliberarea de comunism a compatrioților, să-ți dai și ultimele două boabe de arpacaș fratelui de suferință din închisoare, puteai să mărturiești credința în contra bâtelor de gardian mult și bine, că toate degeaba frate: legionarismul a fost decretat păcat împotriva Duhului Sfânt și gata. Deci nu doar că este declarat ilegal, ceea ce este altă discuție, dar strict teologic vorbind, mai pretind unii confrați că cine a avut în viața lui verde-n cerul gurii, gata cu el, e în rând cu sinucigașii. Mai nou, nu doar cu sinucigașii clasici, ci cu sinucigașii ISIS. Ca apoi, Bijou, să afirmi că „Biserica nu a avut de suferit in timpul comunismului”.
…Și acuzai autorul impresiilor din tabără de o stupiditate de proporții epice.
Bijou, faptul că ai specializarea și încadrarea în muncă pe care le ai, consider că este un argument suficient de bun ca să concluzionez că ești un bărbat isteț, cu mult peste medie. Însă asta nu te face isteț automat în toate domeniile, ca de exemplu, în cel al istoriei. Din contră, afirmațiile tale mi-au lăsat impresia că ai mari carențe în cunoașterea istoriei recente. Desigur, nimeni nu s-a născut învățat, dar nu-i prea cinstit să acuzi pe cineva de ignoranță fără margini, când tu însuți ești cu musca pe căciulă.
Pentru că ai specializarea pe care o ai, eu te îndemn cu străruință să începi chiar cu un legionar care a marcat trecutul propriei tale ogrăzi: http://fericiticeiprigoniti.net/george-manu
Îți spun cinstit că o polemică cu tine, la momentul acesta, mi se pare complet inutilă, fără să mai pun la socoteală lipsa mea acută de timp și… lipsa motivației de a polemiza. Dar dacă insiști să-ți răspund cu argumente la ceea ce ai obiectat, o pot face, chiar dacă mai greu. Însă mi se pare mai de folos să începi să citești câte ceva pe subiect.
O zi frumoasă!