În crinii albi…

bunavestireÎn crinii albi îţi văd neprihanirea, Marie, Maică a Fiului de Sus. În lacrima tăcută văd iubirea Şi-n ochi duioşi îţi tremură privirea De Maică sfântă-a Domnului Iisus.

Îţi pleci uşor privirea-nceţoşată, Iar inima-ţi tresaltă de uimire… Un înger ţi se-nchină de îndată, Tu tremuri tot ca trestia înaltă, Şi-n piept se-adună valuri de iubire.

Nu îndrăzneşti să-ţi mai rosteşti suspinul, Te farmecă prezenţa îngerească. De dincolo de nori tu vezi seninul Şi ştii c-acesta ţi-e acum destinul Să laşi sfios ca Fiul să se nască.

Nu poţi altfel că tu ai fost aleasă Şi vrei ca roabă-a Cerului să fii! …Îţi ştii podoaba sfântă de mireasă Şi inima şi dorul nu te lasă Că ştii c-aceasta-i pentru veşnicii…

Şi te supui cu-atâta frumuseţe Dorind a lumii dulce mântuire. Iar sufletul tânjeşte să-L răsfeţe Şi să-I şoptească sfintele poveţe Celui venit de Sus doar din iubire.

Dorim şi noi s-avem neprihănirea De robi ca tine-ai Tatălui din ceruri. Mereu la El să ne-aţintim privirea, Să învăţăm ce dulce e jetfirea Când cu Hristos trăim curat de-a pururi. ( Mariana L. )

(Visited 5 times, 1 visits today)