În India

De curand un bun prieten, Bogdan, a fot in interes de serviciu in India. Cu toate ca s-a documentat cat a putut de mult despre acesta tara, surprizele s-au tinut lant.

Ajuns in aeroportul din India, a trebuit sa ia un mijloc de transport pana la hotel. Cand i-a dat banii soferului de „taxi” pentru cursa efectuata, acesta a refuzat sa-i ia pe motiv ca bacnota are colturile indoite. Bogdan a cautat alta, insa si acesta i-a fost refuzata. Pana la urma managerului lui Bogdan a gasit una care era buna si soferul a acceptat-o.

Mai tarziu a aflat ca banii i-au fost refuzati nu pentru ca erau indoiti ci din cauza saraciei din acea tara soferul cauta prilej sa i se dea o bacnota mai mare si sa spuna ca nu are rest.

Bogdan stia ca mancarea de acolo este condimentata, dar nu se astepta ca toata sa fie asa. A incercat sa manance ceva, dar nu numai ca era era condimentata ci foarte condimentata. I s-a spus ca mancarea e asa deoarece acolo fiind foarte cald e nevoie ca oamenii sa mearga la toaleta mai des si sa nu tina in stomac mancarea prea mult timp.

In oras a descoperit ca este asa cum citise din carti: toti sunt impartiti in caste, insa de fapt sunt cei saraci si foarte saraci, iar cealalta categorie sunt cei bogati si foarte bogati. Clasa de mijloc nu mai exista acolo de mult timp. Trist este ca in ce fel de familie, casta, te nasti asa te vad toti. Te nasti sarac, nu te baga nimeni in seama. Nu exista prea multa apreciere a persoanei daca nu esti din „casta potrivita”.

Una peste alta traficul este exact ca si in filme, adica fiecare conduce asa cum ii place, iar reguli de circulatie nu prea exista. Vitezomanii sunt la ei acasa in acesta tara. In oras mai la tot pasul a putut observa multitudinea zeitatilor, care le au ei, in forma de statui, in diferite locuri.

Concluzia lui, la aceasta experienta, a fost ca unde nu e Dumnezeu respectul fata de om este egal cu zero. Poti sa mori in amiaza mare, in mijlocul multimii, si nu se uita nimeni la tine. Este trist, dar asta e realitatea. Noi cei care avem cunostinta de Dumnezeu sa apreciem ca nu ne lasa la mintea noastra si ca avem pe cineva caruia Ii putem cere in rugaciuni sa ne miluiasca.

(Sorin)