În Vinerea Mare îmi întocmesc un bilanț al conștiinței
Vinerea Mare pentru mine are o semnificație cu totul aparte, o percep ca fiind o zi neagră! De ce asociez această culoare cu această zi? Pentru simplul fapt că mă regăsesc în fiecare an mai tristă… Dacă până acum câțiva ani, nu prea conștientizam importanța Postului Mare și semnificația pe care o are Sărbătoarea Sfânta a Învierii Domnului, în Vinerea Mare, îmi întocmesc un bilanț al conștiinței, cât mai real și mai aproape de adevăr.
Îmi găsesc cămăruțe ale sufletului neaeriste, pline de praf și cenușă, gânduri ascunse și lacrimi strânse ce nu curg. Adevărata luptă deabia acum începe… Mă interiorizez în mine! Ușa se închide! Se simte nevoia acută de lumină, această dorință de a birui, mă ajută să merg și mai departe. Înaintez cu greu spre nucleul sufletului. Se aud voci: mândria, lenea, egoismul, mânia… multe voci, prea multe. Mă simt înconjurată și încolțită. Închid ochii și văd dealul Golgotei, te văd Doamne, între doi tâlhari! E icoana Răstignirii, prăfuită și uitată într-o cameră a sufletului. Dar Te-am găsit!
Acum nu mă mai tem de voci, nu mă mai tem de nimic! Dorința de a face curățenie e mai arzătoare ca niciodată. E greu să recunoști unde și cât ai greșit, să te vezi pământ și să te simți parte din Iuda. Dacă până acum mi-am îngrijit trupul, acum vine un timp dedicat numai sufletului. În Vinerea Mare merg la duhovnic și încerc să caut calea spre pocăință: ”Eu sunt oaia cea pierdută; cheamă-mă, Mântuitorul meu, şi mă mântuieşte.“ Îmi curăț sufletul prin Sfânta Taină a Spovedaniei și astept cu frică de Dumnezeu, Trupul și Sângele Mântuitorului în noaptea Sfântă a Învierii.
Mă regăsesc din nou acasă, analizând! Ce păcat: avem ochi și totuși nu putem vedea. Nu sunt doi, suntem noi: o mulțime de oameni, și eu si tu… Iartă-mă, Doamne, de multe ori nu știu ce fac, unde și pe ce căi rătăcesc. Îți mulțumesc pentru mâna salvatoare care mă ridică mereu atunci când sunt gata să cad și nu mă lasă pradă dușmanilor care mă caută-n miez de noapte.
Te-aștept astăzi mai mult ca și oricând, te-astept cu sufletu-mi plângând și ușa descuiată!
Consider că perioada Postului Mare ne îndeamnă la o schimbare, iar Vinerea Mare e un bun prilej în care putem să ne îngropăm haina de păcate și fărădelegi, să lăsăm lumina să ne pătrundă-n suflet, să fim mai buni și mai iertători, mai răbdători și mai temători de Dumnezeu, să fim mai generoși și mai modești.
Cu speranță-n suflet, nădăjduiesc să cred că poporul român va depăși criza aceasta spirituală. Personal, mi-e atât de dor de simplitate și de tradiție. Ma înclin în fața țăranului român care prin credință a reușit să dăinuiască-n veci.
Să nu lăsăm realitatea sumbră să ne macine și să ne pietrifice sufletele. Să biruim și noi odată cu El: moartea noastră lăuntrică! Să lăsăm lumina Sfântă a Învierii să ne inunde-n suflet: dragoste, pace și liniște sufletească!
(Gabriela-Mihaela Mureșan)
