Cuvinte de încurajare pentru prieteni

Cu toţii avem nevoie de prieteni, de oameni care să intervină în viaţa noastră atunci când avem nevoie de un sfat. Am avut prieteni la şcoală, avem la serviciu, e un lucru bun să avem prieteni. Nu îi uitam pe cei care au fost, îi avem în minte pe cei care sunt şi trebuie să fim deschişi către persoanele care vor deveni prietenii noştri. Prietenii adevăraţi sunt puţini, însă ei reprezintă unelte ale lui Dumnezeu, întrucât Cineva le pune în minte gândul bun şi  ştiu când să vină să te îmbrăţişeze şi când să te certe.

E minunat să vezi cum prietenul/prietena ta işi dezvăluie cele mai intime gânduri şi sentimente, că are încredere în tine să îţi spună ce are pe suflet şi simti cum aşteaptă aprobare sau dezaprobare, o vorbă bună sau un sfat. Este exact ceea ce îţi este necesar mântuirii, să oferi şi să primeşti iubire, compasiune, speranţă, celor ce au nevoie, atunci când au nevoie sau atunci când ai nevoie. Eu, personal, am prieteni în ţări îndepărtate, vorbim rar, dar relaţia noastră e atât de bine consolidată încât am senzaţia că ultima oară ne-am văzut ieri sau aseară am vorbit la telefon, deşi sunt mulţi ani de când nu ne-am mai întâlnit faţă în faţă. Când ai câştigat o astfel de legătură, o legătură prietenească, eşti conştient că această legătură nu ţi-o poate nimici nimeni şi nimic.

Se întâmplă deseori sa fii nevoit să spui o vorbă bună unui prieten care trece printr-un moment greu. Cel din faţa ta nu are nevoie de un psiholog, îi lipseşte curajul să meargă la un duhovnic, de aceea are nevoie de un prieten. Problemele fiecăruia sunt diverse… de la problemele în dragoste, până la cele de sănătate sau lipsa banilor, însă toate acestea caracterizează starea pe care creştinismul îl numeşte cădere sau ispitire. Dumnezeu îţi transmite exact ce trebuie sa îi spui,  cuvinte spre zidire nu spre pieire, să încerci să îl îndrepţi pe drumul cel bun pe cel care îţi solicită ajutorul. Fără să vrei, le vorbeşti de Dumnezeu, de Pronia Sa, fără să îţi dai seama îi încurajezi amintindu-le de nădejde.

Poate nu toţi sunt „duşi la Biserică”, dar e de datoria noastră să îi facem să înţeleagă că necazurile, tristeţile nu au o cauză materială, accidentală, ci ţin de starea noastră sufletească, de relaţie în care ne aflăm cu Dumnezeu. Am veşnic în minte cuvintele Mântuitorului „Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea” (Ioan 16,33) şi îmi vin tot timpul pe buze atunci când un prieten trece prin momente grele şi observ cât de multă putere au aceste cuvinte, pentru că Dumnezeu e mare, Atotputernic şi dă o parte din puterea Sa şi celui căzut, ca să se ridice, dându-i fiecărui om câte o şansă. Avem exemplu sfinţilor care au avut relaţii puternice de prietenie. Un foarte bun exemplu rămâne povestea de prietenie a Sfântului Ioan Gură de Aur cu diaconiţa Olimpiada (vezi Scrisorile Sfântului Ioan Gură de Aur către diaconiţa Olimpiada).

Desigur că putem fi dezamăgiţi de prietenii… însă prietenii noştrii sunt oameni ca şi noi, adică predispuşi să greşească, întrucât suntem fiinţe mărunte, păcătoase. Îmi amintesc şi acum ceea ce ne-a îndrumat d-na profesoară de religie, fiind elevă în clasa a 8-a: “Să vă faceţi prieteni din Biserică”. I-am ascultat sfatul şi astăzi am astfel de prieteni, cu care împărtaşesc puncte în comun, care cred în acelaşi Dumnezeu, cu care merg împreună la Sfânta Liturghie, dar şi în parc cu copiii. Însă avem datoria să fim prieteni şi cu cei care nu s-au mai spovedit demult şi e necesar sa îl (re)direcţionezi spre Sfintele Taine pentru ca să se restabilească liniştea în sufletul şi viaţa lui. Am o prietenă care îmi spune un singur lucru atunci când vorbim (adică rar): Gabi, roagă-te pentru mine!  În felul acesta sunt alături de ea şi o ajut mai mult decât atunci când eram împreună.

Se spune că niciodată nu suntem singuri şi că ceilalţi sunt tot timpul în sufletul nostru. Este o relaţie dăruire-primire (fără să calculezi ceea ce primeşti), o relaţie plăcută lui Dumnezeu, Cel care ne dăruieşte Iubire şi aşteaptă ceva în schimbul iubirii: să răspundem la Iubire prin Iubire. Deci.. să avem bucuria atunci când întâlnim un prieten să “contribuim” cu ceva la îmbunătăţirea situaţiei lui sufleteşti, sau, invers, să ne descărcăm sufletul în faţa lui. Este foarte important să ne rugăm pentru prieteni, pentru ca Dumnezeu să îi ocrotească. În timp…efectul se va vedea.

(Gabriela Tudor)