Sufletul este cea mai bună memorie!
Noi oamenii suntem diferiţi unii de alţii, fiecare cu persoanlitatea lui, cu darul lui de la Dumnezeu. Unii sunt mai învăţaţi. unii mai puţini învăţaţi; unii au mai multă experienţă, alţii mai puţină; unii sunt mai deştepţi şi au o memorie mai bună, alţii sunt mai puţin isteţi având o memorie mai înceată. Asta nu face pe unul mai mare ca celălalt ci toţi suntem ca fraţii în ochii lui Dumnezeu. El ne iubeşte pe fiecare, căci suntem copiii lui.
Deşi unii memorează mai rapid şi alţii mai încet, deşi unii îşi aduc aminte mai repede iar ceilalţi mai greu sau deloc, totuşi fiecare reţine dacă cineva i-a făcut bine sau rău, dacă cineva s-a comportat frumos sau urât, dacă cineva i-a zâmbit sau l-a tratat cu indiferenţă. Sufletul e memoria cea mai bună. înregistrează perfect fiecare sentiment din relaţia cu ceilalţi.
De când merg la Biserica am avut binecuvântarea de la Dumnezeu să-ntâlnesc şi oameni săraci, necăjiţi, care stau pe stradă, care n-au şcoală, care n-au părinţi, oameni şi copii demoralizaţi, cu o viaţă foarte grea, care trăiesc în mari suferinţe. Câteodată i-am ajutat cu câte ceva, şi am trecut pe la ei din când în când, şi m-a impresionat că imediat ce-mi văd faţa zâmbesc şi se bucură, îşi aduc aminte imediat de mine. Deşi sunt într-o stare foarte rea (bolnavi, ameţiţi de aurolac, în frig, înfometaţi şi însetaţi) totuşi imediat ce mă văd se bucură.
Şi eu reţin mereu când cineva îmi zâmbeşte, reţin când cineva îmi zice un cuvânt bun, când cineva îmi dă atenţie şi mi se-ntipăreşte în inimă şi chiar dacă întâlnesc acea persoană peste mult timp totuşi imediat mi-a aduc aminte acel ultim sentiment legat de ea.
La fel reţin şi dacă cineva m-a tratat cu indiferenţă, dacă mi-a vorbit urât, dacă m-a respins… Poate o să uit că acea persoană lucrează „nu ştiu unde” şi are „nu ştiu ce” dar n-o să uit niciodată cum s-a comportat cu mine, n-o să uit niciodată ultimul sentiment legat de ea.
Asta e modul în care eu simt dacă o persoană îmi este dragă sau nu, prin felul în care s-a comportat cu mine. Chiar dacă alţii pot spune de X că este „aşa şi pe dincolo„, eu voi reţine că X este aşa cum s-a comportat cu mine. Asta ca să preţuim mai mult faptele decât vorbele, mai mult persoana decât bârfele. Aşa se-ntâmplă şi cu toate locurile în care am fost, reţin sentimentul pe care l-am avut atunci acolo, şi nu părerile altora despre acel loc.
Sufletul este cea mai bună memorie!
Inima nu uită niciodată!
(Balan Claudiu)
flinutz
decembrie 17, 2008 @ 5:13 pm
Doamne ajuta!
Daca-mi permiteti o completare: chiar daca cineva nu se poarta cu noi asa cum ne dorim, ar fi bine sa ne amintim ca e foarte posibil sa aiba un motiv. Nici noi nu ne purtam intotdeauna asa cum trebuie cu ceilalti.
admin
decembrie 17, 2008 @ 7:11 pm
Da, voinţa noastra conduce întreg sufletul, şi chiar dacă cineva ne face rău pentru binele nostru ar trebui să-l iertăm.
flinutz
decembrie 17, 2008 @ 8:14 pm
dar daca ne face rau spre raul nostru? atunci nu-l iertam?!?
Lucia
martie 9, 2010 @ 11:24 pm
Oare se poate scăpa de „boala”: „Te iert, dar nu te uit !” ?
somebody
iulie 6, 2010 @ 9:11 am
@Lucia
Cred ca se poate scapa…Seminarul online al Maicii Siluana exact pe asta se bazeaza si te indemn sa-i scrii maicii si sa parcurgeti impreuna sesiunile.
Incerc sa-ti scriu si eu cateva randuri,din putinul pe care il stiu…In primul rand nu trebuie nicidecum confundata IERTAREA cu UITAREA. Cei care incearca sa uite,crezand ca asa vor reusi sa ierte,se inseala; ei doar alunga amintirea dureroasa din inima ranita in inconstient de unde ea ii va chinui si pe viitor. Iertarea este o conlucrare a omului cu Harul dumnezeiesc prin care ii iertam pe cei care ne-au facut rau, ne iertam pe noi insine si invatam sa primim cu recunostinta iertarea de la Dumnezeu. In momentul in care am iertat deplin, chiar daca ne mai putem aminti de incidentele care ne-au produs suferinta, nu mai simtim niciun fel de durere. (asa cum Mantuitorul a inviat avand semnele cuielor, dar fara a mai simti durerea lor).
Iertarea este ceva se invata; este o lucrare a iubirii,un act voluntar si liber,nu un sentiment.
Iertarea aduce LIBERTATE – te eliberezi de sub puterea furiei, a tinerii de minte a raului, a DURERII si a tot ceea ce intretine acea durere si inveti astfel si sa primesti putere si Har de la Dumnezeu.
Este foarte important sa nu ne incredem (numai) in noi insine, pentru ca puterea de a ierta ne vine de sus; Hristos este Cel Care ne da puterea aceasta si de aceea trebuie sa-L rugam in mod permanent sa ne invete sa iubim cu Dragostea Lui si sa iertam ca El. De cate ori nu am avut noi impresia ca am iertat pe cineva, si totusi din cand in cand ne mai misuna prin inima anumite resentimente, poate chiar sentimente de ura/revolta/ciuda fata de persoana respectiva?
Un prim pas spre a ierta este sa ne [b]asumam durerea [/b]traita. Sa nu o negam, sa nu incercam sa fugim de ea si,mai ales, sa i-o aratam Domnului in rugaciune si sa-L rugam sa ne mangaie si sa ne vindece.Iertandu-i pe cei care ne-au facut rau
– ne facem un bine noua insine, deoarece lasam Harul sa se salasluiasca in noi si-i dam voia lui Hristos sa ne umple cu dragostea si pacea Sa
– si le facem un bine si celor care ne-au facut rau, deoarece lupta cu oamenii care ne urasc nu trebuie sa se desfasoare nici macar la nivel de gand (cum spunea staretul Tadei in cartea „Cum iti sunt gandurile,asa iti este si viata”). Rugandu-ne cu mila,bunatate si lipsa de resentimente pentru ei le transmitem energia aceasta a rugaciunii si este posibil chiar ca ei sa se schimbe intr-un anumit moment, simtind iubirea si iertarea noastra sincera.
Un alt sfat pe care il da Maica Siluana este acela al binecuvantarii. Sa-i binecuvantam cat putem de des in rugaciune pe cei care ne-au facut rau (nu neaparat dand nume). Apoi,ori de cate ori cineva ne jigneste sau ne vorbeste urat, noi sa raspundem in gand cu o binecuvantare :”Doamne, binecuvanteaza pe (N)si iarta-ma pe mine pacatosul/pacatoasa!”. O astfel de deprindere i-a ajutat pe multi sa vada minuni in vietile lor prin schimbarea radicala a atitudinii celor cu care erau invrajbiti.
Indraznesc si eu sa dau un sfat personal…daca ti-a facut cineva rau,incearca sa-i faci pe ascuns un bine. Poate ca nu te vei simti la inceput prea incantata de asta, poate ca nu o vei face cu toata inima,poate vei simti o mare impotrivire si lupta…dar mai apoi vei vedea cum Domnul te va mangaia foarte mult. Important este insa sa faci totul cat se poate de discret,fara ca persoana respectiva sa stie cine a ajutat-o (afla daca are nevoie de ceva,daca se confrunta cu probleme in care ai putea face ceva concret prin intermediul altor oameni sau de una singura etc). Altfel, e posibil sa te ispiteasca gandurile de mandrie sau din diverse motive, acea persoana sa nu accepte ajutorul tau.
Iertare daca am spus ceva nepotrivit sau nefolositor!
Doamne, ajuta!