Întâmplări minunate în care am simțit ajutorul Părintelui Arsenie Boca
Întâmplările pe care le veţi citi în continuare reprezintă ajutorul concret pe care părintele Arsenie Boca l-a acordat în diverse circumstanţe, întâmplări pe care nu dorim să le trecem cu vederea, căci minunile sunt pentru a fi povestite şi celorlalţi, spre sporirea credinţei noastre a tuturor.
În perioada de început a misiunii româneşti în Japonia, pe când ne aflam în clădirea pe care o închiriasem pentru parohie, a izbucnit un incendiu care a cuprins biroul părintelui paroh, aflat sub biserică. În acest birou, pe perete se afla înrămată o poză a părintelui Arsenie. Rama era reprezentată numai de marginile de plastic, fără însă ca poza să fie protejată de sticla aferentă multor rame.
În momentul în care a izbucnit incendiul, mă aflam în biserică, săvârşind slujba Sfintei Liturghii. La sfârşitul acesteia, am deschis uşa bisericii şi am observat că holul care dădea către intrarea în clădire, era plin de fum. Văzând acest lucru, am alergat să văd ce anume s-a întâmplat – constatarea pe care am făcut-o m-a pironit locului. În încăperea biroului parohial, izbucnise un incendiu de la o sobiţă cu combustibil ce fusese lăsată nesupravegheată, spre a încălzi încăperea. În momentul în care am deschis uşa biroului, flăcările s-au înteţit aşa de mult încât au început să se ridice către tavanul încăperii şi să se propage către celălalt capăt al acesteia, unde pe perete se afla poza părintelui Arsenie Boca, înrămată.
Stăpânit de teama flăcărilor care înaintau cu repeziciune, înghiţind totul în calea lor, am alergat în căutarea unui stingător de incendiul, dar nu am găsit. În cele din urmă, mi-am amintit că de cealaltă parte a încăperii se afla locul în care era un robinet. Am alergat în acea direcţie, înconjurând prin exterior biroul în flăcări şi am ajuns la robinetul salvator, cu ajutorul căruia am reuşit stingerea flăcărilor.
Când am putut accede în încăpere, am văzut cu groază, cum totul fusese cuprins de nemiloasele flăcări. Tot ceea ce se afla în birou, a fost într-o măsură mai mare sau mai mică afectat de flăcări. Tavanul, care era din lemn, a fost devorat de foc, iar de cealaltă parte, privind spre locul unde se afla calculatorul, cât şi toată aparatura aferentă unui birou parohial, am văzut că aceste obiecte erau grav afectate, majoritatea fiind topite de flăcări.
Pe peretele unde se aflaa aparatura, fusese şi poza părintelui Arsenie. Datorită flăcărilor, firul care o ţinea sus, a ars iar aceasta a căzut pe imprimantă. Privind mai atent în direcţia părintelui, am văzut că imprimanta pe care se afla poza, era topită de flăcări. Rama de plastic ce ţinea poza, a fost şi ea deasemenea topită, picături de plastic încins, căzând pe fața părintelui Arsenie. Hârtia pe care fusese însă imprimat chipul părintelui, nu avea nimic altceva decât funinginea care a fost depusă de flăcări.
Am rămas uimit şi de-a dreptul minunat de întâmplarea aceasta. Cum se poate ca totul în jurul icoanei părintelui să fie topit (calculator, monitor, tastatura, imprimantă, până chiar şi rama icoanei) dar hârtia pe care era imprimat chipul părintelui să nu păţească nimic? În mod normal, hârtia ar fi fost afectată prima în toată această întâmplare, dar în cazul de faţă tocmai ea, nu a păţit nimic.
Inevitabile şi câteodată insurmontabile sunt greutăţile cu care se poate confrunta un preot aflat la începutul misiunii sale într-o ţară străină, dar prin ajutorul lui Dumnezeu şi al sfinţilor, aceste greutăţi pot fi trecute. Spun acest lucru, deoarece în perioada de început a misiunii, mi-a fost dat să îl simt permanent, pe părintele Arsenie alături de mine, iar ajutorul era cu atât mai puternic în nevoi. Dumnezeu dă ceea ce crede că este mai util omului pentru a face faţă nevoilor prin care trece.
Pentru a mă face mai uşor înţeles, voi spune numai că în momentele de mare greutate, când omul ajunge la limita sa, iar sufleteşte mai are un pic şi cedează, prin rugăciune, Dumnezeu dăruieşte mângâiere sufletului deznădăjduit. Acest har se concretizează printr-o linişte inexplicabilă în mijlocul furtunii sau prin prezenţa unui sfânt, unei personalităţi duhovniceşti importante pentru omul în cauză, care îl ajută necontenit.
Aşa s-a întâmplat şi cu mine nevrednicul, în perioada aceea, când crucea era dificil de purtat, am simţit ajutorul părintelui Arsenie Boca. Mai apoi, după ce au trecut greutăţile, datorită nepurtării mele de grijă, s-a depărtat de la mine acel simţământ al prezenţei părintelui.
Mai jos, am să vă dau un alt exemplu, o întâmplare un pic mai neobişnuită…
Timpul necesar unei călătorii din Japonia în România, este de aproximativ 17 ore. Acestea se petrec în cea mai mare parte în avion, stând pe scaun sau plimbându-te de la un cap la altul al aeronavei, pentru a te dezmorţi. Un rol important în această perioadă îl are, aşa cum era de aşteptat… toaleta.
Vă povestesc aceste lucruri pentru a vă introduce mai bine în contextul unui ajutor nesperat primit de la părintele Arsenie, petrecut într-o situaţie limită.
Mă aflam în avionul care pleca din Japonia către Europa, pe locul de la geam, iar lângă mine, pe locul dinspre culoar, se afla o persoană japoneză. Felul japonezului de a fi, însă, este acela de a fi echipat cu tot ceea ce le este necesar pentru călătoria care urmează să o facă. Cum însă ceea ce am spus poate fi vag înţeles, mă voi rezuma să spun numai că persoană de față îşi pregătise călătoria în cele mai mici detalii, luând de acasă tot ceea ce putea să îi asigure un somn cât mai lung şi mai liniştit. Astfel, în accesoriile avute au încăput printre altele şi dopurile pentru urechi, cât şi protectoare solare pentru ochi, care ajută pe cei ce au probleme cu somnul, să se bucure din plin de el, indiferent de lumina din jur.
După o perioadă destul de lungă de timp, atunci când nevoile fireşti s-au făcut din ce în ce mai prezente, am început să îmi caut neliniştit locul în scaun şi să privesc spre vecinul meu, care dormea liniştit, la adăpostul accesoriilor de care vă povesteam.
Neîndrăznind să îl trezesc pe de o parte, iar pe cealaltă parte, împins de nevoile fireşti, am început să mă rog fierbinte părintelui Arsenie, să îmi dea o mână de ajutor în ceea ce părea o problemă de nerezolvat… Rugăciunea a fost aşa: “Părinte, te rog, ajută-mă şi trezeşte-o tu pe persoana de lângă mine, pentru ca mai apoi să îi pot cere voie să ies pe culoar, şi apoi să merg la toaletă.” Există momente ca acestea, care pot fi mai neobişnuite, ba chiar penibile, dar care contează foarte mult în viaţa unui om.
După ce am terminat scurta şi ferventa rugăciune, spre uimirea mea, am văzut-o pe persoana de lângă mine cum a început să se mişte, parcă ar fi vrut să doarmă în continuare, dar nu îşi găsea locul, dar pentru mine, aceste semne erau modul în care părintele îmi demonstra că a ascultat nevrednica-mi rugăciune.
Încurajat de ceea ce am văzut, dar şi contrariat că persoana în cauză nu renunţase la dopurile pentru urechi şi la protectoarele pentru ochi, am îndrăznit să continui rugăciunea începută spunând: “Părinte, îţi mulţumesc pentru că l-ai trezit, însă am să te rog să nu îmi treci cu vederea rugăciunea nici de data aceasta. Fă tu părinte, în aşa fel încât să își dea jos accesoriile pentru ca mai apoi să pot comunica cu dânsul, şi să îi cer voie să merg la toaletă…”
Sfârşind rugămintea aceasta, am privit în direcţia domnului japonez şi am văzut cum de-a dreptul nu mai avea stare, mişcându-se permanent. Momentul imediat următor a fost de înlăturare a dopurilor din urechi şi ridicarea protectoarelor pentru ochi.
Nici nu vă puteţi imagina care poate fi recunoştinţa unui om aflat în situaţia în care mă aflam, faţă de părintele Arsenie, care nu a trecut cu vederea rugăciunea unui om aflat într-o situaţie “jenantă”. Dumnezeu însă ne încurajează zicând: “Cereţi şi vi se va da, bateţi şi vi se va deschide, căutaţi şi veţi afla” (Luca 11,9) (Dumnezeu, nu pierde niciun moment pentru a arăta omului cât de mult îl iubeşte)
Sfinţii lui Dumnezeu ne sunt permanent alături şi mijlocesc pentru noi. Relaţia cu ei trebuie să fie condusă de dragostea noastră sinceră, izvorâtă din inimă pentru aceşti bineplăcuţi ai lui Dumnezeu. Acesta este modul în care putem să le mulţumim pentru binefacerile primite, dar mai ales în rugăciunea zilnică, să îi chemăm permanent în rugăciune.
(Pr. Alexandru Nicodim – Parohia Ortodoxă Română din Tokyo și Împrejurimi, Japonia)
Dan Tudorache
decembrie 5, 2011 @ 2:01 pm
Din felul in care a pus problema parintele Alexandru, intr-o situatie care desi e fireasca, totusi stanjeneste: ”După o perioadă destul de lungă de timp, atunci când nevoile fireşti s-au făcut din ce în ce mai prezente, am început să îmi caut neliniştit locul în scaun şi să privesc spre vecinul meu, care dormea liniştit, la adăpostul accesoriilor de care vă povesteam.
Neîndrăznind să îl trezesc pe de o parte, iar pe cealaltă parte, împins de nevoile fireşti, am început să mă rog fierbinte părintelui Arsenie, să îmi dea o mână de ajutor în ceea ce părea o problemă de nerezolvat… Rugăciunea a fost aşa: “Părinte, te rog, ajută-mă şi trezeşte-o tu pe persoana de lângă mine, pentru ca mai apoi să îi pot cere voie să ies pe culoar, şi apoi să merg la toaletă.””
…. conchid ca parintele este o persoana delicata si timida calitati de mare pret.
Oamenii delicati sunt intotdeauna zabavnici in a deranja cu ceva aproapele si sunt oameni atenti la toate detaliile din jur.
Pentru mine asta este o lectie de prezenta duhovniceasca.
Laura Stifter
decembrie 5, 2011 @ 2:29 pm
„Marti 6 decembrie 2011, de la ora 18.30, eveniment cultural la Muzeul Taranului Roman, sos. Kiseleff nr.3:
Parintele Arsenie Boca – Apostol si profet al neamului romanesc
Auditia cu public a spectacolului radiofonic Parintele Arsenie Boca – Taina Iubirii, dupa un scenariu de Ion-Costin Manoliu, cu Mihai Bica in rolul principal
si
Premiera bucuresteana a filmului Parintele Arsenie Boca – Omul lui Dumnezeu.
Ambele productii sunt in regia lui Nicolae Margineanu.
Intrarea este libera!”
Doamne ajută!
Cristiana
decembrie 5, 2011 @ 5:48 pm
Cineva care trecuse cu bine prin mai multe situatii penibile, spunea ca atunci cand mai face o rugaciune pentru lume, neaparat spune si: Doamne, ajuta-i pe cei care au nevoie de ajutorul Tau in tot felul de situatii ,,dificile”!
De Parintele Arsenie Boca am aflat de prin articole si carti, si observ ca transmite o mare familiaritate, lucru observat si la persoanele care au aflat, prin mijloace idirecte, de sfintia sa. De foarte multe ori era de ajuns sa ma uit la o fotografie a parintelui si sa inteleg care era raspunsul ,starea normala a lucrurilor. De multe ori i-am ascuns poza de la vedere, in egoismul meu, parandu-mi-se stresant de ferm.
Cristiana
decembrie 5, 2011 @ 6:03 pm
La Sfanta Teodora de la Sihla am reamarcat un sentiment de familiaritate pe care il transmite, o simpatizezi fara sa vrei, fiind, fara cereri insistente un sfint grabnic ajutator. Mi mi se intampla sa ma ia in primire o tuse seaca cumplita, cu mare dificultate de oprit dupa minute bune la biserica, la scoala, in autobuz, cu toate tratamentele luate corespunzator. In timpul unei Sfinte Liturghii, la fel am inceput sa ma sufoc, si incercam sa imi opresc stranuturile zgomotoase, si mi-a venit gandul la Sf Teodora, am rugat-o cat de sincer am putut. Si, ca niciodata, mi s-a oprit pe loc orice convulsie. A fost o data, a fost si a doua oara, si de foarte multe ori, incat m-am rusinat cat de mult am putut sa o ignor ca pe un sfant mai mic, mai zabavnic ajutator, in sinea mea. Am scapat de raceli foarte urate rugand-o pe sfanta, m-am mai inecat urat cu oase de peste, si mi-am revenit, nu incet, ci pe loc, la fel cand pateam sa ametesc pe loc de la vreun efort mai mare sau din cauza anemiei. In astfel de momente, cand efectiv simti ca te pierzi, cu totii stim ce fel de rugaciune serioasa se face. I-am cerut de multe ori ajutorul sfintei in situatii palpabile in care m-a ajutat, dar regret ca de cele mai multe ori in situatiile personale, sufletesti uitam sa ii mai cer ajutorul. Si nu numai Sfanta Teodora, la toti sfintii romani am remarcat aceasta grabnica bucurie pe care o aduc: Sfanta Filofteia, Cuviosul Paisie veliikovski, Ioan cel nou de la Suceava, Sf. Dimitrie Basarobov, Daniil Sihastrul, Moise Macinic,Stefan cel Mare si toti traitorii sfinti de pe aceste meleaguri. Betesugul cel mai mare, in ce ma priveste, il simt ca uitarea temporara a acestor ajutoare vii prin care sfintii ne imratiseaza, uitam sa le fim recunoscatori prin pomenirea lor macar, in rugaciunile noastre vlaguite.
Bucurii!
Boitos
decembrie 7, 2011 @ 10:30 am
Este mare lucru sa ne rugam la sfinti indiferent care sunt acestia, deoarece o parte dintre ei ne ajuta in acel moment in care le pronuntam numele. Poate cu alte ocazii voi povesti si eu o intamplare din care m-au scos sfintii , si care nu am spus-o la nimeni pana acuma ,dar acuma problema e ca ma cam grabesc, si nu mai pot sta.
roxanam
februarie 9, 2015 @ 9:20 pm
Vreau sa ii aduc o mare multumire lui Arsenie Boca aici si totodata promisiunea mea fata de el ca o sa public aici minunea.
M-am simtit destul de rau astazi datorita unei dureri si intepaturi in tot corpul .. nu stiu exact ce a fost,a oaselor a muschilor dar am avut credinta ca Arsenie Boca ma poate ajuta.
Asa ca i-am scris o scrisoare Sfantului si i-am explicat ca as vrea sa ma ajute,sa ma vindece.
Dupa aceasta scrisoare am inceput sa ma rog ca aceasta scrisoare sa ajunga la acesta si dupa cateva minute dupa ce m-am tot rugat m-am linistit,am simtit cu toata durerea a inceput sa dispara din corp si acum ma simt excelent.
Asa ca nu disperati,Sfantul ne ajuta intotdeauna.
Rugati-va si rugaciunile vor fi ascultate .
Multumesc,multumesc,multumesc inca o data lui Arsenie Boca, Sfantul ne iubeste
cristirg
februarie 9, 2015 @ 10:20 pm
-ma iertati ca scriu iar dar cred ca se exagereaza cu aceste „minuni” ale p Boca
-prima, ca nu a ars poza lui …poate fi un fenomen fizic
-in al doilea exemplu parintele pur si simplu trebuia sa-l miste putin pe respectivul ca sa-i dea voie la toaleta
-frati crestini adevaratele minuni sunt cele sufletesti nu trupesti sau banale
-adevaratele minuni sunt: lepadarea de erezii,pastrarea dreptei credinte,renuntarea la inselare,rataciri new-age,renuntarea la pacate…transformarea mintii si a sufletului
-in cazul p Boca parca se intampla minuni pe banda rulanta,si mai ales fizice
-la sfintii canonizati sunt sigur ca se intampla minuni ;
-chiar zicea azi [b]parintele Matei Vulcanescu pe facebook[/b]:
[i]”M-am saturat sa-l vad pe pr Arsenie Boca pe facebook si la fiecare colt de strada, as vrea sa vad icoana lui Hristos!Oamen buni, nu Boca e Dumnezeu ci Hristos e Dumnezeu!
-de cand ne inchinam noi crestinii ortodocsi la sfinti? Eu stiam ca ne inchinam lui Dumnezeu si pe sfinti ii cinstim, dar nu ne inchinam lor. ci doar lui Dumnezeu. Sfintii, cu adevarat, pot gresi, ca sunt oameni, dar atunci cand sustin o erezie deja condamanta, atunci nu mai sunt sfinti. Asta sustine Biserica Ortodoxa.Deci Ea, Biserica s-a pronuntat in privinta parintelui Arsenie Boca.
-Cineva a vazut o vedenie cu pr Arsenie Boca in iad, si parintele Boca fiind acolo in iad a spus: va rog sa spuneti oamenilor sa nu se mai roage la mine, sa nu se mai inchine la mine ca imi intetetesc focul iadului. Ce este important sa luam din aceasta vedenie, ca invatatura, este ca sa nu fabricam noi „sfinti” oameni care au greseli dogmatice condamnate de Biserica.”[/i]
-exista si false minuni,si inchipuirea oamenilor
citez din cartea parintelui Adrian Fagetean:”de ce cauta omul contemporan semne,minuni si vindecari paranormale:
„Ca să dăm o definiţie aproximativă a [b]falsului misticism, am putea spune că el este o dispoziţie a sufletului, care aşteaptă sau vede la tot pasul un miracol, caută sau vede necontenit vedenii şi îmbracă pe fiecare persoană mai deosebită în aureolă supranaturală[/b]
-[b]cunoaşterea şi asimilarea Tradiţiei ortodoxe autentice fereşte orice credincios ortodox de excese, de exagerări şi de erori dogmatice şi mistice, uneori chiar fatale mântuirii personale [/b]
[b]Neştiinţa este, aşa cum spunea Sfântul Marcu Ascetul, maica tuturor relelor. Ea este unul dintre cei trei uriaşi puternici ai diavolului (alături de uitare şi nepăsare), sub ocrotirea cărora se furişează toate patimile în suflet. De aceea, omul are datoria să lupte necontenit pentru alungarea din sine a neştiinţei. (…) La adăpostul ignoranţei se instalează în suflet şi falsul misticism[/b].
-falsul misticism e alimentat nu numai de o ignoranţă de ordin intelectual, ci şi de o ignoranţă de ordin moral. Datorită acestei ignoranţe, credinciosul aşteaptă scăparea de anumite greutăţi nu de la o îndreptare a vieţii sale, ci de la miracole care îl dispensează de eforturi morale în vederea îndreptării vieţii sale. „
Dimitrie
februarie 9, 2015 @ 11:37 pm
@cristirg
De acord !
Dan Sorin
februarie 10, 2015 @ 3:15 am
@Dan: E a 3-a oară când această persoană publică o „minune” cu scrisoare scrisă nu știu cărui sfânt. Încă crezi că aceste postări sunt făcute cu nevinovăție?
Dan Tudorache
februarie 10, 2015 @ 8:52 am
Roxana, Cristi, Dimitrie și Dan-s, v-am șters la toți comentariile.
Și acum câteva observații:
1. Roxana, dacă crezi că părintele Arsenie a mijlocit pentru tine să-ți treacă durearea, atunci foarte bine. Atâta doar, să-l iubești pe Hristos mai mult decât pe părintele Arsenie și să nu-i mai trimiți ”scrisori” părintelui Arsenie, sau oricărui alt sfânt, fie ele arse sau nearse, pentru că sfinții ne aud foarte bine și fără scrisori.
2. Cristi, frăția ta ia-te de mână cu părintele Matei Vulcănescu și rugați-vă la Dumnezeu să nu vă mai streseze atât de mult cu prezența în lume a părintelui Arsenie. Apropos de asta, mă întreb dacă te-a forțat cineva să accesezi acest articol și să citești comentariul. Desigur, mă întreb retoric. Erai doar la ”vânătoare”. Știi… dacă îl cauți într-un fel sau altul pe părintele Arsenie, și te plângi că ”te împiedici” de el, atunci cu siguranță nu e vina lui. Apropos de textul pe care l-ai citat, părintele Arsenie a spus-o mai scurt și mai cuprinzător:
”Oamenii umblă după făcătorii de minuni… dar vă spun că minunea cea mai mare este înnoirea vieții tale pe temelia ei, Iisus Hristos! E încreștinarea voinței tale. Asta e minunea cea mai mare care ne stă cu adevărat la îndemână și pentru care ni s-a dat nouă porunca: Înviați pe cei morți! După învierea TA tânjește Iisus!”
3. Dan, de unde știi frăția ta cu ce inimă s-a rugat Roxana? De unde și până unde îi contești buna intenție doar pentru o lipsă de cateheză? Mie îmi pare mai degrabă că riști să reactualizezi pilda vameșului și a fariseului și am rugămintea să nu faci asta.
cristirg
februarie 10, 2015 @ 12:33 pm
-tot cenzor comunist ai ramas
-parintele Matei Vulcanescu greseste..
-am dat citate din sfinti,ai zis ca le interpretez cum vreau…
-am dat citate si din parintele Adrian Fagetean,pt tine nici acelea nu conteaza ?
-pt tine ce conteaza? doar ce gandesti tu,doar parerea ta?
sharbinsk
februarie 10, 2015 @ 1:01 pm
[i] „Dan, de unde știi frăția ta cu ce inimă s-a rugat Roxana? De unde și până unde îi contești buna intenție doar pentru o lipsă de cateheză? Mie îmi pare mai degrabă că riști să reactualizezi pilda vameșului și a fariseului și am rugămintea să nu faci asta.”[/i].
Nu putem ști cu ce intenție s-a rugat, dar vedem perseverența cu care persistă în aceleași metehne,plus faptul că mai răspândește și pe net.
Asta e cel puțin încăpățânare într-un catehism prost înțeles, dacă nu rea-credință de a-l scoate pe părintele Arsenie drept înșelat, știindu-se și ce reacții au apărut în trecut.
Și încăpățânarea de a face ceva dubios, la limita catehismului se poate pune păcat, dacă ți se atrage atenția pe aceste teme și totuși refuzi să iei sfat de la duhovnic.
Dacă mai apare o astfel de mărturie e clar, cineva vrea să ne învrăjbească și râde de noi în urma reacțiilor,e ușor, aruncă numai pastila și după se desfată pe margine.
Meiloiu
februarie 10, 2015 @ 1:07 pm
Cristi
eu ti-am dat mai multe citate chiar din scrierile pr.Arsenie , din care rezulta ca acesta era impotriva sectantilor , a ereticilor , a ecumenismului de care il acuzi.
Dar tu , pentru o pictura si o afirmatie interpretabila, arunci toata viata si scrierea sa la gunoi .
Cine arunca cu piatra ?
Pana la urma de ce esti atat de inversunat impotriva acestui parinte?
Si daca prin absurd pr.Arsenie ar fi fost ecumenist , te-a obligat cumva din lumea de dincolo sa fii ecumenist sau sa iti placa scrierile sale,ca sa fii atat de impatimit cand vine vorba despre dumnealui ?
Sau vrei cu dinadinsul sa ne „ salvezi „ noua sufletele?
„În zilele noastre multe suflete râvnitoare se păgubesc şi se primejduiesc pentru că nu ştiu să-şi păzească râvna cu deplină judecată.„-Sf.Ioan Iacob Hozevitul
PS : Cine este „mai comunist „ cel care cenzureaza niste comentarii sau cel care il prigoneste pe un parinte si dupa moarte ?
cristirg
februarie 10, 2015 @ 1:23 pm
@Monica daniela
-eu ti-am dat citate din sfinti care combat ereziile,papismul,ecumenismul…[url]https://ortodoxiasingurabisericaadevarata.wordpress.com/about/[/url]
-aici nu se poate discuta pt ca Dan sterge mesajele
Meiloiu
februarie 10, 2015 @ 1:43 pm
Pai asta e diferenta – tu sustii acuzatiile tale cu fix nimic.
E ca si cum tu ma acuzi de furt de exemplu si imi spui ca si marii filozofi si sfintii sunt impotriva furtului , dar nu probezi fapta mea.
Multumesc mult -toti sfintii sunt impotriva ecumenismului si a ratacirilor sectante ,dar acestea nu constituie probe ale vinovatiei cuiva , in speta ale parintelui Arsenie .
Si am mai spus fara de greseala este doar Dumnezeu .
Nu e nimeni infailibil.
In incheiere , mai termina te rog , cu obsesia asta ptr.pr.Arsenie si vezi de pacatele tale.
Dan Tudorache
februarie 10, 2015 @ 3:07 pm
Cristi, ți-am șters comentariile și nu cred că este cazul să mai dau explicații.
Monica, iară-mă, ți-am șters și ție comentariile dar nu pentru că ar fi ceva de obiectat la ele ci pentru că nu mai au obiectul asupra cărora erau adresate, în speță comentariile lui Cristi, care au fost șterse.
Mulțumim mult de strădania de a-i da explicații lui Cristi.
Astăzi n-am găsit o soluție mai bună de a preîntâpina alte discuții fără rost, cu aruncări de noroi în obrazul părintelui Arsenie, decât aceea de a șterge prompt orice polemică.