Intersecții umane

Viețile noastre se intersectează neașteptat. Neașteptat…dar vezi apoi că aveai nevoie și așteptai acel ne-așteptat.

Oamenii pe care ajungi să-i cunoști nu sunt întotdeauna cei pe care ți-i doreai sau credeai, în mintea ta, că ți-i doreai.

Dar de la ei înveți lucruri fundamentale – ori bune, ori rele, dar esențiale, ca să înțelegi lumea – iar lucrurile acestea, ți le doreai, în străfundul tău, să le știi, să le cunoști fața.

Oamenii lui Dumnezeu nu se luptă împotriva întâmplărilor, pentru că înțeleg că acele fapte sunt…exact pentru sufletul lor, pentru ceea ce trebuie să înțeleagă din viață, pentru patimi pe care trebuie să și le vindece, pentru o cunoaștere și mai profundă a oamenilor și a umanității, și nu în ultimul rând a umanității ca fire proprie.

Așa că Dumnezeu nu greșește când îți dă să cunoști anumiți oameni.

Trebuie doar să stai cu inima deschisă spre umanitate, chiar dacă unii vor să te vândă…și tu știi ce vor ei.

Nu trebuie să-ți pierzi inima și optimismul în fața oamenilor. De multe ori, nu sunt niște monștri chiar dacă se comportă monstruos. În schimb, pot să fie monștri  și să facă lucruri cumplite cei care se comportă impecabil, cei cu pretenții sociale.

Trebuie să vezi și lumea de foarte jos, ca să o înțelegi pe cea de foarte sus.

Am întâlnit oameni și copii foarte sensibili, extrem de sensibili, dar foarte puțin educați. M-am gândit întâi că e păcat că acești oameni cu inimă bună nu au o instruire mai solidă, că ar fi meritat mai mult.

Însă, pe de-o parte, nu vor mai mult, iar pe de altă parte, cred că Dumnezeu îi lasă acolo unde sunt pentru că și lumea de jos are nevoie de…inimă, de lumină, de puțin aer curat.

Noi i-am vrea pe oameni dintr-o dată sfinți, dintr-o dată buni, dintr-o dată erudiți… Dar lumea merge în ritmul ei și Dumnezeu nu o grăbește.

Nu trebuie să dai oamenii afară din inimă pentru că ți-au greșit sau pentru că nu corespund cu standardele tale.

Umanitatea înseamnă diversitate de daruri dumnezeiești.

Ca să poți să ierți, trebuie să cunoști.

Ca să poți să te cunoști, trebuie să înveți să-i iubești pe ceilalți.

Nu te cunoști deloc, dacă nu iubești oamenii, ci ești doar un admirator superficial al patimilor tale.

Am întâlnit oameni pe care, poate, la început, nu aș fi dorit să-i întâlnesc. Dar acum mă simt bine că ne-am intersectat drumurile. Am înțeles ceea ce nu-mi era clar.

(Pr. Dorin Picioruş)