Interviu cu Cristina Plămădeală, autoarea cărţii „Visul Mariei”

Zilele trecute am avut şansa să citesc o carte cu totul excepţională. De ce o consider aşa? Pentru că „Visul Mariei” m-a făcut să văd totul diferit. M-a făcut să înţeleg ce este iubirea adevărată, ce este adevărul, ce este viaţa şi ce este moartea. M-a făcut să înţeleg faptul că rugăciunea „e modul în care te poţi conecta cu dragostea de sus” şi că Îl putem descoperi pe Dumnezeu prin greutăţile vieţii, deoarece „greutăţile sunt date de Dumnezeu ca omul să-L cunoască”.

Această carte mi-a intrat în suflet pur şi simplu şi nici nu are nevoie de prea multe cuvinte pentru a o descrie. E fascinantă. Merită citită la orice vârstă, oriunde şi oricând. Am plâns, am zâmbit, am râs, am căzut pe gânduri în timp ce mă hrăneam cu rândurile minunate din această carte, scrisă dintr-un suflet nobil. Cristina Plămădeală, autoarea cărţii „Visul Mariei”, și nepoata vrednicului de pomenire ierarh Antonie Plămădeală, Mitropolit al Ardealului,  a acceptat cu drag un interviu la care a răspuns, fireşte, cu sufletul.

Georiana T.: Ce îţi doreai să devii când erai doar o copilă?

Cristina Plămădeală: Îmi doream să devin compozitoare şi ambasadoare. Am urmat studiile la Georgetown în domeniul diplomaţiei. În engleză se spune „Foreign Service”. Am facut şi muzică (pian). Şi acum compun şi eu câteva piese.

Georgiana T.: Îmi poţi spune de ce ai ales să studiezi tocmai la Universităţile Georgetown şi Harvard, SUA?

Cristina Plămădeală: De mică visam să învăţ la aceste universităţi. A fost visul meu.

Georgiana T.: Ai lucrat ca analist politic în Canada. Cum s-a născut ideea de a scrie o carte?

Cristina Plămădeală: De mică scriu. Cartea „Visul Mariei”, publicată la Editura Eikon, este rezultatul observaţiilor mele asupra vieţii moderne, a omului modern care este supus să trăiască în circumstanţe destul de grele, cred eu, sufleteşte. În rezultat, de multe ori nu-şi ascultă sufletul, pierde liniştea sufletească.

Georgiana T.: Cum s-a schimbat viaţa ta de când ai publicat „Visul Mariei”?

Cristina Plămădeală: Nu s-a schimbat. Doar că am cunoscut mai mulţi oameni, cititorii mei, şi mesajele lor mi-au umplut inima de fericire să aud că ce am scris a fost primit cu dragoste de inimele lor.

Georgiana T.: Care este scopul cărţii tale?

Cristina Plămădeală: De a face oamenii să înţeleagă că viaţa e dată pentru a iubi şi a fi iubit.

Georgiana T.: Numele tău provine din limba latină şi înseamnă „urmaşul lui Hristos”. Cu adevărat, cartea scrisă de tine este o mărturisire a lui Dumnezeu, o mărturisire a forţei inexpugnabile a Cuvântului. Este, în acelaşi timp, o dovadă evidentă a frumosului zămislit înlăuntrul tău. Am descoperit în cartea ta faptul că „adevărul nu se ştie, se simte”. Dar cum crezi că putem ajunge să simţim adevărul, fără să se nască în inima noastră anumite îndoieli? Cum putem fi mai aproape de adevăr?

Cristina Plămădeală: E o intrebare foarte dificilă, dar şi foarte profundă în acelaşi timp. Îndoielile sunt inevitabile. Nu ar trebui să încercăm să le evitam sau să le reprimăm în adâncul conştiinţei. Adevărul, însă, cred că este mult mai intuitiv; este vocea sufletului nostru, acelaşi suflet care vine de la Dumnezeu şi se întoarce la sursa lui originală – Dumnezeu.

Stiu că ceea ce este realizat din iubire, cu iubire şi pentru iubire se bazează pe adevăr. Cred că putem evalua adevărul prin roadele acţiunii respective. Un cântec care alină sufletele multor oameni, deci care face ceva pozitiv omenirii, este creat pe adevăr! Mesajul cântecului oferă acest adevăr. În cazul în care rezultatul unei anumite acţiuni sau gând duce la Dumnezeu, sau la iubire, atunci acea acţiune sau acel gând se bazează pe adevăr. Cu cât ajungem mai aproape de Dumnezeu, cu atât mai aproape ajungem la adevăr. Cred că putem evalua cât de aproape suntem de adevăr după cât de aproape suntem de Dumnezeu.

Georgiana T.: De ce ai ales numele „Maria” pentru personajul principal al cărţii tale?

Cristina Plămădeală: Maria este un nume universal pentru o femeie, un nume pe care îl gasim în multe culturi şi tradiţii religioase. Acest nume mi s-a părut potrivit acestei fetiţe inocente. Am vrut ca eroina să reflecte esenţa omenirii şi trebuia să găsesc un nume care ar putea să reflecte această esenţă. Maria mi s-a parut cel mai potrivit.

Georgiana T.: Crezi că în fiecare persoană se ascunde de fapt câte o „Maria” ?

Cristina Plămădeală: Da. Cel puţin, eu cred. Am fost cu toţii o dată „Maria”, adică inocenţi, plini de dragoste. Şi dacă acum nu mai suntem „Maria”, toţi putem să fim din nou „Maria”. Trebuie să ne întoarcem la esenţa noastră, care este iubirea.

Georgiana T.: Cum te ajută scrisul în viaţa de zi cu zi?

Cristina Plămădeală: Eu scriu mereu. Scriu ce observ în jur. Scriu pentru că în sufletul meu există mereu gânduri care trebuie să fie comunicate. Şi scrisul îmi oferă această posibilitate.

Georgiana T.: Îmi poţi spune ce rol joacă încrederea în sine în cariera unui scriitor?

Cristina Plămădeală: Nu cred că încrederea în sine are ceva de-a face cu scrisul unei cărţi. Eu văd procesul de a scrie o carte ca pe o modalitate de a-ţi deschide sufletul, alegând cu smerenie cuvintele care reflectă acea voce a sufletului tău şi sperând că rezultatul va fi acceptat şi înţeles de către altcineva.

Georgiana T.: Care au fost persoanele care te-au călăuzit spre acest drum?

Cristina Plămădeală: Mama. Mama mi-a fost şi îmi este un suport foarte mare emoţional. Ea m-a încurajat mereu să fac ceea ce îmi place.

Georgiana T.: Crezi că un om îşi poate găsi împlinirea în artă?

Cristina Plămădeală: De ce nu? Fiecare om are o oarecare menire pe acest pământ şi unii şi-o găsesc în artă. Dar până la urmă, mă gândesc eu, ce nu e arta? Într-un fel sau altul, toţi ne găsim menirea în procesul de a crea ceva şi acest proces necesită şi artă.

Georgiana T.: Ce legătură există între artă şi Dumnezeu?

Cristina Plămădeală: Vedem multe aspecte şi expresii ale artei în Dumnezeu. Dumnezeul din noi ne creează arta. Dumnezeu prin noi îi dă naştere.

Georgiana T.: Émile Zola scria în „Mes Haines”: „Îmi place să-l consider pe fiecare scriitor ca pe un creator care încearcă, după Dumnezeu, să creeze o lume nouă”. Ce crezi că ar trebui să înţelegem prin „o lume nouă”?

Cristina Plămădeală: Fiecare carte oferă cititorului posibilitatea de a introduce în viaţa lui o lume nouă, de unde se poate învăţa ceva valoros despre sine şi lumea din jurul lui.

Georgiana T.: Consideri că frumosul trebuie să facă din viaţa fiecărei persoane? Ce presupune, în esenţă, dragostea de frumos?

Cristina Plămădeală: Dragostea pentru frumos este dragostea pentru adevăr, aşa cum adevărul şi frumuseţea sunt adesea sinonime.

Georgiana T.: Îţi doreşti să rămâi în Canada? Nu te-a tentat nici o clipă să te întorci definitiv în Republica Moldova?

Cristina Plămădeală: Da, îmi doresc să rămân aici în Canada, unde îmi fac şi studiile în domeniul teologiei la Universitatea Concordia, în Montreal. În Republica Moldova aş dori sa mă întorc în viitor, însă nu ştiu exact când.

Georgiana T.: Care este cel mai profund vis al tău?

Cristina Plămădeală: Să am familia mea propie.

Georgiana T.: Ce le-ai transmite tinerilor cititori ai acestui site şi totodată, ce le-ai transmite celor care ţi-au citit sau îţi vor citi cartea?

Cristina Plămădeală: Sa fie oneşti cu ei înşişi, să iubească şi mereu să-şi asculte sufletul, căci sufletul întotdeauna conduce omul spre Dumnezeu, spre fericire şi pace.

(Interviu realizat de Geogiana T.)