„Tinerii de astăzi ar trebui să îşi amintească mereu de trecut pentru a putea privi în viitor”

Interviu cu pr. ing. Dumitru Proca, Misiunea Ortodoxă „Sfinţii Martiri Brâncoveni”, Lachine, Québec, Canada

Pe data de 9 martie vom prăznui Duminica Ortodoxiei. Părinte, ce ar trebui să înţeleagă un tânăr prin Ortodoxie? Care este scopul Ortodoxiei şi cum ar trebui să privească Ortodoxia tânărul din zilele noastre?

– În ultimul timp asistăm la o adevărată redescoperire a Ortodoxiei de către celelalte culte şi religii ale lumii. Am întâlnit deseori atât în România cât şi în America, oameni care, după multe căutări au găsit în Biserica Ortodoxă creştinismul pe care l-au căutat o viaţă întreagă. Ortodoxia este fără doar şi poate adevărata cale spre mântuire. Nu spun aceasta doar pentru că sunt preot ortodox ci pentru că simt cu adevărat acest lucru şi cred că prin Ortodoxie putem aduce lumea pe drumul mântuirii.

Tinerii din ziua de astăzi nu se deosebesc cu nimic de cei acum două mii de ani sau de tânărul bogat din Evanghelie. Oamenii sunt şi au fost aceiaşi dintotdeauna, se schimbă doar contextul. Dacă ne uităm în istoria Bisericii şi a omenirii în general, vedem acelaşi tipar peste tot. Aşa că, tinerii de astăzi trebuie să caute ce căutau şi înaintaşii noştri şi anume calea spre mântuire. Este adevărat că ispitele societăţii actuale îi trag pe tineri spre ateism, spre indiferenţă religioasă; se dezvoltă tot mai mult ideea de a trăi clipa de faţă şi de a nu-ţi păsa de ziua de mâine.

Din păcate, mulţi tineri adoptă această realitate şi recurg la o viaţă dezorientată ca şi cum „mâine” nu ar exista. Se droghează, beau, fumează, desfrânează şi multe altele, iar dacă ne imaginăm că vorbim despre nu ştiu ce tineri din alte locuri şi timpuri, ne înşelăm. Este vorba chiar de tinerii cu care ne întâlnim zi de zi, la magazin, pe stradă, la şcoală, peste tot. Am păstorit până nu demult o parohie mică din judeţul Neamţ, cu oameni buni şi simpli. Însă chiar şi în această parohie de ţară, unde principiile creştine încă mai au căutare, mare parte din tinerii noştri se confruntau cu problemele de mai sus.

Cred că la un moment dat, unii tineri se vor întoarce la adevărata credinţă şi viaţă creştină. Cert este că trebuie să depunem mai mult efort în educaţia lor, pentru a nu-i pierde definitiv.

Ortodoxia ne scoate la lumină Duhul adevăratei credinţe, dar ce putem face cu tinerii care deşi au fost botezaţi, s-au îndepărtat sau chiar lepădat de Ortodoxie? Mai există cale de întoarcere? Cum îi putem ajuta?

– Ortodoxia adevărată pleacă din familie. Atunci când este împărtăşită, credinţa este mai puternică. Uitaţi-vă la toţi care au suferit în închisorile comuniste. Erau printre ei foarte mulţi tineri care nu şi-au pierdut credinţa pentru că şi-au împărtăşit-o unii altora. Au stat strânşi şi uniţi ca o familie impenetrabilă şi aşa au reuşit să nu se lepede de ce aveau mai sfânt. Tinerii de astăzi ar trebui să îşi amintească mereu de trecut pentru a putea privi în viitor. Ei sunt asemenea unei case, căreia dacă nu îi pui fundaţie şi temelie bună, se răstoarnă în timp.

Bineînţeles că există cale de întoarcere. Nu demult am citit la Sfânta Liturghie pilda Fiului Risipitor care consider că ilustrează perfect situaţia actuală. Tinerii îşi vor „veni în fire” în cele din urmă. Se vor întoarce la Tatăl. Biserica trebuie să lucreze în acest sens cu multă dragoste şi iubire şi să îi caute pe cei care sunt în nevoie şi cu multă chivernisire să le îndrepte paşii spre Ortodoxie. Nu cred că sunt oameni pe lume care să nu îşi dorească să se mântuiască.

Auzim deseori faptul că în Ortodoxie putem fi în permanentă legătură şi comuniune cu Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, prin rugăciune. Dar unii tineri din diferite motive nu mai au timp de rugăciune. Cât de importantă este aşadar rugăciunea şi ce folos poate aduce aceasta în viaţa adolescenţilor şi a tinerilor?

– Este drept că din cauza lipsei de timp astăzi nu ne mai rugăm îndeajuns. Însă mă gândesc la recomandarea Sfinţilor Părinţi de a nu lăsa în viaţa noastră să avem acel „timp mort”. Statul prea mult la televizor, pe internet, creează mult timp mort în viaţa noastră, timp pe care îl putem fructifica în alte moduri.

Ca o mică paranteză, îmi aduc aminte că acum câţiva ani, un cuplu de tineri din China, trăiau o a doua viaţă în mediul virtual (pe un program de socializare). În acel program ei erau căsătoriţi ca şi în viaţa reală, aveau prieteni virtuali şi chiar creşteau un copil virtual. Acest lucru le ocupa cea mai mare parte a timpului lor încât, copilul real din casa lor de numai câteva luni de zile, a fost găsit mort de către autorităţi din lipsa de hrană. Pentru faptul că ei trăiau o a doua viaţă pe internet, nu au mai avut timp de lucrurile cu adevărat importante din viaţa lor. Acest lucru se întâmplă şi astăzi cu noi. Petrecem mult timp citind şi socializând virtual, stăm la televizor sau mai ştiu eu ce face fiecare, în loc sa alocăm o fărâmă de timp pentru suflet, rugăciune şi comuniune cu Dumnezeu.

Până şi Duminica la Sfânta Liturghie, tinerii de astăzi nu mai vin pregătiţi cum făceau când erau mici. Eu când eram copil îmi amintesc că nu mâncam niciodată dimineaţa înainte de a pleca la Biserică, pentru a putea lua anafora şi apa sfinţită după Liturghie, atunci când nu mă împărtăşeam. Astăzi din păcate – cel puţin în diaspora – unde slujba începe ceva mai târziu, credincioşii noştri merg mai întâi prin alte locuri şi într-un final vin şi la slujbă, atât cât mai prind din ea.

Comuniunea cu Hristos înseamnă efort şi dăruire. Creştinismul nu este comod. Nu din fotoliu cu telecomanda în mână se face mântuirea.

Părinte, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2014 ca fiind Anul omagial euharistic şi Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni. Referitor la Euharistie, ne putem împărtăşi oricând şi oricum, sau avem nevoie de o anumită pregătire?

– Mă bucur enorm că Sfântul Sinod a hotărât ca anul acesta să fie închinat Sfinţilor Martiri Brâncoveni, mai ales că în momentul de faţă slujesc la o biserică închinată lor.

Ei sunt cei care au pus temelii bune creştinismului românesc pentru că şi-au dat viaţa pentru el. Nu au ales traiul usor şi supus sultanului ci au ales să se jertfească pentru slava Bisericii lui Hristos. Este greu de înţeles astăzi acest concept de către mulţi, tocmai din cauza unui sentiment general de laşitate care guvernează peste toată lumea.

Cât despre împărtăşirea deasă cred ca sunt multe de spus. Nu sunt în măsură să afirm dacă este corect sau nu ca oamenii să se împărtăşească în fiecare duminică, însă cred că dacă ne pregătim bine prin Taina Spovedaniei şi cu dezlegarea duhovnicului, nu este un timp anume de a ne uni cu Hristos.

Că tot aţi menţionat de duhovnic, ce rol are acesta în viaţa tânărului creştin-ortodox?

– Un duhovnic este ca un doctor bun. Dacă eşti bolnav, mergi la doctor pentru a primi medicamentele necesare spre însănătoşire. Din punct de vedere spiritual, oricine are nevoie de un duhovnic. Canoanele spun că trebuie să începem a ne spovedi la un duhovnic încă de la vârsta de şapte ani. Unii au spus că e prea devreme, că nu au copiii păcate de spovedit. Cred că numai cei care sunt duhovnici şi care au spovedit pot spune dacă este cazul sau nu să ne spovedim de la vârste fragede. Din experienţa mea (care nu e multă nici puţină), cred că spovedania tinerilor începând cu şapte ani este cu adevarat binevenită. Copiii de astăzi sunt supuşi unui bombardament mediatic, văd multe lucruri, sunt agasaţi, agresaţi, abuzaţi, iar mersul la un duhovnic care ştie cum să trateze aceste probleme,îl poate pune pe acel tânăr pe drumul cel bun. Părinţii trupeşti astăzi nu au foarte mult timp pentru copiii lor, alţii nu au tactul necesar pentru a-i îndruma aşa că mersul la un duhovnic este mai mult decât necesar.

În încheiere, ce îndemn le oferiţi tuturor tinerilor din comunitatea Ortodoxia Tinerilor, şi nu numai? Cum putem ajunge la un comportament original din punct de vedere ortodox, şi nu doar la o simplă atitudine?

– Cred că în aceste timpuri în care fiecare încearcă să îşi dezvolte propria imagine, propria credinţă, trebuie să fim uniţi şi să păstrăm flacară credinţei noastre aprinsă. Să ne modelam pe noi înşine mai înainte de a încerca să Îl modelăm pe Dumnezeu. Să facem schimbarea dinăuntrul nostru şi mai apoi comportamentul creştin şi atitudinea creştină vor veni de la sine dupa cuvântul Mântuitorului: „căutaţi mai întâi Împărăţia Lui Dumnezeu şi celelate se vor adăuga vouă”.

Vă doresc tuturor un Post Mare uşor şi binecuvântat!

(Interviu realizat de Georgiana T.)