„Când te smereşti începi să vezi şi când asculţi începi să înveţi.” (interviu cu Pr. Octavian Mahler, Parohia Învierea Domnului, Hayward, California)

Georgiana T.: Părinte, tinerii din zilele noastre, atât români cât şi străini, sunt tot mai atraşi de muzică, dans, ieşiri în cluburi şi de alte activităţi „mai puţin sănătoase„. Dacă le va spune cineva că nu e tocmai bine să faci acestea, vor răspunde că sunt tineri şi că altfel ei nu se pot bucura de cea mai frumoasă perioadă a vieţii. Şi totuşi, e păcat să dansăm sau să ascultăm muzică? Dacă da, de ce?

Pr. Octavian: Toate pornirile trupeşti şi sufleteşti sunt fireşti. Tinerii sunt însetaţi de activităţi care să-i umple de bucurie şi această căutare este una din cele mai fireşti manifestări ale sufletului. Muzica şi dansul sunt încorporate ca manifestări fireşti şi în cadrul Sfintelor Slujbe ale Bisericii. La Sfântul Botez şi la Sfânta Liturghie dansăm în jurul mesei in jurul lui Hristos. Profetul Zaharia scrie: ”Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine…” Săltarea de veselie este o formă firească de manifestare a bucuriei însă ceea ce se înţelege prin dans în ziua de azi este o formă de provocare prenupţiala. Muzica şi dansul transmit un mesaj. Muzica este de inspiraţie angelică. Nu noi, ci îngerii sunt cei mai mari muzicieni. Este bine ştiut că muzica poate liniştii sau agita; poate lumina sau întuneca nu numai oamenii, ci chiar şi animalele şi plantele.

Durerea apare când realizăm că nu se poate ajunge la fericirea deplină fără Hristos. Toţi suntem deformaţi de păcat. Înţelegerea dreaptă, trăirea dreaptă adică manualul de întrebuinţare şi înţelegere a acestei minunate creaţii în care ne-a aşezat Dumnezeu vine numai de la El. Durerea începe prin refuzul că nu avem nevoie de ajutor şi de călăuzire. Noi facem ce vrem! Însă fără Hristos…. Ratăm regretabil deoarece păcatul ne desfigureză toate simţurile, înţelegerea, puterile intelectuale şi ne îndobitocim.

Dar ce este păcatul? În limba greacă se foloseşte cuvântul: αμαρτία (amartía) ceea ce înseamnă ratarea ţintei sau eşec. Aşadar pentru cei ce doresc să cunoască întâi pe Dumnezeu şi ce fel de viaţă vrea să ne dăruiască El. Vor începe un şir neîncetat de întrebări presărate din când în când cu semne şi minuni pe care Dumnezeu le va arăta pe măsura credinţei şi a dedicaţiei fiecăruia.

Nu poţi să fii cu Dumnezeu şi să fii… “ca lumea”. Societatea în care trăim are un fel de creştinism cu manifestări sociale, adică mergem la Biserică cu diferite motivaţii lumeşti (ex. sănătate, bani, reuşită în examene, căsătorie, copii, etc.) şi foarte rar găseşti pe cineva interesant să-L cunoască pe Dumnezeu, să înţeleagă mai bine Sfânta Scriptură, istoria Noului şi Vechiului Testament, cine este Iisus Hristos, să lupte împotriva unui viciu sau a patimii…, etc.

Sunt puţini creştinii care citesc Sfânta Scriptură şi încearcă serios să trăiască poruncile evangheliei. Cu alte cuvinte: Dumnezeu a zis…eu fac! Cei ce fac acest lucru sunt catalogaţi habotnici şi nu sunt înţeleşi, sunt ocoliţi şi trataţi ca nişte ciudaţi deoarece nu sunt înţeleşi. Este adevărat că fără o povăţuire plină de iubire şi înţelepciune unii fac acţiuni lipsite de dragoste, agresive şi neînţelepte, însă cine poate învăţa fără să greşească?

Întrebarea pe care trebuie să ne-o punem cu toţii este: Ce doreşti să devii în viaţă? A avea un lucru temporar (avere, faima, atenţia lumii înţeleasă greşit ca iubire sau putere) sau a deveni o persoană îndumnezeită cu puteri nelimitate prin dragostea şi puterea pe care Dumnezeu ne-o dăruieşte, aşa cum sunt sfinţii?

În această lumină mersul la discotecă nu are nici un sens, în perspectiva vieţii veşnice fuga după o plăcere temporară este o nebunie, iar a asculta o muzică care te îndeamnă să faci păcate, te irită. Dansul este mai mult o tendinţă de socializare în perspectiva de a stabili o relaţie intimă cu o anumită persoană, în perspectiva stabilirii unei căsnicii. Oare cât de serioase sunt intenţiile celor ce frecventează discotecile? Oare ce fel de oameni vei întâlni în aceste locuri? Şi dacă tot zici: “Îmi place şi fac ce vreau” este bine să luăm aminte de un lucru. Orice experienţă lasă o urmă în sufletul şi uneori în trupul nostru. Am întâlnit persoane care sunt incapabile să întemeieze o familie în urma unor “distracţii” care au lăsat traume adânci în sufletele lor. În plus, în plan duhovnicesc experienţa păcatului te face cunoscător a unui mod greşit de a gândi, simţi şi trăi o relaţie sau de a face o lucrare. Păcatul crestează atât de adânc o persoană, încât este o luptă mare de a îndrepta şi repara ceea ce se dărâma atât de uşor prin plăcerile trupeşti. De exemplu: Un curvar va vedea toate femeile prin prisma patimii care îl stăpâneşte şi un iubitor de bani va măsura toţi oamenii prin volumul portmoneului. Foarte greu, chiar imposibil, ca o persoană care a crescut şi s-a maturizat într-o mentalitate greşită să se poate schimba prin forţele proprii, dar la Dumnezeu totul este cu putinţă!

Aşadar este păcat să asculţi muzica modernă şi să dansezi, deoarece prin aceste obiceiuri primeşti mesaje şi modele greşite de viaţă care duc la transformarea ta într-un om lumesc stăpânit de patimi şi plăceri.

Georgiana T.:  Dar despre televizor ce părere aveţi? Mulţi tineri şi adolescenţi își petrec timpul liber astfel, şi nu numai în faţa televizorului.

Pr. Octavian: Televizorul mai mult decât internetul, inspiră lumea la o viziune despre lume, Dumnezeu şi viaţă. Aici în America, la majoritatea posturilor de televiziune este interzis să menţionezi cuvântul “Dumnezeu”, un lucru ciudat deoarece pe toate bancnotele din America este scris: “In God we trust”.

Televiziunile nu au intenţia de a cultiva, a învăţa sau a chiar de a reprezenta realitatea în cadrul emisiunilor de ştiri. E drept că nimeni nu poate fi complet obiectiv, însă cred că ar fi foarte interesant să vedem ce criterii folosesc agenţiile de ştiri naţionale când selectează noutăţile pe care doresc să le prezinte în cadrul jurnalului. Oare caută să reprezinte adevărul sau senzaţionalul? În final sunt afaceri care încearcă să ne câştige atenţia şi nu cred că au alt interes decât… ratingul! Aşadar ce putem vedea la televizor? Cât mai multă senzaţie, suspans, ce este în interesul campaniilor electorale şi reclame care agresează lumea să cumpere de plăcere şi nu de nevoie.

Pericolul cel mai mare este că dacă o persoană foloseşte televiziunea ca principalul factor de informare şi educare şi prin urmare prin televizor îşi ia modele şi principii de viaţă, soluţii la rezolvarea problemelor financiare, sentimentale, profesionale şi chiar spirituale.

În cele din urmă ajungem la întrebările următoare: Tu în ce crezi? Pe cine asculţi? Pe cine admiri? Ca cine vrei să fii când creşti mare? Ca vedetele drogate de la Hollywood?

Marea majoritate au probleme cu drogurile, căsniciile sunt în ruină şi copiii crescuţi de străini.

Un lucru care mă deranjează enorm când vizitez România şi nu numai pe mine ci pe majoritatea românilor de aici, este că lumea pe străzi se îmbracă…”ca în filme!” Ruşinos de agresiv că nu ştii unde să te uiţi când mergi pe stradă. Dacă tinerii şi-ar lua câteva minute să vadă cum se îmbrăca când merg la cumpărături sau la plimbare americanii şi chiar vedetele… şi-ar simplifica mult viaţa şi s-ar feri de alergătura de a fii mereu în stresul de a fi la modă, mereu elegant, asortat, diferit şi cât mai superior tuturor celor din jur. Aşa ajungi la mândrie şi slavă deşartă şi în veci nu vei dobândi darurile Duhului Sfânt. Şi din nou întrebările: Tu în ce crezi? Pe cine asculţi? Pe cine admiri? Ca cine vrei să fii când creşti mare? Vrei să fii că Sfinţii sau “ca lumea”.

Cu cât renunţi mai repede la încercarea de a sluji doi domni cu atât dobândeşti mai repede pacea şi începi lucrarea transformării, adică pocăinţa.

Georgiana T.: Stareţul Dionisie de la Muntele Athos spunea: „În loc să stăm la televizor şi să ne umplem sufletul şi inimă de răutăţile pe care le arată acolo, e mai bine să citim ceva duhovnicesc.”  Ce le recomandaţi tinerilor să citească?

Pr. Octavian:

– Marii Iniţiaţi ai Indiei şi Părintele Paisie

– Cărarea Împărăţiei – Părintele Arsenie Boca

– Duhovnicul meu, Părintele Porfirie

– Patericul Egiptean

– Viaţa de Familie – Sf. Paisie Aghioritul

– Am iubit Pătimirea – Sf. Luca al Crimeei

– Predici şi Îndrumări Duhovniceşti – Sf. Ioan Maximovici

– Scopul vieţii creştine – Sf. Serafim de Sarov

Şi alte cărţi scrise mai ales de duhovnicii şi sfinţii contemporani.  Cred că atleţii lui Hristos care trăiesc în vremurile noastre ne pot inspira cu mai multă putere să-L urmăm şi noi pe Hristos.

Dumnezeu ne oferă prin ei exemple de urmat şi pe măsura credinţei şi a devotamentului nostru suntem luminaţi de Duhul Sfânt şi ajutaţi să devenim altfel de oameni, buni, blânzi, smeriţi, iubitori, îngăduitori, curajoşi, curaţi la inima şi gând, pregătindu-ne astfel să devenim moştenitori ai Împărăţiei Cerurilor.

Georgiana T.: Deşi ne captează foarte mult, consideraţi că mass-media poate să cultive în noi anumite patimi?

Pr. Octavian: Da, eu cred că poate cultiva un anume lifestyle, în special prin modelele pe care le promovează prin filme. În general, în reclame, majoritatea personajelor se află tot timpul cu un pahar în mână. Reclamele care îndeamnă să “bei o bere”, adică să le faci vânzare şi în cele din urmă ajungi să nu poţi trăi fără alcool. Nu mai vorbim de minciuna pe care o prezintă în general ideea: “Bunăstare materială = fericire”. Toate personajele din reclame promit o oarecare satisfacţie prin dobândirea acelui produs. Aici în America eu cred că nu mai trăim într-o societate creştină. E doar o umbră a jertfelniciei şi a dragostei pe care Hristos a făcut-o şi creştinii. Atât aici cât şi în România nu-mi pot pune prea multa nădejde că vom avea vreodată un conducător drept, o ţară care să facă voia lui Dumnezeu. Trebuie mai ales noua generaţie să înţeleagă următorul lucru: Cuvântul Evangheliei nu poate fi pus în egalitate cu cuvântul “înţelepţilor” acestui veac. Prin urmare, ceea ce vedem la televizor, nu reflectă realitatea creată de Dumnezeu şi până să dobândim discernământul, ne pierdem sufletul.

Georgiana T.: Poate trăi un tânăr fără a asculta muzică, fără televizor, fără a se duce în cluburi împreună cu prietenii săi? Nu va fi oare judecat de ceilalţi şi etichetat într-un mod cu totul greşit?

Pr. Octavian: Desigur că poate, însă trebuie să creadă în Hristos pentru acest lucru. Are neapărat nevoie de un duhovnic bun şi să facă parte dintr-un grup de oameni care vor să trăiască frumos. Nu trebuie să facă un alt club bisericesc, ci doar să creadă că Biserica este trupul Tainic al lui Hristos şi noi suntem mădularele Lui. Noi să facem smerenie şi ascultare lui Dumnezeu şi Sfintei Lui Biserici şi El ştie cum să aibă grijă de noi. Fără smerenie şi ascultare nu ajungi la nicio performanţă nicăieri. Practic când te smereşti începi să vezi şi când asculţi începi să înveţi.

De judecata lumii nu scapă nimeni, însă clevetirea este ucidere şi e mare păcat. Am avut binecuvântarea să-l avem în mijlocul nostru pe duhovnicul Paisie din Sfântul munte Sinai şi sfatul cel mai insistent pe care îl dădea era să nu clevetim.

Aşadar, fraţilor, ştiu că în România mulţi trăiesc prin ochi celor din jur – aici e mai uşor în acesta privinţă însă trebuie să te laşi răstignit de cei neînţelegători şi să nu-i judeci că nu ştiu ce fac. Este cine să-i judece şi numai aşa ajungi la pace, dacă ocoleşti aceste gânduri.

Oare de ce în fiecare slujbă zicem: “Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”. Oare nu sună cam călugăresc acest cuvânt? Nu ca şi mireni şi călugării sunt parte din acelaşi Trup, cel Sfânt al lui Hristos. Însă dăruirea o facem în continuu de la Sfântul Botez. Aşa că într-o căsnicie, mirii se dăruiesc unul altuia într-o unire a nunţii nu doar în ziua cununiei. La fel şi noi ne dăruim tot mai mult şi în această dăruire înveţi să te laşi purtat de Dumnezeu şi în timp vezi lucrarea Lui pe baza dăruirii tale.

Nu mai contează ce zice lumea odată ce te-ai îndrăgostit de Dumnezeu. Lasă-i să te judece şi iubeşte-i, ajută-i, rabdă-i şi aşa ne va milui Dumnezeu cum îi miluim şi noi pe alţii.

Georgiana T.: Vin tinerii români des la Biserică, în California? Cât de implicaţi sunt aceştia în activităţile parohiei?

Pr. Octavian: Da, tinerii vin, însă numai cei care au învăţat creştinismul din familie. Părinţii care nu vin la Biserică ajung pe când copii cresc mari să nu mai vrea cununie religioasă şi aceasta este aici în America sfârşitul unor sute de generaţii de dreptcredincioşi.

Ei îmi spun că se mântuiesc prin moralitatea lor, eu le spun că dacă nu trăiesc cu Hristos şi prin Hristos, nu vor intra în Împărăţia Cerurilor. Şi în general când omul dă de bani nu mai vine la Biserică. Merge să cheltuiască banii prin Half Moon Bay, Santa Cruz, Las Vegas, Universal Studios, Disneyland, Legoland, Hollywood, Lake Tahoe, Casino, Yosemite şi San Francisco. Să nu mă înţelegeţi greşit. E bine să vizităm toate aceste locuri, însă cu Hristos în inimă şi nu cu gândul la a copia ceea ce fac americanii. Noi, românii, avem o capacitate de adaptare uluitoare la alte culturi şi civilizaţii. Acest lucru e o mare calitate însă dacă cineva nu are credinţă din familie… este foarte greu.

Media de vârstă este în jur de 40 de ani în sfânta noastră parohie şi sunt familii tinere care privesc foarte serios viaţa duhovnicească. Durerea mea este că ceilalţi care nu vin frecvent, mă tem pentru mantuirea lor. Este greu să-i îmbisericeşti, dacă ei iubesc mai mult lumea decât pe Dumnezeu.

Georgiana T.: Dar cei străini?

Pr. Octavian: Sunt în America de 10 ani şi din mila lui Dumnezeu am fost preot şi în Canada la o parohie care avea a 4-a generaţie de romani. Am întâlnit puţini americani care să devină creştini ortodocşi. Întâi este vina noastră a preoţilor şi a mirenilor, că uneori noi încercam să “blend in” în loc să “stand up”. Noi nu suntem lumina, că dacă am fi, ar vedea în noi lucrarea Duhului Sfânt şi s-ar converti. Totuşi acest lucru este o mare calitate pentru cei ce vor să urce Scara Raiului.

Căci din afară nu suntem mai devotaţi şi mai sârguincioşi decât protestanţii. Totuşi cei care sunt în căutarea adevărului, adevărul li se descoperă şi devin preoţi sau cel puţin stâlpi de nădejde ai Bisericii. Dumnezeu are grijă de Biserica lui, nu noi convertim, ci Duhul Sfânt. Noi suntem aici să dăm mărturie.

Georgiana T.: Biserica este numită adesea în Sfânta Scriptură ca fiind: „Trupul lui Hristos”. Cum le explicaţi celor tineri această învăţătură?

Pr. Octavian: Prin Taina Cununiei! Aici sunt doi şi totuşi unul. Prin unire au puterea să dea viaţa, singuri nu au nici o putere. Prin unire cu Hristos noi devenim cu toţii izvor de viaţă dătător. Noi simţim că singuri nu avem valoare, însă nu-L cunoaştem pe Dumnezeu ca să ne încredinţăm Lui. E o mare greşeală să-ţi iubeşti soţia sau soţul cu iubirea care I se cuvine lui Dumnezeu. De aici pot apărea multe dureri. În căsnicie se trăieşte treimea: Dumnezeu, soţul şi soţia. Şi aşa se gândeşte şi se trăieşte viaţa. În trei!

În căsnicie nu ne pierdem nici libertatea, nici identitatea, ci putem face mai multe împreună şi suntem mult mai împliniţi. Căci unirea dintre bărbat şi femeie este ca unirea între Hristos şi Biserica Sa cea Sfântă şi fără de păcat – zice Sf. Ap. Pavel.

Şi tot aşa în unire cu Hristos nu te micşorezi, ci te împlineşti. Însă aceste lucruri nu pot fi înţelese raţional, ci prin credinţă. Cel mai bun exemplu este acesta: Omul când iubeşte trăieşte pentru ca să-l vadă, simtă şi să-l bucure pe celălalt. Şi acest lucru nu poate fi înţeles raţional. Însă aşa este Dumnezeu. Se topeşte de dragul nostru, ca noi să moştenim Împărăţia Lui. E o iubire nebună, pe care dacă nu o iubeşti şi tu, nu o înţelegi.

Georgiana T.: Ce aşteptări are de la noi Dumnezeu? Suntem conştienţi, într-o mică sau mare măsură, că cererile noastre adresate Lui prin rugăciune sunt numeroase, însă ce doreşte cu adevărat Dumnezeu de la noi?

Pr. Octavian: Dumnezeu zice la Cina Cea de Taină: ,,Ca acesta este Viaţa Veşnică: să te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe care L-a trimis.” (In. 17,3) Adică cunoaşterea practică şi nu teoretică. Şi diavolul are cunoaştere teoretică a Lui Dumnezeu însă e orb din pricina mândriei şi a iubirii de sine. Smerenia îţi dă putere să vezi, mândria te orbeşte. Cunoaşterea înseamnă trăire, convieţuire cu Dumnezeu. Când mănânci, citeşti, te odihneşti, alergi, scrii, orice, oriunde şi oricând să ceri ajutorul, povăţuirea şi ocrotirea Lui: ,,Doamne Iisuse, miluieşte-mă.” E o stare – ne învaţă Sfânta Biserică – care încet, încet ne conectează nevăzut la realitatea atotprezenţei şi atotputerniciei lui Dumnezeu.

Dumnezeu doreşte să fim dumnezei: să fim una cu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită. Şi acest lucru se înţelege prin Taina Cununiei. Nu înţelegi ce înseamnă să fii părinte până când nu ai copii. Nu înţelegi ce înseamnă să ai pe Dumnezeu ca Tată până nu vrei din toată inima să devii fiul/fiica Lui. Restul e treaba Duhul Sfânt, care vine şi se sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea.

Georgiana T.: Fără să le anulăm libertatea tinerilor contemporani, cum îi putem ajuta în drumul către mântuire? Ce îndemn aveţi pentru toţi cei care îşi doresc să-L cunoască mai bine pe Dumnezeu?

Pr. Octavian: Dumnezeu este izvorul libertăţii, dar nu a libertinajului. Eu îi sfătuiesc să se gândească la moarte aşa cum ne gândim la emigrare în SUA. Dacă nu ai acte în regulă nu vei fi niciodată cetăţean. ,,Adevărat, adevărat vă spun, ca cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” (Ioan 5:24). Numai un nebun nu se pregăteşte de moarte. Moartea nu este un final, ci o trecere de la moartea duhovnicească la Viaţă – învaţă Mântuitorul – de la viaţa biologică la Viaţa Duhovnicească.

Cine vrea să-L cunoască pe Dumnezeu trebuie să vrea din toată inima şi să se străduiască să facă acest lucru deoarece: ,,Împărăţia lui Dumnezeu se ia cu asalt şi numai cei ce dau asaltul o cuceresc” (Matei 11, 12). Este nevoie de un efort real şi continuu pentru a intra. Completarea unui formular nu este suficient. Greutăţile vin din dragostea pe care o dăruim lucrurilor din această lume, de la oameni şi de la diavol. Însă dacă eşti hotărât pentru Hristos şi pentru Viaţa Veşnică, cu smerenie şi ascultare, Dumnezeu va face din noi vase ale Duhului Sfânt. Trebuie să dobândim Duhul Sfânt care ne conectează la toată înţelepciunea dumnezeiască. Toată setea noastră de cunoaştere, viaţă, bucurie, iubire se împlineşte în Duhul Sfânt.

Vă mulţumesc pentru această ocazie de a mă adresa cititorilor site-ului Ortodoxia Tinerilor şi vă felicit cu acestă ocazie pentru mărturia pe care o faceţi că “Hristos a înviat!”

Să vă rugaţi pentru mântuirea noastră a dreptcredincioşilor, aflaţi pe cealaltă parte a pământului.

(Interviu cu Pr. Octavian Mahler, Parohia Învierea Domnului, Hayward, California)