Pr. Trandafir Vid: „Hristos nu e emoţie. Hristos e jertfă.”

Georgiana T.: Ce ne puteți spune despre Duminica I din Post, și anume a Ortodoxiei? Mă întristează faptul că, deși sunt ortodocși, unii oameni consideră că această zi nu are nicio semnificație.

Pr. Trandafir Vid: Nu sunt fericit să spun asta, dar teama mi-e că realitatea e susţinută de indolenţa noastra, a preoţilor, şi nu numai. Atât slujitorii altarului cât şi mirenii conştienţi de importanţa cunoaşterii pe drumul mântuirii, trebuie să se implice mai responsabil în informarea celor mai puţin însetaţi de a şti. Căci „credinţa vine din auzire” (Romani 10-17) le spune Apostolul Pavel corintenilor. Dar există desigur şi exemple pozitive în ceea ce priveşte popularizarea acestui eveniment important din istoria bisericii – mă refer la 11 martie 843. În Episcopia Italiei, an de an, se organizează în parohii procesiuni cu icoane, în unele locuri chiar de amploare, cu impact puternic nu numai asupra comunităţii parohiale ci şi asupra societăţii italiene deopotrivă. Cu siguranţă, Duminica Ortodoxiei este un bun prilej de informare asupra importanţei icoanei în cultul ortodox, şi a biruinţei drepteicredinţe în faţa ispitei ereziei, mereu actuală.

Georgiana T.: Părinte, după cum știm, 2015 este anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur. Am extras din învățătura aleasă a acestui prealuminat învățător, un citat care mi-a atras atenția într-un mod cu totul deosebit: „Preotul e îngerul lui Dumnezeu”. Cum le explicați aceste cuvinte tinerilor? În Postul Sfintelor Paști mulți tineri se vor spovedi, însă nu toți cunosc care este importanța părintelui duhovnic și care este rolul acestuia.

Pr. Trandafir Vid: Există preoţi spoveditori, şi duhovnici. Nu întotdeauna duhovnicul trebuie sa fie şi preot, aşa cum nu neapărat este ca spoveditorul să fie şi duhovnic. Dacă se întâmplă ca preotul la crare te spovedeşti să fie şi duhovnic, ferice de tine. Dacă nu, spovedește-te la preotul parohiei tale, şi caută-ţi un duhovnic în faţa căruia să tremuri şi să plângi deopotrivă. Fie şi una, zece, o sută sau o mie de cărţi duhovnic. Cred că trebuie să căutam duhovnicia, nu neaparat duhovnicul. Pentru că adesea ne întâlnim cu el, ne uitam ca la teatru, suntem şocaţi şi rămânem aşa. Duhovnicia nu înseamnă a asculta un duhovnic, ci a asculta de duhovnic. Iar în felul acesta, orice preot spoveditor – sunt desigur şi excepţii regretabile dar eu le socotesc rarisime – are ce să îţi spună spre ascultare. La asta cred că se referă Sfântul Ioan Gură de Aur când spune „Preotul este îngerul lui Dumnezeu. Oare grăieşte ceva de la sine? Dacă tu îl dispreţuieşti, nu pe el îl dispreţuieşti, ci pe Dumnezeu care l-a uns.” Aşadar rolul duhovnicului înţeles ca preot spoveditor, este cel de a te asculta, de a te îndruma după vrednicie spre împărtăşirea cu Hristos.

Georgiana T.: De ce trebuie să ținem post și să ne rugăm, pentru a ne pregăti de Învierea Domnului?

Pr. Trandafir Vid: Pentru că, din păcate, nu o facem tot timpul, aşa cum ar trebui. Sfântul Vasile cel Mare spune că postul e propriu firii umane, pentru că ne-am născut în stare de post „din pomul acesta să nu mănânci”. Şi am mâncat în clipa următoare. Călugării athoniţi spre exemplu, nu simt postul acesta decât prin specificul Triodului. În rest sunt în aceeaşi stare. Nouă, celor ieşiţi cu nesimţire din firescul postirii şi al rugăciunii, Biserica ne propune acest post spre legitimizarea stării de doritor al moştenirii Împărăţiei lui Dumnezeu.

Georgiana T.: Îi putem urma lui Hristos și în afara bisericii? Ne putem mântui fără participarea la sfintele slujbe, fără Taina Spovedaniei şi Taina Împărtăşaniei?

Pr. Trandafir Vid: Sunt mulţi botezaţi – şi dinadins nu le spun creştini – care se amăgesc amarnic cu această ideee: „Il iubesc pe Hristos, dar nu am treabă cu Biserica, cu popii”. Amăgirea aceasta se naşte dintr-o trufie demonică: „ştiu eu, cunosc eu, Hristos e Dumnezeul meu, ce treabă am cu popa?” Am întâlnit în urmă cu ceva vreme, la o sfinţire de casă, o doamnă – era invitată, cu gazda poate aş fi fost mai indulgent – pe care nu o văzusem niciodată la biserică. Şi încerca să ne convingă, monopolizând zgomotos discuţia dealtfel conjuncturală, fără pretenţii –discuţia spun, nu doamna – şi sfidând prezența mea acolo, că deşi nu vine la biserică ea este o mare iubitoare a lui Hristos şi că Paştile şi Crăciunul sunt sfinte pentru ea. I-am spus să nu se supere, dar viaţa lui Hristos nu a fost marcată de Crăciun şi de Paşti, ci de naştere şi înviere. Nu emoţia ne face creştini, ci însuşirea naşterii, morţii şi învierii lui Hristos. Pentru noi. Hristos nu e emoţie. Hristos e jertfă. Şi nu s-a jertfit ca eu sa plâng de emoţie, ci de pocăinţă. Apostolul Pavel despre care aminteam adineaori le spune de data aceasta creştinilor din Efes că „Hristos este cap Bisericii” (Efeseni 1-22).

Apoi, mi-e greu să răspund la întrebarea dumneavoastră despre mântuire. Sunt teologi şi duhovnici de seamă meniţi să facă asta. Ceea ce pot să afirm cu tărie însă, pentru că asta mi-a spus Marele meu Dascăl, este că cine nu mănâncă Trupul Său şi nu bea Sângele Său, nu va avea viaţă în el (Ioan 6, 48-54). Deci viaţa în Hristos, fără împărtăşirea cu Hristos, nu există. Iar împărtăşirea cu Hristos e în Biserica Sa. Fără Biserică, nu există Hristos înviat.

Georgiana T.: Pentru că a venit vorba de Taina Împărtășaniei, cum ar trebui să fie privită aceasta de către tinerii din ziua de azi? E bine ca un tânăr să se împărtășească des?

Pr. Trandafir Vid: Acesta e un subiect pe care mă feresc să îl abordez, pentru că încă nu înţeleg ce înseamnă des, în acest context. Zilnic, lunar, anual? După fiecare sărut? După fiecare avort? După fiecare înjurătură? După fiecare crimă?

Vedeţi…Hristos euharistic, Hristos Insusi transcende legile firii, ale materiei. Nu tămăduieşte precum medicamentul material, boala fizică. Hristos euharistic tămăduieşte în măsura în care tu însuţi participi la această personală tămăduire. De aceea, cred că doar preotul la care te spovedeşti constant, cu sinceritate şi seriozitate poate să îţi spună nu cât de des sau de rar, ci ce înseamnă des sau rar pentru tine. Ştiu ca ma aflu într-un amical dezacord de opinie cu unii dintre confraţii mei, dar, fără să o consider normativă, practica mea aceasta este. Nu există regulă generală nici în iertare nici în epitimie. Matematica nu există aici. Unirea cu Hristos nu e ecuaţie.

Georgiana T.: Din experiența dumneavoastră duhovnicească, care sunt întrebările frecvente ale tinerilor?

Pr. Trandafir Vid: Cunoşti uşor profilul duhovnicesc al tinerilor, după întrebările pe care ţi le pun. Eu am avut binecuvântarea, când eram seminarist la Cluj, să fiu oarecum apropiat de episcopul Iustinian Chira, ierarhul sfânt al adolescenţei mele. Am învăţat de la preasfinţia sa, că adresezi întrebări doar când îţi pui întrebări, şi din marile întrebări se nasc marile erezii. E vorba desigur de întrebările grave, existenţiale. Nu vreau să spun că nu trebuie să pui astfel de întrebări, când le ai, ci că e mai bine cu smerită cugetare, să nu le ai. Dacă eşti frământat totuşi de astfel de lucruri, trebuie să găseşti răspuns întrebând. Altfel tulburarea e aproape. Când e vorba însă de sfaturi practice referitoare la lucruri cotidiene, este obligatoriu să îţi întrebi preotul la care te spovedeşti şi cu care trebuie să ai o relaţie continuă, nu numai la spovedanie. Aici sunt o mie de întrebări. Să fac asta? Să ies cu cutare? Să citesc oare cartea aceasta? Intrebări cuminți, de copii care vor să trăiască în ascultare. Din păcate sunt foarte puţini tineri care înţeleg să trăiască în felul acesta. Cel mai adesea, întrebările vin la întâlniri organizate cu tinerii, acolo unde se evidenţiază mereu câţiva prin dorinţa de a pune întrebari savante. Desigur, şi acestea pot să zidească, dar cred că cel mai bun dialog este cel personal.

Georgiana T.: Ce le transmiteți cititorilor Ortodoxia Tinerilor? Cum putem avea o viață binecuvântată și plăcută lui Dumnezeu?

Pr. Trandafir Vid: Trăiţi în ascultare de un preot. Cuminte si serios. Care să vă fie şi spoveditor si povăţuitor. Vedeţi…evit mereu să spun duhovnic, pentru că mulţi au tendinţa să afirme aceasta: cutare preot este mare duhovnic. Şi când spunem că avem nevoie de duhovnic, înţelegem mulţi că trebuie să mergem să aşteptăm cu orele la un om înţelept, cu multă experienţă, care nu mai poate nici dormi nici respira de mulţimea ucenicilor. Dohovnic poate să îţi fie orice preot care te spovedeşte şi te sfătuieşte cu bucurie şi drag. Faceţi un mic efort, şi găsiţi-l. Şi veţi găsi cu siguranţă calea. Cu siguranţă. Drum bun spre rai…

Interviu cu Pr. Trandafir Vid, Parohia Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca, Bologna | Consilier cultural la Sectorul Cultural şi de Tineret, Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

(Interviu realizat de Georgiana T.)