Skip to content

6 Comentarii

  1. sdaniel
    aprilie 10, 2014 @ 6:19 pm

    Aceasta povestire e doar varful icebergului, din pacate. Un prieten de-al meu a lucrat in Marea Britanie, doi ani la un mare lant de haine de firma (Bershka). Intr-o zi a iesit in pauza de tigare cu doi colegi (englezi). Vazand doi homosexuali tinandu-se de mana, a spus ca i se par ciudati si anormali. Decat aceste doua cuvinte le-a folosit. Colegii l-au parat imediat sefei, care imediat l-a chemat si i-a spus ca foarte multi clienti ai magazinului sunt homo si ca astfel de atitudine il descalifica. L-a concediat pe loc si i-a promis solemn ca nu se va mai angaja vreodata in acest domeniu in Marea Britanie.
    Concluziile sunt clare.

    Reply

  2. Laura Stifter
    aprilie 10, 2014 @ 8:59 pm

    Acum am aflat de acest caz… Foarte trist. 🙁
    „E de necrezut că în 2014 o fiinţă umană să fie penalizată pentru că afirmă în public valoarea celei mai vechi instituţii şi practici sociale din istoria omenirii – căsătoria naturală între un bărbat şi o femeie.”
    N-aş spune aşa.
    Aş spune, mai degrabă, că: e de necrezut ca, în 2014, o fiinţă umană să fie penalizată pentru că afirmă în public… orice!
    Libertatea de exprimare este garantată prin lege în toată lumea civilizată. Dacă prea puţin ne miră persecuţiile la care sunt supuşi creştinii în statele islamice (ne întristează profund, dar nu ne surprind), acţiunile discriminative din lumea occidentală sunt de-a dreptul şocante, neverosimile.
    Cum să-ţi pierzi locul de muncă pentru că ţi-ai exprimat o opinie?
    E uimitor şi exemplul relatat de Sdaniel – dar acesta mă miră mai puţin fiindcă, de mai mulţi ani, se petrec tot mai multe discriminări pe criterii de opinie/ credinţă în societatea britanică (a se vedea, de pildă, cazurile creştinilor care şi-au pierdut locul de muncă doar pentru „crima” de a fi purtat o cruciuliţă la gât, cazul asistentei concediate pentru că i-a spus unui pacient că se va ruga pentru el etc etc).
    Dar ce să mai spunem de cazul unei doamne din România care, acum câţiva ani, a fost concediată de la firma unde lucra pentru că, în perioada pascală, i-a spus unui client „Hristos a înviat”? Din păcate, nu mai reţin alte detalii cu privire la acest caz, dar reţin perfect că l-am aflat din ziarul Lumina… 🙁
    Aş avea, însă, o singură obiecţie la adresa acestui articol: s-au formulat generalizări nejustificate cu privire la lumea occidentală.
    Dacă există, în mod evident, cazuri de intoleranţă în aceste societăţi, asta nu-nseamnă, din punctul meu de vedere, că am fi îndreptăţiţi să tragem concluzii radicale de tipul: societatea occidentală este intolerantă, intoleranţa s-a născut în Occident etc.
    Occidentul e, totuşi, creatorul conceptului modern de „toleranţă”, secularizând noţiunile de dragoste şi libertate creştină. Toleranţa e o idee creştină secularizată, dar occidentalii au fost primii care au ştiut să pună-n practică, prin legi, această valoare fundamentală a credinţei noastre creştine – dragostea şi respectul faţă de libertatea celuilalt (atitudine botezată, într-un mod nu ştiu cât de potrivit, „toleranţă”).
    Toleranţa s-a născut în Occident, nu la Bucureşti… şi nici în altă parte a Europei de Răsărit.
    Cred că ar fi important să le fim recunoscători pentru acest fapt!
    Da, se petrec şi acolo acte grave de intoleranţă din cauza unor prejudecăţi care vor fi, cu timpul, depăşite cultural.
    Diferenţa între discriminările întâmplate în Occident şi cele din societăţile orientale (mă gândesc acum în special la lumea islamică, dar nu numai) rămâne, însă, imensă: în timp ce-n Occident te poţi apăra invocând tocmai noţiunile de „toleranţă” şi „drepturi ale omului” – idei creştine asumate şi conceptualizate astfel în şi de către Occident -, în lumea orientală nu poţi face apel la astfel de valori.
    În România, suntem 85% creştini ortodocşi şi nu mai ştiu ce procent creştini de alte confesiuni, dar „premianţi” la avorturi, nu ştim cine este Hristos, „cine a scris Biblia” (s-au realizat sondaje, nu glumesc) etc.
    De aceea, cred că, oricât de mult ne-ar întrista aceste acte de intoleranţă din lumea occientală, e preferabil să evităm generalizările nejustificate, fiindcă ei au asumat – deşi-ntr-o formă secularizată, din păcate – valori revelate în lume de către Dumnezeul nostru: libertatea conştiinţei şi a cuvântului, toleranţa, cultura dialogului etc.
    Doamne ajută!

    Reply

  3. Laura Nicoleta
    aprilie 11, 2014 @ 11:56 am

    Crestinismul nu este tolerant. Mai exact, crestinismul nu tolereaza raul. Respectam libertatea omului, dar nu toleram pacatele. Sa luam de exemplu basmele noastre, care sunt bazate pe crestinism. Fat Frumos sau Prazlea cel Voinic se nasc, iubesc o persoana cu nume de botez, si lupta impotriva raului. Balaurii si zmeii nu au drepturi. Rau se taie de la radacine, nu se tolereaza. In societatea moderna, s-au trezit unii ca si balaurul are drepturi si ca e discriminat.
    Ia sa vedem, ce s-a ligiferat? Inainte nu puteai sa faci bine, sa fi corect, cinsitit, sa te casatoresti etc? Ba da. Dar unele pacate grave erau ilegale, acum sunt norma si toata lumea urla si cere toleranta. A fi ingaduitor nu este tot una cu a fi tolerant. Si va rog frumos, poporul roman a fost si este f. tolerant. Ia uitati-va putin la greci,rusi,sarbi,unguri,polonezi. Nu fac acolo ce fac astia la noi. Moscheea din Dobrogea a fost construita de ortodocsi. Fapt ptr. care, musulmanii au construit la randul lor o Biserica Ortodoxa. Cand zic musulmani, ma refer la tatari si otomani. Occidentul are partile lui f.bune, dar astea sunt mai mult in cultura lor, nu in prostiile care se intampla acum la ei. F.multi sunt nemultumiti cu ce se intampla in prezent.

    Reply

  4. Ruben Miclea
    septembrie 10, 2014 @ 12:49 pm

    De-a lungul istoriei, creştinii au suferit mereu pentru convingerile lor. În zilele noastre, în ţările musulmane şi comuniste ei plătesc pentru ele cu viaţa şi/sau libertatea lor. Întrebarea este dacă noi, care ne-am obişnuit să nu plătim ca ei, vom fi gata să plătim preţul, dacă în ţara noastră se va declanşa intoleranţa agendei homosexuale, precum în Canada, SUA sau Norvegia.

    Reply

    • GeoAlena
      septembrie 11, 2014 @ 2:19 pm

      [quote name=”ruben”]De-a lungul istoriei, creştinii au suferit mereu pentru convingerile lor. În zilele noastre, în ţările musulmane şi comuniste ei plătesc pentru ele cu viaţa şi/sau libertatea lor. Întrebarea este dacă noi, care ne-am obişnuit să nu plătim ca ei, vom fi gata să plătim preţul, dacă în ţara noastră se va declanşa intoleranţa agendei homosexuale, precum în Canada, SUA sau Norvegia.[/quote]
      si mai adaug ca in 2014 o mama ce tocmai a nascut din tarile musulmane a fost condamnata la moarte pt ca e crestina…va fi executata peste 2 ani..se presupune ca atat ar avea copilul nevoie de ea…

      Reply

  5. Dan Tudorache
    septembrie 11, 2014 @ 9:19 am

    Doamne ajută, Ruben!
    În toate veacurile și prigoanele Biserica a dat sfinți mucenici și mărturisitori. Vor fi în continuare creștini care să se ridice la înălțimea mărturisirii de credință chiar dacă nu-i știm noi. Dar mai important este ca noi, cei de azi și acum, să facem tot ce ne stă în putere pentru a nu se ajunge la totalitarismul perversiunilor.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *