Intr-o zi m-am intalnit cu Hristos!

Treceau ani multi si intalnirea mea cu Hristos nu se realizase din pricina pacatelor mele si din pricina neglijarii mele. Imi placeau cartile cu minunile sfintilor si imi imprumutau pentru cateva zeci de minute bucuria lui Hristos!

Dar nu era o bucurie deplina, caci eu traiam lumeste. Ce m-a determinat insa sa ma intalnesc cu Hristos? De atatea ori i-am dat intalnire Domnului prin promisiuni: Asteapta-ma ca vin!… dar de atatea ori l-am lasat balta! L-am lasat sa astepte….in frigul sufletului meu.

Intr-o zi, intr-o dimineata am zis ca voi merge si eu la slujba. De atunci Hristos m-a cucerit de-a dreptul. A fost o intalnire frumoasa, dar nu o fericire deplina, caci sufletul imi era amarat de dureri. Vazand cat de Bun e Domnul am decis sa merg la spovedanie! Zile intregi de teama, de gandire, dar am calcat in sfarsit peste acestea cu ajutorul Lui si am ajuns la spovedanie!

Am simtit cum mi se ia o mare incarcatura de dureri de pe suflet in timpul moliftei si am „revarsat” sub taina spovedaniei sufletu-mi incarcat. De atunci a inceput o adevarata lupta cu ispitele, unele nu le biruiam, altele nu le intelegeam, iar altele ma faceau sa cad asa tare incat ma ustura sufletul. Nu mai puteam asa. Era unica mea sansa(ca la prima spovedanie nu mi-a dat impartasanie) sa ma duc sa ma spovedesc si sa cer Sf. Impartasanie ca sa ma intareasca, cel putin nadajduiam ca Domnul prin duhovnicul meu imi va da voie sa gust din „Izvorul cel fara de moarte”!

Minunat !Parintele mi-a dat un canon destul de mare, dar mi-a dat voie sa ma impartasesc cu Hristos! Urma a doua zi sa merg impreuna cu clasa la Manastirea Sihastria. Acolo am participat la liturghie! Era Duminica Sf. Mariei Egipteanca si ascultam cu o sete, dar si cu o nerbdare predica parintelui, care radia… Avea un chip luminat si zambitor chiar daca nu zambea. Nerabdarea mea era pentru ca nu vroiam sa ii las pe colegii mei sa mai astepte(si totusi cat m-a asteptat Hristos pe mine si cat l-am asteptat eu si deja mi-am pierdut rabdarea??).

Era timpul ca toti sa se apropie „cu frica de Dumnezeu cu credinta si cu dragoste„. M-am apropiat si eu, am fost printre primii la Impartasanie, in spatele meu era o multime de oameni care asteptau sa intre in Bucuria Domnului Hristos! Cand m-am apropiat ma patrunsese o frica incat aveam impresia ca vreau sa fug de acolo! Dar am primit Impartasanie si in sufletul meu domnea o pace grozava si o bucurie tainica si inexplicabila! Ceea ce nu stiam eu este ca diavolul a inceput dupa aceea sa ma munceasca si mai tare! Si am cazut evident!Dar am decis sa infrunt trecutul meu, sa ofer fiecare durere a mea Domnului ca acum sa simt cu adevarat Bucuria invierii sufletului meu. Oferiti fiecare durere a voastra Domnului, ca sa va eliberati de consecintele suferintei fara Hristos si intalnirea cu El va fi foarte dulce si frumoasa!Amin

(Adrian)