Între viaţă şi Viaţă

Viata ne cerne

Prin sita-i marunta

Viata ne pune la incercari

Hai pune-ti capul pe perne!

S-asculta

Ca pernele-ti spun ca sunt pietre de mori

Dorim sa traim ca boierii-n palate

Dar viata ne pune-n fata un bordei

Ne stergem la ochi dar nu-i vis

Cu ochi incruntati, cu maini inclestate

Ne-ntrebam si oftam : – Of, viata ce vrei?

Deschidem usor usa, stupoare, i-un paradis

In colt e o masa

S-o candela te-asteapta aprinsa

S-un pat de sihastru, nu-n pat de boier

Si uite ca asta ti-e casa

Genunchiul s-apleaca si mana-i intinsa

Si mana-i intinsa spre cer

Somn n-ai

Dar sufletu-ti doarme

S-asteapta sa fie trezit

Cu grai

Ruga se-nalta in valuri, cicloane

S-ai obosit

Pe patul tau simplu

Te asezi ostenit

Cu capul plecat catre pieptu-ti

In inima-ti curge ruga ca Nipru’

Si sufletul abia s-a trezit

Nu stii ce-i timplul, parca-i visare, parca esti la 1000 de nunti

Si uite ca Viata nu cerne

Si parca e vis si visare

Trezirea nu vine

Caci nu e visare, ci ai capul pe perne

Si sufletu-ti zboara nu moare

Caci Viata nu cerne, nu moare!

Eugen