Se întâmplă de multe ori să exagerez şi chiar să şi înfloresc. Aş spune că uneori pentru că nu mi-aduc bine aminte ceva, înfloresc ceva şi apoi încerc să mă auto-conving că de fapt aşa s-a întâmplat, ca să nu mă mustre conştiinţa că am minţit.
Dacă într-un loc erau 15-18 oameni, e foarte posibil ca eu în povestirea mea să zic că era 25-30 de persoane, deşi nu le-am numărat. Dacă am văzut un film care mi-a plăcut mult, e foarte posibil să spun că a fost cel mai tare film din viaţa mea, deşi după 2-3 săptămâni uit de el şi nu mai am aceeaşi părere.
Exagerarea este minciună. Exagerăm pentru că realul nu ni se pare destul de „picant” încât să stârnească reacţii. Totuşi este doar o falsă impresie, care ni se crează în minte.
Am observat că pe măsură ce exagerez data următoare voi exagera şi mai mult şi tot aşa, ajungând chiar să mint pe faţă.
Cred că exagerăm pentru că ne place senzaţionalul, fiind plictisiţi de normalitate, şi pentru că exagerând adesea încercăm să atragEm atenţia asupra noastră, acaparând discuţia.
Eu fac asa uneori ca sa fie mai palpitant, deobicei oamenii care fac asta vor sa fie in centrul atentiei, oamenii acestia n-au primit destula apreciere in familie si cauta atentia in alta parte, ceea ce inseamna mandrie nevoia de apreciere ca sa zic asa 🙂
Nu cred ca exagerez. Chiar si aici p site inainte sa scriu cv ma gandesc d mai multe ori la ce vrreau sa scriu. In felul acesta gandindu-ma de mai multe ori evit sa fac greseli si exagerari.
Doamne ajută! Da, exagerez atunci când povestesc ceva simpatic şi vreau să-i distrez pe cei din jurul meu. 🙂 În rest, n-am tendinţa de a înflori sau de a exagera.
Claudiu Balan
februarie 4, 2012 @ 12:17 am
Se întâmplă de multe ori să exagerez şi chiar să şi înfloresc. Aş spune că uneori pentru că nu mi-aduc bine aminte ceva, înfloresc ceva şi apoi încerc să mă auto-conving că de fapt aşa s-a întâmplat, ca să nu mă mustre conştiinţa că am minţit.
Dacă într-un loc erau 15-18 oameni, e foarte posibil ca eu în povestirea mea să zic că era 25-30 de persoane, deşi nu le-am numărat. Dacă am văzut un film care mi-a plăcut mult, e foarte posibil să spun că a fost cel mai tare film din viaţa mea, deşi după 2-3 săptămâni uit de el şi nu mai am aceeaşi părere.
Exagerarea este minciună. Exagerăm pentru că realul nu ni se pare destul de „picant” încât să stârnească reacţii. Totuşi este doar o falsă impresie, care ni se crează în minte.
Am observat că pe măsură ce exagerez data următoare voi exagera şi mai mult şi tot aşa, ajungând chiar să mint pe faţă.
Cred că exagerăm pentru că ne place senzaţionalul, fiind plictisiţi de normalitate, şi pentru că exagerând adesea încercăm să atragEm atenţia asupra noastră, acaparând discuţia.
marcel
februarie 4, 2012 @ 8:27 am
Eu fac asa uneori ca sa fie mai palpitant, deobicei oamenii care fac asta vor sa fie in centrul atentiei, oamenii acestia n-au primit destula apreciere in familie si cauta atentia in alta parte, ceea ce inseamna mandrie nevoia de apreciere ca sa zic asa 🙂
Crafcencu
februarie 4, 2012 @ 9:51 am
Nu cred ca exagerez. Chiar si aici p site inainte sa scriu cv ma gandesc d mai multe ori la ce vrreau sa scriu. In felul acesta gandindu-ma de mai multe ori evit sa fac greseli si exagerari.
Badea Patricia
februarie 4, 2012 @ 10:42 am
Da, mi se mai intampla pentru ca am senzatia ca daca povestesc totul exact asa cum s-a intamplat nu o sa fiu crezuta.
Laura Stifter
februarie 4, 2012 @ 3:08 pm
Doamne ajută!
Da, exagerez atunci când povestesc ceva simpatic şi vreau să-i distrez pe cei din jurul meu. 🙂
În rest, n-am tendinţa de a înflori sau de a exagera.
Numai bine!
Ionut Daniel Gondac
februarie 4, 2012 @ 9:34 pm
Cred ca claudiu a explicat cel mai bine toate motivele, nu mai e necesar sa raspund:))