Sunteţi pe malul lacului cu nişte prieteni; soarele este călduţ, iar apa este rece. Ştiţi că, dacă aţi intra în apă, v-ar fi foarte frig pe moment, dar, ulterior, căldura soarelui va fi cu atât mai plăcută şi v-aţi bucura că aţi intrat. Vă aruncaţi în apă?
(Visited 8 times, 1 visits today)
Claudiu Balan
februarie 14, 2012 @ 10:50 am
Cred că întrebarea se rezumă simpu la: „sunteţi dispus să înduraţi suferinţa pentru o bucurie viitoare?”
Discuţia este foarte interesantă şi atinge miezul trăirii noastre creştine: suferinţa mântuitoare, crucea care duce spre înviere, mucenicia care te trimite direct în împărăţia cerurilor.
Suntem dispuşi să suferim puţin pentru o bucurie veşnică? Suntem dispuşi să postim, să ne înfrânăm, să suportăm lipsurile pentru a-i ajuta şi pe alţii, să renunţăm la noi, etc….pentru ca în schimb să moştenim împărăţia lui Dumnezeu? Bineînţeles că a privi lucrurile în termeni comerciali (dau ceva – primesc altceva) nu e gândirea omului desăvârşit, dar e totuşi începutul.
E foarte interesant că noi oamenii suferim adesea pentru a obţine plăcere, ba chiar sunt oameni care acceptă durerea ca pe o plăcere mai puternică.
De exemplu adolescenţii care iarna merg cu capul gol, cu gâtul dezgolit..fetele cu fuste şi hăinuţe subţiri….şi unii şi alţii îndură gerul pentru a părea frumoşi în ochii altora, pentru a se prezenta mai bine potenţialilor pretedenti / pretendente.
Eu cred că lumea în care trăim, afectată de păcatul omenesc, şi schimbată structural în toate aspectele ei, ne impune să folosim această strategie: să suferim pentru a obiţine ceva.
De fapt asta este chiar pedeapsa pe care a dat-o Dumnezeu omului după căderea în păcat: „Îţi vei câştiga pâinea în sudoarea frunţii”. De atunci şi până astăzi omul depune efort ca să obţină ce vrea…suferă pentru tot…într-o măsură mai mică sau mai mare.
Eu aş intra în apa rece… Totuşi nu sunt omul care să mă arunc în suferinţă sau să îndur suferinţa cu plăcere… Din punctul acesta de vedere sunt un om slab.
Claudiu Balan
februarie 14, 2012 @ 10:54 am
Cred de asemenea că suferinţa se cultivă şi cu cât eşti dispus să înduri mai mult cu atât te căleşti şi îţi pregăteşti fiinţa să îndure şi mai mult. Dar să ai mereu ca motivaţie iubirea şi binele celorlalţi, altfel suferinţa nu are sens…
Albinuta
februarie 14, 2012 @ 11:06 am
Cam complicata intrebarea :de aruncat in lac cu siguranta nu o sa ma arunc nu pentru ca ar fii apa rece ci pentru ca nu stiu sa inot si nu as risca sa patesc ceva ….Cat despre suferinta ,nu, nu o caut sau nu-mi propun sa sufar pentru ceva,insa daca suferinta vine mi-ar placea sa o primesc fara sa cartesc incredintata fiind ca i-m ieste spre folos,numai ca in realitate nu se intampla chiar asa .
Ana
februarie 14, 2012 @ 11:21 am
Claudiu, explicatia ta simplifica raspunsul nostru. Daca insa ar fi sa raspund mot a mot la intrebare as raspunde cu DA, pentru ca apa rece nu face rau, mai ales cand afara este cald. Nu face rau nici daca afara este frig, dovada sunt tarile nordice unde se face o copca in ghiata lacului, si se intra in apa dezbracat, apoi direct in sauna. Starea pe care o ai apoi este foarte relaxanta.
Referitor la suferinta, se pot spune multe. Femeile stiu ca nasterea inseamna si ceva suferinta, insa este atat de scurta incat aproape ca nici nu e bagata in seama pe langa bucuria nasterii copilului. Femeia indura suferinta mai usor decat un barbat si asta ptr ca femeile au mai multe suferinte. Cele mai greu de indurat suferinte sunt cele iscate din cuvintele celui drag sau pur si simplu din discutii. Suferintele fizice sunt mull mai usor de indurat de o femeie acre are familie, copiii sau parinti sub ingrijire.
[b]Claudiu[/b], chiar daca tu spui ca nu ai indura suferinta si ca te consideri o persoana slaba, eu sunt de alta parere si cred ca multi altii care te cunosc pot spune la fel. Asta este impresia formata in timp din ce stiu despre tine de aici din discutii. Unele afirmatii ale tale, unele titluri de articole arata clar ca te arunci singur in fata, adica in suferinta. Nu vreau sa te flatez, insa cel putin iubirea ta fata de sotie si de copii tai si de cum ti-o exprimi arata ca poti indura suferinta si nu in ultimul rand blogul cu marturisitorii din inchisorile comuniste. Marturisirea credintei ortodoxe v-a deveni in timp motiv de suferinta.
Doamne ajuta
Ana
februarie 14, 2012 @ 11:23 am
Albinuta, esti tare dragalasa:)
[quote]
de aruncat in lac cu siguranta nu o sa ma arunc nu pentru ca ar fii apa rece ci pentru ca nu stiu sa inot [/quote]
Claudiu Balan
februarie 14, 2012 @ 11:47 am
Doamne ajuta Ana,
Am observat un lucru: nu poti spune niciodata sigur cum se va comporta o persoana intr-o anumita conjunctură de întâmplări, mereu apar surprize.
Eu nu am îndurat suferinţe mari şi nici măcar necazuri, ci am avut doar supărări sporadice, tocmai asta e şi motivul pentru care încerc să dau cât mai mult, să ajut cât mai mult…mi-e frică că am primit prea mult şi văd că alţii au prea puţin şi mă gândesc că poate la un moment dat îmi va veni şi mie rândul.
Dacă m-ai cunoaşte în realitate, ai vedea că sunt om simplu cu patimi şi păcate şi mă lupt şi eu să am o viaţă cât de cât curată…dar de multe ori eşuez. Cei care m-au văzut în realitate ştiu că uneori nu pot fi considerat nici măcar un exemplu pentru cei din jur ba dimpotrivă, dau exemplu greşit.
Ana
februarie 14, 2012 @ 2:46 pm
Claudiu
[quote]Am observat un lucru: nu poti spune niciodata sigur cum se va comporta o persoana intr-o anumita conjunctură de întâmplări, mereu apar surprize.[/quote]
Asa este.
Stiubei
februarie 14, 2012 @ 7:10 pm
Sincer m-as arunca… dar nu cred ca m-as arunca pur si simplu in valtoare din proprie initiativa si mai degraba daca as fi pus in fata faptului de a salva pe cineva sau ceva similar…si eu sunt un om slab …cu prea putin curaj fata de cat ar fi nevoie…
gabi
martie 3, 2012 @ 7:55 am
Categoric DA! Mie imi place apa foarte mult. S-a intamplat sa merg la mare in luna septembrie. Nu au fost toate zilele calduroase, dar asta nu m-a impiedicat sa intru in apa si sa ma bucur de mare.
Anonim
august 2, 2012 @ 6:05 pm
Fericirea adevarata,vesnica,este invers proportionala cu „fericirea” pamanteasca care trece repede!Sunt de parere ca „toate merg spre binele celor ce cred in El!” si ca nimic in vietile noastre nu este intamplator!Chiar si raul,care intra in sufletele,mintile,casele noastre prin Satana,este spre zidirea noastra,pentru ca Satana insusi este INGADUIT de Dumnezeu!Sa nu uitam ca viataa aceasta este doar o trecere si ca de noi depinde de ce „semanam” ,pentru a culege mai tarziu!Cred ca am trece mai usor peste orice suferinta daca am lua-o ca pe o binecuvantare!