Dacă ar fi să muriți în această seară, fără a mai apuca să vorbiți cu cineva, care ar fi lucrul pe care ați regreta cel mai mult că nu l-ați spus? De ce nu ați făcut-o până acum?
Că nu i-am spus tatălui meu că îl iubesc, deși ne vedem în fiecare săptămână. Că nu mi-am cerut iertare de la persoane pe care le-am supărat sau le-am bârfit fără să știe.
O intrebare foarte buna ,inca nu stiu exact ce as putea sa raspund la ea ,cred ca as regreta ca nu am reusit sa ma apropiu un pic mai mult de sotul meu ,ca am murit fara sa reusim sa fim cu adevarat o familie crestina ,ca nu am avut acea dragoste pentru el care sa il ajute sa inteleaga ortodoxia si tot ceea ce putem primi in dar de la Dumnezeu fiind persoane botezate in credinta crestin ortodoxa ,ar ma fii si alte regrete insa acesta ar fii cel mai important ,in cazul in care ipotetic as muri….insa nu o sa mor nu? poate cadva vor fii posibile toate acestea …..Nici eu nu am cerut iertare de la toata lumea pe care am suparat si ar mai fii si alte regrete…. De ce nu m-am straduit pana acum mai mult cu sotul meu ?:Pentru ca m-am straduit mai mult sa-mi imaginez cum ar fii daca as divorta (catva ani buni),pentru ca la momentul in care m-am casatorit credeam ca daca sotul meu ma iubeste o sa renunte de dragul meu la ceea ce mie nu-mi place la el ,ca o sa se schimbe ,pentru ca nu mi-a spus nimeni ca a iubi o persoana inseamna sa o iubesti cu calitatile si defectele ei si inca ceva foarte important credeam ca daca sotul meu ma iubeste nu conteaza daca crede sau nu in Dumnezeu,cu timpul tot de dragul meu va intelege si va venii vreme cand va fii crestin cu adevarat nu doar in acte (ceea ce nu este chiar asa )
Vai draga mea Albinuta imi pare rau ca treci prin asa ceva.Dar unii oameni nu se pot schimba, si dupa parerea mea nu suntem obligati sa ii iubim cu bune si cu rele.Si cateodata oricat ai incerca, si oricat l-ai iubi nu se schimba.Si din start pornesti. nu cu ideea sa schimbi acea persoana dupa chipul si asemanarea noastra, ci sa il accepti asa cum e ea cu bune si rele.Daca defectele sunt acceptabile atunci e ok daca nu …nu. Punct si de la capat.
Eu daca as stii ca voi muri in seara asta nu as face nimic deosebit, numai ca pe seara m-as ruga , as sta putin de vorba cu Dumezeu, asa cum stiu eu. I-as multumi, l-as ruga sa aibe grija de familie, si sa imi dea ceva de lucru acolo in Imparatia Lui, ca sa fiu aproape de El.Poate ca ar trebui sa stau de vorba mai mult cu el. Cu multa lume vorbesc, dar acuma de ceva vreme ne c-am evitam.Adica eu evit , nu El.Si mi dor sa Ii mai povestesc ce cred, ce simt, cum sunt, ca si cu un prieten pe care nu l-am vazut de mult, asa cum stiu eu, nu dupa carti si rugaciuni.Sunt foarte bune si acestea, numai ca cateodata imi vine sa ii spun eu cu vorbele mele asa cum simt ce am si cate am de dus si apoi ma simt bine si usurata. Asa ca poate pe seara ma apuc de povesti cu Bunul Dumnezeu.
Aş regreta pentru toate cuvintele urâte rostite în această viaţă, pentru toate discuţiile aprinse cu ceilalţi, pentru orice rană pe care am provocat-o celorlalţi cu sau fără ştiinţă…Dar dacă ar fi să mor în această seară, fără să mai apuc să vorbesc cu cineva, aş plânge amarnic pentru că nu am apucat să-i arăt cuiva drag cât ţin la el. Nu am apucat să îl fac să se întoarcă pe drumul cel drept, către Hristos. Nu am apucat să mă rog suficient pentru el, să mă rog pentru mântuirea lui. Nu am apucat să îmi cer iertare de la el… Vorbele trec, dar faptele rămân…Aş plânge pentru că nu am fost în stare să săvârşesc aceaste fapte. Atât…
As regreta ca nu le-am spus parintilor mei ca rezolvarea la problemele lor este Dumnezeu. De asemenea as regreta ca nu le-am spus persoanelor importante din viata mea cat de mult ii iubesc. Mi-ar parea rau ca uneori prea repede mi-am ridicat genunchii de la rugaciune, crezand ca am alte lucruri mai importante:(. As plange pentru fiecare cuvant rau pe care l-am rostit cuiva si nu i-am cerut iertare… cam asta ar fi…
Marele Duhovnic Arhim. Aresnie Papacioc spunea astfel: ” Eu recomand o stare de prezenta continua”. Eu as regreta in ceasul mortii clipele in carea nu am avut acea prezenta continua, asta doar daca exista timp de regrete, pentru ca ” moartea nu vine sa ii faci o cafea […] nu te amana nici o secunda.”
As regreta faptul ca nu am spus oamenilor ceea ce simt atunci cand trebuia,in sensul ca de multe apreciam pe cineva,si stiam ca daca i-as fi spus acelei persoane..intr-un fel poate daca ar fi stiut acest lucru in clipele grele si-ar fi adus aminte, nu am facut-o din..”n” motive stupide. As regreta faptul ca de multe ori am vorbit urat,rastit,cand puteam vorbi frumos,cu calm,bland…
Buna intrebare .. Mi-ar parea rau de faptul ca i-am suparat pe ceilalti,ca nu i-am tratat cu blandete,ca nu i-am iubit mai mult si pentru faptul ca am petrecut foarte putin timp cu Domnul :(:(( mi-as plange toate nevredniciile ,probabil daca n-as fi asa de egoista m-as ruga pentru cei de-aproape,pentru toti .. Doamne iarta-ne !
Doamne ajuta,Simona am citit de cateva ori ceea ce ai scris pentru mine insa nu am inteles exact ce ai dorit sa spui.Nu o sa intru in detalii insa as avea o intrebare pentru tine .Iubesti (sau crezi ca iubesti )pe cineva ,aceasta persoana te cere in casatorie ,accepti ,te casatoresti ,o perioada totul este bine apoi dupa un oarecare timp i-ti dai seama ca ceva anume nu-ti plce la sotul tau ,ce o sa faci o sa divortezi pornind din start ca sotul tau nu o sa schimbe niciodata sau o sa incerci sa te rogi ca Dumnezeu sa te ajute sa te obisnuiesti cu acest „defect „a lui sau daca nu se poate nici cum o sa divortezi?o sa pui punct casatoriei si o sa o iei de la capat.Si daca o sa se intample aceasta (cel putin asa am inteles din cuvintele scrise de tine _iertare daca am inteles gresit) de cate ori ar trebui sa pui punct casatoriilor si sa o iei iaras de la capat . Intreb toate acestea deoarece chiar vreau sa stiu exact parerea ta ,iertare daca am suparat
As regreta ca nu mi-am marturisit pacatele duhovnicului, ca de cand m-am spovedit ultima oara si pana acum s-au adunat multe pe care trebuia sa le spun, dar i le-as spune lui Dumnezeu si L-as ruga sa ma ierte. Si de asemenea as regreta ca nu mi-am cerut iertare fata de cei carora le-am gresit (am fost prea lasa pentru asta), si ca nu le-am spus celor dragi cat de mult ii pretuiesc si cat de mult m-au ajutat in viata.
Regret ca nu regret nimic din tot ce am facut. NIMIC. Si nu stiu daca am regretat vreodata ceva gresit cu adevarat. Tot timpul am mers inainte, am avut curajul/”curajul” (intentionat am scris curaj de 2 ori, sper ca intelegeti de ce, chiar daca e o greseala gramaticala intentionata) sinucigas de multe ori sa duc la sfarsit ceea ce am inceput, chiar daca nu a fost un lucru bun.
„Ori la bal ori la spital” imi suna tot timpul in minte…..si chiar de am ascultat de acest gand…..regret ca nu regret. SINCER.
[b]Dimitrie[/b], starea de sinucigas spusa si in gluma e periculoasa. Cred ca esti tanar si-ti plac extremele, insa cu multe cuvinte ne putem juca, insa nu cu cele care tin de viata. Cel rau nu doarme niciodata.
„Ori la bal ori la spital”, „totul sau nimic” sunt expresii care duc doar spre rau. Le-am folosit si eu, mi-s cunoscute bine si cred ca multi tineri de aici le-au folosit din nevoia de a arata curaj fata de cei din jur.
Cand fiul meu a primit carnetul de conducere, i-am dat cadou o pereche de ciorapi si i-am spus ca de fiecare data cand o sa puna piciorul pe acceleratie, sa-si aminteasca de mine, de cei dragi din jur. De ce? Pentru ca orice tanar simte nevoia de a merge spre extreme.
Ai dreptate insa cu inainte. [b]Inainte cu Dumnezeu.[/b]
Mi-ar parea rau ca nu i-am cerut iertare mamei, pentru greselile mele, si ca nu am iubit-o si pe ea foarte mult…:) Si ca nu i-am iubit pe oamenii din jurul meu mai mult…asta as regreta!
As regreta inca o data cuvintele nesabuite prin care am ranit pe cineva, dar cum Dumnezeu a avut grija de remedierea acestui rau, cel mai mult ma doare ca n-am stiut sa multumesc si sa vorbesc sincer Celui pe care L-am neglijat cel mai mult, pentru ca ma obisnuisem sa cred ca asa trebuie, sa fie prezent. Nu i-am spus niciodata de bunavoie si din inima lui Dumnezeu ,, Te iubesc!”…
Aș regreta că nu le-am spus oamenilor pe care îi iubesc cât de mult țin la ei și că nu le-am cerut iertare tuturor celor cărora le-am greșit sau celor care au avut de suferit din pricina mea.
As regreta ca nu i-am spus surorii mele ca pe ea o iubesc cel mai mult,as regreta ca nu i-am spus mamei mele ca o iert pentru tot si tatalui meu,ca dincolo de durerea pe care am simtit-o mult timp,el ramane tatal meu!A regreta ca nu i-am spus lui Iulian,prietenul meu,toate cate i-am gresit si as mai regreta ca nu mi-am cerut iertare de la persoanele carora le-am gresit,din orgoliu sau din alte motive!Dar ca sa fiu sincera,nu sunt pregagita sa mor .
Claudiu Balan
ianuarie 24, 2012 @ 6:59 am
Că nu i-am spus tatălui meu că îl iubesc, deși ne vedem în fiecare săptămână. Că nu mi-am cerut iertare de la persoane pe care le-am supărat sau le-am bârfit fără să știe.
Albinuta
ianuarie 24, 2012 @ 7:43 am
O intrebare foarte buna ,inca nu stiu exact ce as putea sa raspund la ea ,cred ca as regreta ca nu am reusit sa ma apropiu un pic mai mult de sotul meu ,ca am murit fara sa reusim sa fim cu adevarat o familie crestina ,ca nu am avut acea dragoste pentru el care sa il ajute sa inteleaga ortodoxia si tot ceea ce putem primi in dar de la Dumnezeu fiind persoane botezate in credinta crestin ortodoxa ,ar ma fii si alte regrete insa acesta ar fii cel mai important ,in cazul in care ipotetic as muri….insa nu o sa mor nu? poate cadva vor fii posibile toate acestea …..Nici eu nu am cerut iertare de la toata lumea pe care am suparat si ar mai fii si alte regrete….
De ce nu m-am straduit pana acum mai mult cu sotul meu ?:Pentru ca m-am straduit mai mult sa-mi imaginez cum ar fii daca as divorta (catva ani buni),pentru ca la momentul in care m-am casatorit credeam ca daca sotul meu ma iubeste o sa renunte de dragul meu la ceea ce mie nu-mi place la el ,ca o sa se schimbe ,pentru ca nu mi-a spus nimeni ca a iubi o persoana inseamna sa o iubesti cu calitatile si defectele ei si inca ceva foarte important credeam ca daca sotul meu ma iubeste nu conteaza daca crede sau nu in Dumnezeu,cu timpul tot de dragul meu va intelege si va venii vreme cand va fii crestin cu adevarat nu doar in acte (ceea ce nu este chiar asa )
Boitos
ianuarie 24, 2012 @ 9:19 am
Vai draga mea Albinuta imi pare rau ca treci prin asa ceva.Dar unii oameni nu se pot schimba, si dupa parerea mea nu suntem obligati sa ii iubim cu bune si cu rele.Si cateodata oricat ai incerca, si oricat l-ai iubi nu se schimba.Si din start pornesti. nu cu ideea sa schimbi acea persoana dupa chipul si asemanarea noastra, ci sa il accepti asa cum e ea cu bune si rele.Daca defectele sunt acceptabile atunci e ok daca nu …nu.
Punct si de la capat.
Boitos
ianuarie 24, 2012 @ 9:29 am
Eu daca as stii ca voi muri in seara asta nu as face nimic deosebit, numai ca pe seara m-as ruga , as sta putin de vorba cu Dumezeu, asa cum stiu eu. I-as multumi, l-as ruga sa aibe grija de familie, si sa imi dea ceva de lucru acolo in Imparatia Lui, ca sa fiu aproape de El.Poate ca ar trebui sa stau de vorba mai mult cu el. Cu multa lume vorbesc, dar acuma de ceva vreme ne c-am evitam.Adica eu evit , nu El.Si mi dor sa Ii mai povestesc ce cred, ce simt, cum sunt, ca si cu un prieten pe care nu l-am vazut de mult, asa cum stiu eu, nu dupa carti si rugaciuni.Sunt foarte bune si acestea, numai ca cateodata imi vine sa ii spun eu cu vorbele mele asa cum simt ce am si cate am de dus si apoi ma simt bine si usurata.
Asa ca poate pe seara ma apuc de povesti cu Bunul Dumnezeu.
Georgiana Ionela Tofoleanu
ianuarie 24, 2012 @ 10:11 am
Aş regreta pentru toate cuvintele urâte rostite în această viaţă, pentru toate discuţiile aprinse cu ceilalţi, pentru orice rană pe care am provocat-o celorlalţi cu sau fără ştiinţă…Dar dacă ar fi să mor în această seară, fără să mai apuc să vorbesc cu cineva, aş plânge amarnic pentru că nu am apucat să-i arăt cuiva drag cât ţin la el. Nu am apucat să îl fac să se întoarcă pe drumul cel drept, către Hristos. Nu am apucat să mă rog suficient pentru el, să mă rog pentru mântuirea lui. Nu am apucat să îmi cer iertare de la el…
Vorbele trec, dar faptele rămân…Aş plânge pentru că nu am fost în stare să săvârşesc aceaste fapte.
Atât…
marcel
ianuarie 24, 2012 @ 12:49 pm
Eu sincer nu stiu ce as face ori mi-as plange cu amar pacatele ori as inebuni
Andreea17
ianuarie 24, 2012 @ 12:52 pm
As regreta ca nu le-am spus parintilor mei ca rezolvarea la problemele lor este Dumnezeu. De asemenea as regreta ca nu le-am spus persoanelor importante din viata mea cat de mult ii iubesc. Mi-ar parea rau ca uneori prea repede mi-am ridicat genunchii de la rugaciune, crezand ca am alte lucruri mai importante:(. As plange pentru fiecare cuvant rau pe care l-am rostit cuiva si nu i-am cerut iertare… cam asta ar fi…
Crafcencu
ianuarie 24, 2012 @ 1:04 pm
Marele Duhovnic Arhim. Aresnie Papacioc spunea astfel: ” Eu recomand o stare de prezenta continua”. Eu as regreta in ceasul mortii clipele in carea nu am avut acea prezenta continua, asta doar daca exista timp de regrete, pentru ca ” moartea nu vine sa ii faci o cafea […] nu te amana nici o secunda.”
Lilii
ianuarie 24, 2012 @ 4:41 pm
As regreta faptul ca nu am spus oamenilor ceea ce simt atunci cand trebuia,in sensul ca de multe apreciam pe cineva,si stiam ca daca i-as fi spus acelei persoane..intr-un fel poate daca ar fi stiut acest lucru in clipele grele si-ar fi adus aminte, nu am facut-o din..”n” motive stupide.
As regreta faptul ca de multe ori am vorbit urat,rastit,cand puteam vorbi frumos,cu calm,bland…
catu
ianuarie 24, 2012 @ 5:46 pm
Buna intrebare ..
Mi-ar parea rau de faptul ca i-am suparat pe ceilalti,ca nu i-am tratat cu blandete,ca nu i-am iubit mai mult si pentru faptul ca am petrecut foarte putin timp cu Domnul :(:((
mi-as plange toate nevredniciile ,probabil daca n-as fi asa de egoista m-as ruga pentru cei de-aproape,pentru toti ..
Doamne iarta-ne !
catu
ianuarie 24, 2012 @ 5:52 pm
„Numai cine se roaga pentru toti,acela se va mantui” Parintele Adrian Fageteanu
Intr-adevar ,sa dai din ce nu ai chiar te ajuta ! Mare este iubirea Ta Doamne !Slava Tie !
Albinuta
ianuarie 25, 2012 @ 7:02 am
Doamne ajuta,Simona am citit de cateva ori ceea ce ai scris pentru mine insa nu am inteles exact ce ai dorit sa spui.Nu o sa intru in detalii insa as avea o intrebare pentru tine .Iubesti (sau crezi ca iubesti )pe cineva ,aceasta persoana te cere in casatorie ,accepti ,te casatoresti ,o perioada totul este bine apoi dupa un oarecare timp i-ti dai seama ca ceva anume nu-ti plce la sotul tau ,ce o sa faci o sa divortezi pornind din start ca sotul tau nu o sa schimbe niciodata sau o sa incerci sa te rogi ca Dumnezeu sa te ajute sa te obisnuiesti cu acest „defect „a lui sau daca nu se poate nici cum o sa divortezi?o sa pui punct casatoriei si o sa o iei de la capat.Si daca o sa se intample aceasta (cel putin asa am inteles din cuvintele scrise de tine _iertare daca am inteles gresit) de cate ori ar trebui sa pui punct casatoriilor si sa o iei iaras de la capat .
Intreb toate acestea deoarece chiar vreau sa stiu exact parerea ta ,iertare daca am suparat
Badea Patricia
ianuarie 25, 2012 @ 3:13 pm
As regreta ca nu mi-am marturisit pacatele duhovnicului, ca de cand m-am spovedit ultima oara si pana acum s-au adunat multe pe care trebuia sa le spun, dar i le-as spune lui Dumnezeu si L-as ruga sa ma ierte. Si de asemenea as regreta ca nu mi-am cerut iertare fata de cei carora le-am gresit (am fost prea lasa pentru asta), si ca nu le-am spus celor dragi cat de mult ii pretuiesc si cat de mult m-au ajutat in viata.
Dimitrie
ianuarie 25, 2012 @ 10:18 pm
Cu mana pe suflet marturisesc ca…..
Regret ca nu regret nimic din tot ce am facut. NIMIC. Si nu stiu daca am regretat vreodata ceva gresit cu adevarat. Tot timpul am mers inainte, am avut curajul/”curajul” (intentionat am scris curaj de 2 ori, sper ca intelegeti de ce, chiar daca e o greseala gramaticala intentionata) sinucigas de multe ori sa duc la sfarsit ceea ce am inceput, chiar daca nu a fost un lucru bun.
„Ori la bal ori la spital” imi suna tot timpul in minte…..si chiar de am ascultat de acest gand…..regret ca nu regret. SINCER.
Ana
ianuarie 26, 2012 @ 12:20 am
erata
Ana
ianuarie 26, 2012 @ 12:20 am
[b]Dimitrie[/b], starea de sinucigas spusa si in gluma e periculoasa. Cred ca esti tanar si-ti plac extremele, insa cu multe cuvinte ne putem juca, insa nu cu cele care tin de viata. Cel rau nu doarme niciodata.
„Ori la bal ori la spital”, „totul sau nimic” sunt expresii care duc doar spre rau. Le-am folosit si eu, mi-s cunoscute bine si cred ca multi tineri de aici le-au folosit din nevoia de a arata curaj fata de cei din jur.
Cand fiul meu a primit carnetul de conducere, i-am dat cadou o pereche de ciorapi si i-am spus ca de fiecare data cand o sa puna piciorul pe acceleratie, sa-si aminteasca de mine, de cei dragi din jur. De ce? Pentru ca orice tanar simte nevoia de a merge spre extreme.
Ai dreptate insa cu inainte. [b]Inainte cu Dumnezeu.[/b]
Ioana
ianuarie 29, 2012 @ 10:58 am
Cred ca cel mai mult as regreta ca am facut tot timpul voia mea si nu m-am incredintat Lui Dumnezeu asa cum ar fi trebuit s-o fac!
Ionut Daniel Gondac
februarie 1, 2012 @ 2:53 pm
Mi-ar parea rau ca nu i-am cerut iertare mamei, pentru greselile mele, si ca nu am iubit-o si pe ea foarte mult…:) Si ca nu i-am iubit pe oamenii din jurul meu mai mult…asta as regreta!
Cristiana
februarie 2, 2012 @ 10:00 am
As regreta inca o data cuvintele nesabuite prin care am ranit pe cineva, dar cum Dumnezeu a avut grija de remedierea acestui rau, cel mai mult ma doare ca n-am stiut sa multumesc si sa vorbesc sincer Celui pe care L-am neglijat cel mai mult, pentru ca ma obisnuisem sa cred ca asa trebuie, sa fie prezent. Nu i-am spus niciodata de bunavoie si din inima lui Dumnezeu ,, Te iubesc!”…
Teodora
iunie 8, 2012 @ 4:32 am
Aș regreta că nu le-am spus oamenilor pe care îi iubesc cât de mult țin la ei și că nu le-am cerut iertare tuturor celor cărora le-am greșit sau celor care au avut de suferit din pricina mea.
Anonim
august 2, 2012 @ 5:30 pm
As regreta ca nu i-am spus surorii mele ca pe ea o iubesc cel mai mult,as regreta ca nu i-am spus mamei mele ca o iert pentru tot si tatalui meu,ca dincolo de durerea pe care am simtit-o mult timp,el ramane tatal meu!A regreta ca nu i-am spus lui Iulian,prietenul meu,toate cate i-am gresit si as mai regreta ca nu mi-am cerut iertare de la persoanele carora le-am gresit,din orgoliu sau din alte motive!Dar ca sa fiu sincera,nu sunt pregagita sa mor .