Pentru viaţă nu există argumente. Cine înţelege ce este viaţa şi care e finalitate ei nu respinge viaţa.
Cine ştie că acel prunc care va suferi de retard după naştere, este chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, acela ştie că după moarte, în împărăţia cerurilor nu mai există neputinţă, boală sau suferinţă, iar acolo infirmatăţile vor dispărea.
Chiar dacă acel copil va muri la cinci ani, îi voi da şansa să crească, să cunoască iubirea, să-L cunoască pe Dumnezeu. Îl voi ţine în braţe şi îi voi arăta ce fel răsplăteşte Dumnezeu viaţa…iar atunci când va pleca voi rămâne cu tristeaţea plecării dar cu bucuria ajungerii lui în braţele lui Hristos, în raiul bucuriei şi al desfătorilor duhovniceşti.
Voi muri şi eu cât de curând şi-mi voi întâlni iarăşi copilul în împărăţia lui Hristos.
Avortul stă împotriva vieţii, indiferent care e conjunctura în care se crede că s-ar impune.
Nu as face nici un avort.Nu eu am dreptul asupra vietii mele, a copilului sau a oricarei alte fiinte.Intr-o seara am vorbit cu tata pe aceasta tema si eu i-am zis ca niciodata nu as face avort, iar el m-a intrebat daca as recurge la aceeasi metoda stiind ca viata copilasului meu va fi plina de durere.Raspunsul meu este in continuare ,,nu,,.Constiinta, sentimentul de vinovatie m-ar ucide incetul cu incetul daca mi-as atribui ceva ce nu mi se cuvine
ACUM cu siguranta nu as face nici un avort chiar daca as stii ca cel mic ar trebui sa traiasca O ZII nu cinci,regret insa ca nu am tinut seama de multe cu cativa ani in urma
M-a impresionat în mod deosebit comentariul lui Claudiu!! 🙂
Nici eu n-aş face avort, orice ar fi! În schimb, dacă aş afla înainte de căsătorie că voi avea un copil atât de bolnav, nu m-aş mai mărita şi n-aş mai zămisli copilul. Aş intra în monahism sau, pur şi simplu, aş trăi necăsătorită în lume.
Acesta este motivul pentru care nu ştim ce urmează în viaţă, pentru ca să nu dăm înapoi atunci când apar greutăţile. Cred că dacă ai avea un prieten acum pe care să-l iubeşti şi să te iubească, şi ai şti că el îţi va fi soţ, n-ai mai putea spune că nu te-ai mărita, pentru că scopul pentru care vă uneşte Dumnezeu Taina Cununiei nu este creşterea de copii ci este în primul rând pentru a merge împreună pe drumul mântuirii prin multă iubire.
Claudiu, Doamne ajută! Cred că ai dreptate. 🙂 Nefiind îndrăgostită, îmi este foarte uşor să scriu că aş putea să nu mă mărit, dar dacă aş avea un prieten, pe care l-aş iubi cu adevărat, mai mult ca sigur mi-aş schimba radical opinia. 🙂 🙂 Oricum, esenţial este că toţi cei care am răspuns la această întrebare suntem de acord în privinţa faptului că, în orice situaţie, avortul trebuie evitat cu orice preţ şi indiferent de consecinţe. Naşterea unui copilaş este o bucurie unică în viaţa oricărei familii creştine, un dar minunat al lui Dumnezeu. Cunosc o doamnă doctor deosebit de credincioasă, care a adoptat şi a crescut cu multă dragoste o fetiţă surdo-mută. Vă daţi seama ce faptă extraordinară? Deşi Dumnezeu îi dăruise doi copii sănătoşi, această doamnă a înfiat un copilaş orfan cu dizabilităţi. Cred că, în Ziua Judecăţii, va auzi din partea Mântuitorului aceste minunate cuvinte: „străin am fost şi M-ai primit la tine, bolnav am fost şi M-ai cercetat (…) Adevărat grăiesc ţie: întrucât ai făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-ai făcut”.
Nu , daca Dumezeu mi-l da asa ce sa fac eu?Mai ales daca as stii ca va muri pana la 5 ani. Asta e, poate ca as face alt copil, daca as putea, sau as infia unul. Bine ca nu stiu dinainte cate avem de dus, ca de am stii poate unii dintre noi ar face altfel sa scapam de greutati. Dar imi spunea cineva, ca : daca trebuie sa se intample ceva oricum se va intampla si daca trebuie sa ajungi intr-un loc , la un moment dat, tot ajungi indiferent pe ce cale o luam si oricum facem.Destinul, cred ca ne e pus dinainte sa ne nastem,il putem putin modifica prin faptele noastre, dar nu il putem schimba.
[b]Dupa raspunsurile acestea, arata ca toti care au scris aici vor lasa toti pruncii pe care-I daruieste Dumnezeu. Frumos frumos. Sa dea Domnul sa fie asa si vom avea o viata buna.[/b]
Insa realitatea arata ca astazi romanii nu mai au multi copiii si nu este vorba nicidecum de avortarea copiiilor cu deficiente, ci de avortarea copiiilor sanatosi. Un copil, maxim doi de familie. Trei e o exceptie si patru deja e exagerat. De fapt la 3-4 copii esti numit sectant.
Chiar daca voi credeti ca nu o sa faceti avort, depinde insa si de sot, de sotie. In cele mai multe cazuri presiunea din partea familiei v-a fi asa de mare incat n-o sa rezistati. In afara de asta o mare influenta o au prietenii, vecinii, colegii de servici, media. Insa cel mai mult depinde de credinta in Dumnezeu. Daca asta este consolidata pana in acel moment, ferice de voi, de noi ca natie.
1. Deobicei pentru pacatele parintilor sufera copii si as sta mai bine sa ma gandesc de ce sa sufere copilul meu asa 2. Se poate vindeca prin rugaciune participarea la slujbe , stiu ca sunt mai multi sfinti tamaduitori de boli,dar eu il stiu pe Sf Nectarie si m-as ruga la el sa-mi faca copilul bine, acuma nu stiu cat ar merge fiindca rugaciunea mea trebuie sa fie de „foc” ca sa zic asa…
Cred ca intrebarea ar putea sa sune si asa : Dacă aţi şti că viitorul dumnevoastră copil va suferi de un retard sever şi va trebui sa aveti grija de el, sa suferiti alaturi de el o viata intreaga, aţi face avort? Pentru ca prin triplul test si amniocenteza poti afla inca din primele luni de sarcina daca copilul pe care urmeaza sa-l aduci pe lume are sau nu o anomalie cromozomiala ( sindrom Down, Turner, etc) dar cati ani va trai acest copil stie doar Dumnezeu … http://teodoradragomir.blogspot.com/p/povestea-mea.html – o poveste care m-a impresionat.
Cred că avortul este unul dintre păcatele prin care ne îndepărtăm în modul cel mai evident de Dumnezeu, Cel Ce ne-a poruncit să-I devenim asemănători. De ce? Pentru că Dumnezeu-Fiul S-a sacrificat pe Sine pentru noi, iar cei care avortează îi sacrifică pe alţii (adică pe proprii copii) pentru confortul lor.
Doamne, Fereşte-ne pe toţi de acest păcat grav, iar pe cei ce au păcătuit întoarce-i la Tine, la dragostea Ta şi dăruieşte-le pocăinţă adevărată pentru a se putea bucura şi ei de Tine!
În dicţionarul de specialitate, AVORTUL este definit ca fiind o sarcină întreruptă… Dar să ne gândim cel puţin din punct de vedere creştin… Pentru o familie creştină, a avea un copil înseamnă a avea o sarcină de dus, a avea o povară? Eventual întrerupem un transfer de bani, o convorbire telefonică, dar o SARCINĂ nu o poţi ÎNTRERUPE, pentru că următorul copil va fi unul nou, cu un alt suflet, nu va fi acelaşi copil pe care odinioară l-ai avut în pântece… Vă recomand filmuleţul STRIGĂTUL MUT de pe ProVita Bucureşti:) Noile descoperiri făcute în domeniul medicinei arată că în momentul zămislirii, în pântecele femeii apare un mic fulger, identificat cu suflarea de viaţă dată de Dumnezeu noului om:)
E frumos ca s-a scris asa de frumos de refuzul de a face avort, insa ii dau dreptate Anei, Romania e campioana la avort. Poate noi toti care am declarat ca nu am face avort ar trebui sa ne implicam mai mult in atragerea atentiei asupra faptului ca de fapt avortul si anticonceptionalele inseamna crima. Aveti idei cum am putea face asta? Stiti, copilasii omorati sunt trecuti in pacatele neamului si noi toti o sa platim pentru crimele savarsite in interiorul neamului nostru. Cum am putea actiona pentru apararea fratiorilor acestora ai nostri? Organizarea unor proiectii ale filmului ‘strigatul mut’ in licee, niste pliante impartite in orasul in care locuim, la biserici, dupa slujba ? Idei?
Bună! Avortul e cea mai mare crima ptr că ,pe lânga trup este omorât si sufletul apoi cine suntem noi sa decidem soarta unei ființe . cei ce fac acest lucru sunt considerați de mii de ori criminali ptr ca omoara si toate generatiile care s-ar fi putut naște dupa … Să ne ajute bunul Dumnezeu să trecem peste toate și să nu ne îndepărtăm de calea cea bună ! Doamne ajută !
pentru CriCri…. Doamne ajută, CriCri! Nu ştiu din ce oraş eşti, dar ai putea lua legătura cu cineva de la ProVita? Ei au început astfel de campanii… Au împărţit pliante în şcoli, reviste şi au prezentat materiale, proiecţii de documentare, filmuleţe, prezentări PowerPoint claselor în care diriginţii le-au permis… De asemenea, dacă ai cunoaşte elevi, le-ai putea propune să vorbească Direcţiunii despre acestea şi să invite oameni care să le prezinte… Sunt lucruri care nu se predau la şcoală, din păcate, vine asistenta pe la 14-16 ani şi ne recomandă să începem viaţa sexuală, să facem totul protejat etc… E trist… Tocmai de aceea ar trebui începută o campanie! Mai mult de atât, recomand să vă adunaţi în duh de rugăciune şi să faceţi acatiste şi canoane de pocăinţă pentru sufletele copiilor avortaţi… Media arată că fiecare român poartă în urma lui câte 3 avorturi:( Mult spor şi luminare de la Bunul Dumnezeu şi Maica Domnului! Atâta timp cât deţinem ADEVĂRUL şi tăcem, nu luăm măsuri, iniţiative, nu ne asumăm responsabilitatea faptelor şi responsabilitatea de creştin, nu îi vom ajuta pe alţii să se lumineze , vor rămâne în „întunericul necunoştinţei” şi noi vom fi vrednici de osândă:( Să lucrăm ceea ce ne învaţă Domnul! Consider că ar trebui să începeţi proiectul cu binecuvântare şi sub îndrumarea unui Părinte duhovnic! Mult spor! Vă admir!
Pentru ca eu si sotul meu inca nu avem copii, cred ca m-as bucura foarte mult sa apara o a treia fiinta in familia noastra, chiar daca ar fi pentru un timp limitat. Pe langa asta, mi-as dori pentru bunicul meu sa isi vada macar un stranepot. Sub nici o forma nu as recurge la avort, indiferent despre ce context vorbim. Ne dorim prea mult ca sa dam cu piciorul unei astfel de ocazii. Buna rubrica! Asteptam noi intrebari ! 🙂
Claudiu Balan
februarie 16, 2012 @ 11:20 am
Pentru viaţă nu există argumente. Cine înţelege ce este viaţa şi care e finalitate ei nu respinge viaţa.
Cine ştie că acel prunc care va suferi de retard după naştere, este chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, acela ştie că după moarte, în împărăţia cerurilor nu mai există neputinţă, boală sau suferinţă, iar acolo infirmatăţile vor dispărea.
Chiar dacă acel copil va muri la cinci ani, îi voi da şansa să crească, să cunoască iubirea, să-L cunoască pe Dumnezeu. Îl voi ţine în braţe şi îi voi arăta ce fel răsplăteşte Dumnezeu viaţa…iar atunci când va pleca voi rămâne cu tristeaţea plecării dar cu bucuria ajungerii lui în braţele lui Hristos, în raiul bucuriei şi al desfătorilor duhovniceşti.
Voi muri şi eu cât de curând şi-mi voi întâlni iarăşi copilul în împărăţia lui Hristos.
Avortul stă împotriva vieţii, indiferent care e conjunctura în care se crede că s-ar impune.
mihaela G
februarie 16, 2012 @ 11:25 am
Nu as face nici un avort.Nu eu am dreptul asupra vietii mele, a copilului sau a oricarei alte fiinte.Intr-o seara am vorbit cu tata pe aceasta tema si eu i-am zis ca niciodata nu as face avort, iar el m-a intrebat daca as recurge la aceeasi metoda stiind ca viata copilasului meu va fi plina de durere.Raspunsul meu este in continuare ,,nu,,.Constiinta, sentimentul de vinovatie m-ar ucide incetul cu incetul daca mi-as atribui ceva ce nu mi se cuvine
Albinuta
februarie 16, 2012 @ 12:52 pm
ACUM cu siguranta nu as face nici un avort chiar daca as stii ca cel mic ar trebui sa traiasca O ZII nu cinci,regret insa ca nu am tinut seama de multe cu cativa ani in urma
Laura Stifter
februarie 16, 2012 @ 2:08 pm
M-a impresionat în mod deosebit comentariul lui Claudiu!! 🙂
Nici eu n-aş face avort, orice ar fi! În schimb, dacă aş afla înainte de căsătorie că voi avea un copil atât de bolnav, nu m-aş mai mărita şi n-aş mai zămisli copilul. Aş intra în monahism sau, pur şi simplu, aş trăi necăsătorită în lume.
Doamne ajută!
Claudiu Balan
februarie 16, 2012 @ 2:29 pm
Doamne ajută Laura!
Acesta este motivul pentru care nu ştim ce urmează în viaţă, pentru ca să nu dăm înapoi atunci când apar greutăţile. Cred că dacă ai avea un prieten acum pe care să-l iubeşti şi să te iubească, şi ai şti că el îţi va fi soţ, n-ai mai putea spune că nu te-ai mărita, pentru că scopul pentru care vă uneşte Dumnezeu Taina Cununiei nu este creşterea de copii ci este în primul rând pentru a merge împreună pe drumul mântuirii prin multă iubire.
Lilii
februarie 16, 2012 @ 3:44 pm
Nu,nu as face-o.Pentru ca poate acel copil m-ar invata ce inseamna iubirea…
Badea Patricia
februarie 16, 2012 @ 7:38 pm
Nu as face asa ceva niciodata. Daca copilul se va naste asa, atunci asa e voia Domnului si trebuie sa suport tot ce-mi va da El.
Ana
februarie 16, 2012 @ 9:24 pm
Am sa raspund cu unvideoclip la aceasta intrebare:
[url]http://www.youtube.com/watch?v=Zcqp5OFnOGQ[/url]
Doamne ajuta
Laura Stifter
februarie 16, 2012 @ 10:45 pm
Claudiu, Doamne ajută!
Cred că ai dreptate. 🙂 Nefiind îndrăgostită, îmi este foarte uşor să scriu că aş putea să nu mă mărit, dar dacă aş avea un prieten, pe care l-aş iubi cu adevărat, mai mult ca sigur mi-aş schimba radical opinia. 🙂 🙂
Oricum, esenţial este că toţi cei care am răspuns la această întrebare suntem de acord în privinţa faptului că, în orice situaţie, avortul trebuie evitat cu orice preţ şi indiferent de consecinţe. Naşterea unui copilaş este o bucurie unică în viaţa oricărei familii creştine, un dar minunat al lui Dumnezeu.
Cunosc o doamnă doctor deosebit de credincioasă, care a adoptat şi a crescut cu multă dragoste o fetiţă surdo-mută. Vă daţi seama ce faptă extraordinară? Deşi Dumnezeu îi dăruise doi copii sănătoşi, această doamnă a înfiat un copilaş orfan cu dizabilităţi. Cred că, în Ziua Judecăţii, va auzi din partea Mântuitorului aceste minunate cuvinte: „străin am fost şi M-ai primit la tine, bolnav am fost şi M-ai cercetat (…) Adevărat grăiesc ţie: întrucât ai făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-ai făcut”.
Dumnezeu să ne miluiască pe toţi!
Boitos
februarie 17, 2012 @ 9:20 am
Nu , daca Dumezeu mi-l da asa ce sa fac eu?Mai ales daca as stii ca va muri pana la 5 ani. Asta e, poate ca as face alt copil, daca as putea, sau as infia unul.
Bine ca nu stiu dinainte cate avem de dus, ca de am stii poate unii dintre noi ar face altfel sa scapam de greutati.
Dar imi spunea cineva, ca : daca trebuie sa se intample ceva oricum se va intampla si daca trebuie sa ajungi intr-un loc , la un moment dat, tot ajungi indiferent pe ce cale o luam si oricum facem.Destinul, cred ca ne e pus dinainte sa ne nastem,il putem putin modifica prin faptele noastre, dar nu il putem schimba.
Daniel
februarie 17, 2012 @ 1:50 pm
Interesantă întrebare, dar nu este formulată d.p.d.v crestin-ortodox.
Îmi place mult acest site, felicitări! 🙂
Sinziana
februarie 17, 2012 @ 5:14 pm
Nici eu nu as face avort…Sunt atatea marturii de minuni care s-au intamplat cu bolnavi in faza terminala, deci nu e justificat oricum
Ana
februarie 18, 2012 @ 7:51 am
[b]Dupa raspunsurile acestea, arata ca toti care au scris aici vor lasa toti pruncii pe care-I daruieste Dumnezeu. Frumos frumos. Sa dea Domnul sa fie asa si vom avea o viata buna.[/b]
Insa realitatea arata ca astazi romanii nu mai au multi copiii si nu este vorba nicidecum de avortarea copiiilor cu deficiente, ci de avortarea copiiilor sanatosi. Un copil, maxim doi de familie. Trei e o exceptie si patru deja e exagerat. De fapt la 3-4 copii esti numit sectant.
Chiar daca voi credeti ca nu o sa faceti avort, depinde insa si de sot, de sotie. In cele mai multe cazuri presiunea din partea familiei v-a fi asa de mare incat n-o sa rezistati. In afara de asta o mare influenta o au prietenii, vecinii, colegii de servici, media. Insa cel mai mult depinde de credinta in Dumnezeu. Daca asta este consolidata pana in acel moment, ferice de voi, de noi ca natie.
Iertare
marcel
februarie 18, 2012 @ 8:57 am
1. Deobicei pentru pacatele parintilor sufera copii si as sta mai bine sa ma gandesc de ce sa sufere copilul meu asa
2. Se poate vindeca prin rugaciune participarea la slujbe , stiu ca sunt mai multi sfinti tamaduitori de boli,dar eu il stiu pe Sf Nectarie si m-as ruga la el sa-mi faca copilul bine, acuma nu stiu cat ar merge fiindca rugaciunea mea trebuie sa fie de „foc” ca sa zic asa…
Danyela
februarie 18, 2012 @ 11:36 am
Cred ca intrebarea ar putea sa sune si asa : Dacă aţi şti că viitorul dumnevoastră copil va suferi de un retard sever şi va trebui sa aveti grija de el, sa suferiti alaturi de el o viata intreaga, aţi face avort?
Pentru ca prin triplul test si amniocenteza poti afla inca din primele luni de sarcina daca copilul pe care urmeaza sa-l aduci pe lume are sau nu o anomalie cromozomiala ( sindrom Down, Turner, etc) dar cati ani va trai acest copil stie doar Dumnezeu …
http://teodoradragomir.blogspot.com/p/povestea-mea.html – o poveste care m-a impresionat.
Laura Stifter
februarie 18, 2012 @ 3:31 pm
Cred că avortul este unul dintre păcatele prin care ne îndepărtăm în modul cel mai evident de Dumnezeu, Cel Ce ne-a poruncit să-I devenim asemănători. De ce? Pentru că Dumnezeu-Fiul S-a sacrificat pe Sine pentru noi, iar cei care avortează îi sacrifică pe alţii (adică pe proprii copii) pentru confortul lor.
Doamne, Fereşte-ne pe toţi de acest păcat grav, iar pe cei ce au păcătuit întoarce-i la Tine, la dragostea Ta şi dăruieşte-le pocăinţă adevărată pentru a se putea bucura şi ei de Tine!
Rusu Denisa Felicia
februarie 19, 2012 @ 11:52 am
În dicţionarul de specialitate, AVORTUL este definit ca fiind o sarcină întreruptă… Dar să ne gândim cel puţin din punct de vedere creştin… Pentru o familie creştină, a avea un copil înseamnă a avea o sarcină de dus, a avea o povară? Eventual întrerupem un transfer de bani, o convorbire telefonică, dar o SARCINĂ nu o poţi ÎNTRERUPE, pentru că următorul copil va fi unul nou, cu un alt suflet, nu va fi acelaşi copil pe care odinioară l-ai avut în pântece… Vă recomand filmuleţul STRIGĂTUL MUT de pe ProVita Bucureşti:) Noile descoperiri făcute în domeniul medicinei arată că în momentul zămislirii, în pântecele femeii apare un mic fulger, identificat cu suflarea de viaţă dată de Dumnezeu noului om:)
Cristina
februarie 21, 2012 @ 7:16 am
E frumos ca s-a scris asa de frumos de refuzul de a face avort, insa ii dau dreptate Anei, Romania e campioana la avort. Poate noi toti care am declarat ca nu am face avort ar trebui sa ne implicam mai mult in atragerea atentiei asupra faptului ca de fapt avortul si anticonceptionalele inseamna crima. Aveti idei cum am putea face asta? Stiti, copilasii omorati sunt trecuti in pacatele neamului si noi toti o sa platim pentru crimele savarsite in interiorul neamului nostru. Cum am putea actiona pentru apararea fratiorilor acestora ai nostri? Organizarea unor proiectii ale filmului ‘strigatul mut’ in licee, niste pliante impartite in orasul in care locuim, la biserici, dupa slujba ? Idei?
Sandu
februarie 21, 2012 @ 10:24 am
Bună! Avortul e cea mai mare crima ptr că ,pe lânga trup este omorât si sufletul apoi cine suntem noi sa decidem soarta unei ființe . cei ce fac acest lucru sunt considerați de mii de ori criminali ptr ca omoara si toate generatiile care s-ar fi putut naște dupa … Să ne ajute bunul Dumnezeu să trecem peste toate și să nu ne îndepărtăm de calea cea bună ! Doamne ajută !
Rusu Denisa Felicia
februarie 22, 2012 @ 7:04 pm
pentru CriCri…. Doamne ajută, CriCri! Nu ştiu din ce oraş eşti, dar ai putea lua legătura cu cineva de la ProVita? Ei au început astfel de campanii… Au împărţit pliante în şcoli, reviste şi au prezentat materiale, proiecţii de documentare, filmuleţe, prezentări PowerPoint claselor în care diriginţii le-au permis… De asemenea, dacă ai cunoaşte elevi, le-ai putea propune să vorbească Direcţiunii despre acestea şi să invite oameni care să le prezinte… Sunt lucruri care nu se predau la şcoală, din păcate, vine asistenta pe la 14-16 ani şi ne recomandă să începem viaţa sexuală, să facem totul protejat etc… E trist… Tocmai de aceea ar trebui începută o campanie! Mai mult de atât, recomand să vă adunaţi în duh de rugăciune şi să faceţi acatiste şi canoane de pocăinţă pentru sufletele copiilor avortaţi… Media arată că fiecare român poartă în urma lui câte 3 avorturi:( Mult spor şi luminare de la Bunul Dumnezeu şi Maica Domnului! Atâta timp cât deţinem ADEVĂRUL şi tăcem, nu luăm măsuri, iniţiative, nu ne asumăm responsabilitatea faptelor şi responsabilitatea de creştin, nu îi vom ajuta pe alţii să se lumineze , vor rămâne în „întunericul necunoştinţei” şi noi vom fi vrednici de osândă:( Să lucrăm ceea ce ne învaţă Domnul! Consider că ar trebui să începeţi proiectul cu binecuvântare şi sub îndrumarea unui Părinte duhovnic! Mult spor! Vă admir!
Laura Stifter
februarie 22, 2012 @ 9:59 pm
Claudiu şi Dan,
Nu ne mai puneţi întrebări? 🙂
Doamne ajută!
Raluca Irimie
martie 11, 2012 @ 8:33 pm
Pentru ca eu si sotul meu inca nu avem copii, cred ca m-as bucura foarte mult sa apara o a treia fiinta in familia noastra, chiar daca ar fi pentru un timp limitat. Pe langa asta, mi-as dori pentru bunicul meu sa isi vada macar un stranepot.
Sub nici o forma nu as recurge la avort, indiferent despre ce context vorbim. Ne dorim prea mult ca sa dam cu piciorul unei astfel de ocazii.
Buna rubrica! Asteptam noi intrebari ! 🙂