Întrebarea numarul 24
Parte din din greşelile pe care le facem în viaţă se datorează faptului că am simţit atunci când trebuie să gândim, cealaltă parte pentru că am gândit când trebuia să simţim. Care credeţi că este măsura cea mai buna în alegerile pe care le facem? Ce oameni credeţi că sunt mai câştigaţi, cei care ia decizii mai mult cu inima, sau cei care fac asta mai mult cu raţiunea?
Lilii
martie 12, 2012 @ 3:07 pm
Parerea mea este ca cei mai castigati oameni sunt cei care pot sa faca diferentele intre situatii.Adica aceia care in situatia in care trebuie sa-si foloseasca ratiunea, isi folosesc ratiunea si in situatia in care trebuie sa-ti folosesti inima,isi folosesc inima.
Cei care isi folosesc doar ratiunea,pot deveni nefericiti pentru ca devin niste roboti,care fac totul pentru ca „asa trebuie”, chiar daca acel „trebuie” este dictat de o societate bolnava,de niste oameni care au inimi impietrite si care nu vad in profunzime,care vad superficial.
Insa,cei care iau decizii cu inima,pot fi usor raniti,deoarece daca „vezi” doar cu inima si ratiunea doarme,adevarul,realitatea iti pot parea distorsionate,sau mai bine zis negi adevarul/realitatea care e in fata ta.
Uneori se mai inseala si inima atunci cand e condusa de un impuls de moment,de un sentiment trecator de care e omul orbit(fie de furie, fie de tristete-deznadejde,sau chiar de dragoste)
Claudiu Balan
martie 12, 2012 @ 4:38 pm
În 28 de ani de viaţă am făcut foarte multe alegeri pe care după ceva timp le-am regretat. Am ales mereu cu inima… raţiunea e mereu pe locul doi în alegerile mele.
Acum când mă uit în spate toate alegerile pe care eu le consideram greşite m-au format ca om şi m-au ajutat foarte mult să capăt o experienţă de viaţă care să mă ajute acum să fiu mai raţional.
Deşi cred că e foarte necesar păstrarea unui echilibru între raţiune şi suflet în alegerile pe care le facem, totuşi aş acorda mereu prioritate sufletului.
Sufletul îţi poate da acea senzaţie, acel plus de simţire, pe care raţiunea nu ţi-o poate da.
Mihaela B
martie 12, 2012 @ 5:07 pm
Daca sufletul iti poate da acea senzatie, acel plus de simtire, pe care ratiunea nu ti-o poate da, de ce spui ca ai facut multe alegeri (cu inima) pe care dupa ceva timp le-ai regretat?
Claudiu Balan
martie 12, 2012 @ 5:12 pm
Sfintii Parinti spun ca „dreapta socotinta” este cea mai are virtute. Dreapta socotinta este de fapt ratiunea.
Le-am regretat pentru ca am vazusem ca nu am facut lucrul care trebuia.
Le-am regretat atunci. Acum dupa cativa ani nu le mai regret, ma bucur ca s-a intamplat asa si dau Slava lui Dumnezeu pentru toate!
Lilii
martie 12, 2012 @ 5:17 pm
Claudiu, oare „dreapta socotinta” nu este o imbinare intre ratiune si dragoste?Iar dragostea nu vine din suflet?Deci trebuie si suflet!
Pentru ca am merge doar pe ratiune, atunci ar disparea toata dragostea…am judeca totul la rece fara niciun pic de caldura pentru cel de langa noi.
E drept ca uneori si-n dragoste iti trebuie putina ratiune,dar asta-i alta poveste.
Claudiu Balan
martie 12, 2012 @ 5:23 pm
Sunt perfect deacord ca „dreapta socotinta” implica si iubire si ratiune…am vrut sa precizez asta in comentariul precedent.
Mihaela B
martie 12, 2012 @ 6:37 pm
Cine mai stie cum trebuie procedat….ne batem in teorii, argumente, dar situatiile reale sunt atat de complexe, incat…..numai Dumnezeu ne poate lumina atunci cand trebuie. Restul e doar teorie.
Claudiu Balan
martie 12, 2012 @ 6:42 pm
Foarte frumos ai zis Mihaela… perfect deacord….
Raman totusi la plusul pe care-l aduce alegerea cu inima.
Albinuta
martie 13, 2012 @ 6:51 am
In Iliceu aveam o prietena cu care mereu discutam ,la vremea respectiva ea avea iubit ,eu nu,deoarece apareau si momente mai tensionate avea obiceiul sa ma intrebe cum ar fii mai bine sa procedeze ,eu auzind ceea ce i-mi povestea ii spuneam (din afara problemei cum ar fii bine sa faca ),uneori facea cum spuneam ,de cele mai multe ori facea tot cum credea ea ca este mai bine .Intr-o zii stand iaras de vorba i-mi spune :Stii ce am observat ori de cate ori fac cum spui tu pana la urma este bine ,cand fac cum cred eu (aleg cu inima )ajung sa sufar ,totusi daca vezi asa de bine lucrurile tu de ce nu ai iubit ,de ce esti singura ,la care am spus :Atunci cand i-ti spun ce ar fii bine sa faci o spun din afara,fara sa fiu implicata fara sa am sentimente fata de persoana respectiva cand este vorba de mine aleg cu inima si ieste destul de complicat (in vremea liceului aveam un prieten ,nu iubit la seminarul teologic ne intalneam doar in vancante discutam ,nimic deosebit,nu discutam niciodata de iubire discutam doar de biserica ,rugaciuni ,Dumnezeu,ce a mai invatat nou ),prietena mea nu stia de el ,,vazandu-ma mereu singura credea ca sunt suparata ,
Deci raspunzand la intrebare cred ca cele mai multe alegeri le-am facut cu inima ,poate ca am suferit uneori mai mult insa eu sunt de parerea ca daca dragoste nu e nimic nu e .
Ana
martie 13, 2012 @ 7:50 am
Pana pe la douazeci de ani am ales cu inima si bine am facut. Apoi au urmat ani de realizari, insa am ales cu ratiunea. Abia cand am inteles Ortodoxia, abia cand am inteles maretia credintei noastre in Hristos, am inceput sa aleg cu inima. Alegeri grele, dure, insa care ma tin pe Cale atat pe mine cat si pe ai mei.
Legat de aceasta intrebare [b]parintele Amfilohie Branza[/b] are un cuvant foarte puternic despre pocainta in care vorbeste despre Adevar si realitate. [b]Adevarul este Hristos[/b], realitatea este ceea ceea ce vedem cu ochii mintii, ceea ce traim noi toti. Vedem saracie, vedem nereusite, insa in Hristos toate acestea au un sens. [b]Un cuvant proaspat si potrivit mai ales tinerilor![/b]
[url]http://www.razbointrucuvant.ro/2012/03/11/parintele-amfilohie-la-sophia-audio-si-text-tara-are-nevoie-de-oameni-care-sa-se-pocaiasca-cu-adevarat-pocainta-este-de-temut-demonilor/[/url]
Maria Vicol
martie 13, 2012 @ 1:42 pm
un alt interviu al parintele Amfilohie Branza de exceptie,legat deasemenea si de ac tema…
http://www.razbointrucuvant.ro/2011/12/13/parintele-amfilohie-branza-manastirea-diaconesti-interviu-exclusiv-despre-prioritatile-din-viata-duhovniceasca-audio/
Bogdan
martie 21, 2012 @ 2:11 pm
Dragii mei,
Asa cum imi spun in profil, „pana sa crezi, trebuie sa stii ce vrei”.
Va fac un anunt public si anume ca inima nu gandeste.Rolul ei e cel bine stiut de toti, dar nu de a gandi.Referindu-va la subconstientul care actioneaza in anumite situatii va dau crezare in simtiri.Or pana sa spui ca simti, undeva ai gandit.Sa alegi cu inima inseamna din punctul meu de vedere starea pura a individului.Ma refer strict la un cod al nostru scris si care ne guverneaza.Ori acel cod este fie scris de Dumnezeu si adunat din perceptiile noastre formate in timp.
Un scurt exemplu ar fi mila fata de un copil, un adult, un batran.Unora le este mila de toti, unora doar de o parte din ei.Unui copil de pana la 5-7 ani nu ii va fi mila, nu va simti cum ar zice unii.Ulterior din anumite perceptii insuflate din mediul familial si cel social va incepe sa aibe anumite simtiri si va actiona.
Ganditi-va la ce simtit si o sa vedeti ca fie simtiti ce vor altii, fie ce ati vrut voi.
Sa gandesti ceea ce simti inseamna sa depasesti prejudecata, inseamna sa intelegi natura lucrurilor, inseamna sa nu judeci.Tendinta de a gandi ce simti este in contradictoriu cu „religia ortodoxa”.Spun aceasta rezumandu-ma la „Crede si nu cerceta”.Pastrarea nealterata a acelui cod scris de Dumnezeu in noi inseamna sa ai capacitatea de a gandi.Ori sa gandesti ce simti inseamna sa nu crezi.A gandi inseamna a compara cu o valoare proprie.
Arbitrarul si imperfectiunea lumii e mult prea adanca asa incat noi sa avem o gandire buna.Daca vrei sa gandesti, gandeste cum poti fi un om mai bun, gandeste ce te bucura, gandeste sa fii o fiinta sociala.
A gandi e periculos, dar nu interzis.
Orice decizie o luati „cu inima” ori cu mintea, fiti raspunzatori.
Cele mai bune decizii sunt acelea de care sunteti raspunzatori.
Bogdan
martie 21, 2012 @ 2:11 pm
Dar natura umana e simpatica invocand organe fara vreun neuron, dar pe care le facem responsabile de actiunile noastre.Pana la inima suntem noi cei care luam decizii si pentru care ne eschivam sa fugim de responsabilitate.
Albinuta
martie 22, 2012 @ 8:07 am
Foarte „stiintific „ai scris Bogdan insa i-mi place .Mi-a placut de asemenea indemnurile de final ,frumos