Întrebarea are in ea un nonsens, dar are si un talc foarte interesant. Cu siguranță toți am vrea sa petrecem chiar si o zi fericita… daramite un an. Nu cred ca e om pe pământ care in planul lui de a fi feicit timp de un an sa nu implice in tot „visul” lui si alți oameni. Astfel eu, sa zicem ca voi uita tot ce a fost frumos in acest an dar ceilalți cu care m-am bucurat nu vor uita si îmi vor reaminti.
E foarte ciudat sa te gandesti ca vei uita acele clipe frumoase petrecute cu cei dragi. Întrebarea cred ca se rezuma la: „Putem trai fără amintiri?”
Nu putem. Tot ce facem In prezent se bazează pe experientele noastre din trecut. Defapt experientele prezentului ne imbogatesc, ne dau lectii si ne ajuta sa intelegem mai bine lumea in care trăim si care este planul lui Dumnezeu cu noi toți.
Un an de fericire uitat complet e inutil pentru viitorul nostru. E ca un vis… Si de câte ori ne-au folosit visele? Foarte rar sau deloc…. Ba dimpotriva, mai tare ne-au tulburat.
Concluzia mea este ca n-as vrea sa trăiesc un an de fericire si sa-l uit. Mai degrabă un an de suferinta si sa-l țin minte.
Am citit intrebare ,sunt putin nelamurita ,nu stiu ce anume sa inteleg din „un an de fericire deplina „si de ce anume sa nu-mi mai aduc aminte de ea ,de obicei primul raspuns (pentru a fii ghidati)era din partea unui admin ai acestei pagini ,azi de ca nu a raspuns nimeni? Totusi o sa incerc un raspuns asa cum am inteles eu intrebarea . Daca as petrece un an de fericire deplina ? Nu stiu deoarece asa cum am spus odata ma feresc de cuvantul „fericire”, deoarece cred ca a fii fericit inseamna sa te bucuri de lucruri marunte ,sa vezi mereu „partea plina a paharului”chiar daca el este aproape gol si multe altele , ma bucur cand Dumnezeu i-mi trimite mici bucurii,incerc sa le pastrez in inima mea si pentru a nu deznadajdui uneori i-mi reamintesc de ele,nu inteleg de ce trebuie sa uit aceasta perioada si o intrebare putin retorica :Este posibil sa ai timp de un an parte de o fericire deplina si apoi sa uiti tot ceea ce ai trait ,eu zic ca nu ,doar in cazul in care din diferite motive apare o boala care nu i-ti mai da posibilitatea sa i-ti aduci aminte (nu i-mi vine in minte cum se numeste acea boala ),iertare poate am inteles gresit….
Pentru un crestin, gandul la moarte poate spune clar ce fericire trece si care ramane vesnic. Cred ca cea mai mica bucurie pentru minunatia unui fir de iarba e mai presus decat o viata de bucurie deplina si mai apoi uitata…Intrebarea bate puternic spre atitudinea noastra zilnica prin care ne ratam intreaga viata cu false trairi. Mi se pare de fapt un RASPUNS. Daca mi-as scrie aceasta intrebare si in inima, de acolo ar incepe adevarata fericire…
Aceasta fericire trebuie traita in fiecare zi, nu doar un an. Ce este mai frumos decat sa traiesti pe pamant multumind lui Dumnezeu pentru toate cate ne a dat noua? Personal nu cred ca exista alta fericire mai deplina decat toate darurile de la Dumnezeu.
Nu,nu as face-o.Pentru ca ar fi un an pierdut…nu as invata nimic din anul acela.Prefer un an in care sa se alterneze,zilele cu tristete,suferinta, cu zilele de bucurie,fericire,pentru ca trebuie sa invatam din ceea ce traim,iar anul acela ar fi irosit.Prefer sa fiu doar o clipa,o ora,o zi fericita,dar sa-mi aduc aminte de acea fericire.
Eu n-as faceo fiindca stiu ca as uita anul respectiv si daca vrei fericire mai intai trebuie sa treci prin suferinta si nu stiu cat pot face fata la suferinta , uitati un citat foarte frumos
Suferinţa şi durerea sunt întotdeauna obligatorii pentru o conştiinţă largă şi o inimă profundă. După mine, oamenii cu adevărat mari încearcă o mare tristeţe pe pământ…
Ce au invatat Adam si Eva cat au stat in rai, in acea nespusa fericire, nu dupa un an ci dupa nestiuta trecere a timpului? Adam: ”Femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine, ea mi-a dat din pom, şi eu am mâncat” Eva: ”Şarpele m’a amăgit, iar eu am mâncat” Cu totii stim ce s-a imtamplat dupa aceea. Dar cate nu a invatat Adam din munca grea a pamantului neroditor si cate nu a invatat Eva din durerile nasterii? Au invatat ce inseamna neascultarea de Dumnezeu, au invatat sa aprecieze ceea ce nu mai aveau, au invatat cat de nemeritat ne iubeste Dumnezeu, au invatat multe, multe, tare multe. De aceea zic si eu ca Lilii. Nu as invata nimic dintr-un an de fericire deplina. Nu-mi este de folos sufleteste desi mi-as dori si eu, ca toata lumea, sa fiu fericit deplin. Mai degraba o suferinta din care sa am de invatat (desi o zic cu jumatate de gura din pricina lasitatii dar constient ca mi-ar prinde bine)
Eu DA!…As face-o pana la infinit, chiar daca nu o sa-mi mai aduc aminte ulterior! Motivatiile mele sunt: fericirea mea deplina tine de fericirea altora si chiar daca eu „o sa risipesc un an” din viata mea fara sa invat nimic nu conteaza din moment ce stiu ca persoanele care implica fericirea mea au ramas cu ceva , asta conteaza! poate e un an pierdut pentru noi dar e un an care valoreaza cat 10 pentru altii…si cred ca merita un an risipit pentru fericirea ta si a tuturor/ a toate, care implica realizarea acestei fericiri, decat 10 ani de fericire ogoista… iar in ceea ce priveste risipa unui an din care nu ramai cu nimic, n-as zice, pentru ca noi risipim de multe ori mult mai mult timp in decursul vietii, pe care l-am putea folosi in multe alte feluri ,din care sa ne ramana ceva…
Eu da, as trai un an de fericire deplina pentru ca mi se pare ca nu as avea nimic de pierdut. Chiar daca as uita totul, ceilalti dragi mie cu care am petrecut clipele de fericire mi-ar reaminti sau macar mi-ar da de inteles ca si ei au fost foarte fericiti langa mine si ca ei isi aduc aminte si se bucura. Poate ca stiind ca tocmai am petrecut un an de fericire si acum nu-mi mai aduc aminte nimic , ma va ambitiona sa petrec restul vietii mele mai frumos, ca sa pot fi fericita si „constient”. Oricum si asa, nu ne putem aminti toate clipele minunate pe care le-am petrecut in viata, pe multe dintre ele le-am uitat de mult, stim doar asa vag ca „au fost” dar in prezent nu ne mai putem hrani cu ele. La fel si suferinta, vrem sa o uitam cat mai repede. Deci concluzia mea este ca oricum e inevitabil a nu uita ceva, ca doar suntem oameni dar asta nu trebuie sa ne impiedice sa ne bucuram de viata. A, si inca ceva..fericire pentru mine inseamna a petrece alaturi de Dumnezeu, a fi cu El tot timplul, de ce sa regret un an petrecut alaturi de Dumnezeu?
Cineva drag din familia mea are Alzheimer, o boala grea a uitarii. Uita aproape in timp ce-i vorbesc si cu foarte mare greutate poate invata un nume nou. Insa este o femeie credincioasa care toata viata ei a fost legata de biserica si asta este salvarea ei. Ea nu-si aminteste ce a facut, dar intreaba mereu daca ce a facut a fost bine, daca ne-a placut si multumeste lui Dumnezeu pentru asta.
Dorinta ei dintotdeauna a fost ca celor dragi din jur sa le fie bine si asta se aseamana cu ceea ce in esenta s.a spus aici.
@Marc, interesant acel pasaj din Dostoievski. Mie imi aminteste de inchisorile comuniste si in special de Jurnalul fericirii al parintelui Nicolae Steinhardt. Cine a pus intrebarea ne-a trimis pe fiecare intr-un ungher al sufletului nostru. In acelasi timp o fericire de durata unui an e aproape o stare de nebunie
Da, exact o stare de nebunie. Eu prefer fericire putina si deasa.Si de noi tine daca suntem fericiti sau nu.Si eu cu ani in urma cautam fericirea de lunga durata, spunand ca numai acel lucru pe care mi-l doream f mult ma va face fericita. Si uite asa ca pana la urma nu l-am primit (inca mai sper binenteles), numai ca acuma ma bucur de lucrurile marunte.Si pana la urma dupa ce trec toate raman in urma clipele fericite si nostime din viata noastra.Cred ca la sf vietii e f important sa ne aducem aminte de ele.
Claudiu Balan
ianuarie 25, 2012 @ 7:13 am
Întrebarea are in ea un nonsens, dar are si un talc foarte interesant. Cu siguranță toți am vrea sa petrecem chiar si o zi fericita… daramite un an. Nu cred ca e om pe pământ care in planul lui de a fi feicit timp de un an sa nu implice in tot „visul” lui si alți oameni. Astfel eu, sa zicem ca voi uita tot ce a fost frumos in acest an dar ceilalți cu care m-am bucurat nu vor uita si îmi vor reaminti.
E foarte ciudat sa te gandesti ca vei uita acele clipe frumoase petrecute cu cei dragi. Întrebarea cred ca se rezuma la: „Putem trai fără amintiri?”
Nu putem. Tot ce facem In prezent se bazează pe experientele noastre din trecut. Defapt experientele prezentului ne imbogatesc, ne dau lectii si ne ajuta sa intelegem mai bine lumea in care trăim si care este planul lui Dumnezeu cu noi toți.
Un an de fericire uitat complet e inutil pentru viitorul nostru. E ca un vis… Si de câte ori ne-au folosit visele? Foarte rar sau deloc…. Ba dimpotriva, mai tare ne-au tulburat.
Concluzia mea este ca n-as vrea sa trăiesc un an de fericire si sa-l uit. Mai degrabă un an de suferinta si sa-l țin minte.
Albinuta
ianuarie 25, 2012 @ 7:23 am
Am citit intrebare ,sunt putin nelamurita ,nu stiu ce anume sa inteleg din „un an de fericire deplina „si de ce anume sa nu-mi mai aduc aminte de ea ,de obicei primul raspuns (pentru a fii ghidati)era din partea unui admin ai acestei pagini ,azi de ca nu a raspuns nimeni? Totusi o sa incerc un raspuns asa cum am inteles eu intrebarea .
Daca as petrece un an de fericire deplina ? Nu stiu deoarece asa cum am spus odata ma feresc de cuvantul „fericire”, deoarece cred ca a fii fericit inseamna sa te bucuri de lucruri marunte ,sa vezi mereu „partea plina a paharului”chiar daca el este aproape gol si multe altele , ma bucur cand Dumnezeu i-mi trimite mici bucurii,incerc sa le pastrez in inima mea si pentru a nu deznadajdui uneori i-mi reamintesc de ele,nu inteleg de ce trebuie sa uit aceasta perioada si o intrebare putin retorica :Este posibil sa ai timp de un an parte de o fericire deplina si apoi sa uiti tot ceea ce ai trait ,eu zic ca nu ,doar in cazul in care din diferite motive apare o boala care nu i-ti mai da posibilitatea sa i-ti aduci aminte (nu i-mi vine in minte cum se numeste acea boala ),iertare poate am inteles gresit….
Albinuta
ianuarie 25, 2012 @ 7:25 am
Abia acum am vazut raspunsul lui Claudiu ,multumesc
Cristiana
ianuarie 25, 2012 @ 10:35 am
Pentru un crestin, gandul la moarte poate spune clar ce fericire trece si care ramane vesnic. Cred ca cea mai mica bucurie pentru minunatia unui fir de iarba e mai presus decat o viata de bucurie deplina si mai apoi uitata…Intrebarea bate puternic spre atitudinea noastra zilnica prin care ne ratam intreaga viata cu false trairi. Mi se pare de fapt un RASPUNS. Daca mi-as scrie aceasta intrebare si in inima, de acolo ar incepe adevarata fericire…
Crafcencu
ianuarie 25, 2012 @ 11:35 am
Aceasta fericire trebuie traita in fiecare zi, nu doar un an. Ce este mai frumos decat sa traiesti pe pamant multumind lui Dumnezeu pentru toate cate ne a dat noua? Personal nu cred ca exista alta fericire mai deplina decat toate darurile de la Dumnezeu.
Lilii
ianuarie 25, 2012 @ 11:38 am
Nu,nu as face-o.Pentru ca ar fi un an pierdut…nu as invata nimic din anul acela.Prefer un an in care sa se alterneze,zilele cu tristete,suferinta, cu zilele de bucurie,fericire,pentru ca trebuie sa invatam din ceea ce traim,iar anul acela ar fi irosit.Prefer sa fiu doar o clipa,o ora,o zi fericita,dar sa-mi aduc aminte de acea fericire.
marcel
ianuarie 25, 2012 @ 11:56 am
Eu n-as faceo fiindca stiu ca as uita anul respectiv si daca vrei fericire mai intai trebuie sa treci prin suferinta si nu stiu cat pot face fata la suferinta , uitati un citat foarte frumos
Suferinţa şi durerea sunt întotdeauna obligatorii pentru o conştiinţă largă şi o inimă profundă. După mine, oamenii cu adevărat mari încearcă o mare tristeţe pe pământ…
Dostoievski în Crimă şi pedeapsă (1866)
Dan Tudorache
ianuarie 25, 2012 @ 12:04 pm
Ce au invatat Adam si Eva cat au stat in rai, in acea nespusa fericire, nu dupa un an ci dupa nestiuta trecere a timpului?
Adam: ”Femeia pe care mi-ai dat-o să fie cu mine, ea mi-a dat din pom, şi eu am mâncat”
Eva: ”Şarpele m’a amăgit, iar eu am mâncat”
Cu totii stim ce s-a imtamplat dupa aceea.
Dar cate nu a invatat Adam din munca grea a pamantului neroditor si cate nu a invatat Eva din durerile nasterii? Au invatat ce inseamna neascultarea de Dumnezeu, au invatat sa aprecieze ceea ce nu mai aveau, au invatat cat de nemeritat ne iubeste Dumnezeu, au invatat multe, multe, tare multe.
De aceea zic si eu ca Lilii. Nu as invata nimic dintr-un an de fericire deplina. Nu-mi este de folos sufleteste desi mi-as dori si eu, ca toata lumea, sa fiu fericit deplin.
Mai degraba o suferinta din care sa am de invatat (desi o zic cu jumatate de gura din pricina lasitatii dar constient ca mi-ar prinde bine)
elena
ianuarie 25, 2012 @ 12:20 pm
Eu DA!…As face-o pana la infinit, chiar daca nu o sa-mi mai aduc aminte ulterior! Motivatiile mele sunt: fericirea mea deplina tine de fericirea altora si chiar daca eu „o sa risipesc un an” din viata mea fara sa invat nimic nu conteaza din moment ce stiu ca persoanele care implica fericirea mea au ramas cu ceva , asta conteaza! poate e un an pierdut pentru noi dar e un an care valoreaza cat 10 pentru altii…si cred ca merita un an risipit pentru fericirea ta si a tuturor/ a toate, care implica realizarea acestei fericiri, decat 10 ani de fericire ogoista… iar in ceea ce priveste risipa unui an din care nu ramai cu nimic, n-as zice, pentru ca noi risipim de multe ori mult mai mult timp in decursul vietii, pe care l-am putea folosi in multe alte feluri ,din care sa ne ramana ceva…
Badea Patricia
ianuarie 25, 2012 @ 3:08 pm
Eu da, as trai un an de fericire deplina pentru ca mi se pare ca nu as avea nimic de pierdut. Chiar daca as uita totul, ceilalti dragi mie cu care am petrecut clipele de fericire mi-ar reaminti sau macar mi-ar da de inteles ca si ei au fost foarte fericiti langa mine si ca ei isi aduc aminte si se bucura. Poate ca stiind ca tocmai am petrecut un an de fericire si acum nu-mi mai aduc aminte nimic , ma va ambitiona sa petrec restul vietii mele mai frumos, ca sa pot fi fericita si „constient”. Oricum si asa, nu ne putem aminti toate clipele minunate pe care le-am petrecut in viata, pe multe dintre ele le-am uitat de mult, stim doar asa vag ca „au fost” dar in prezent nu ne mai putem hrani cu ele. La fel si suferinta, vrem sa o uitam cat mai repede. Deci concluzia mea este ca oricum e inevitabil a nu uita ceva, ca doar suntem oameni dar asta nu trebuie sa ne impiedice sa ne bucuram de viata. A, si inca ceva..fericire pentru mine inseamna a petrece alaturi de Dumnezeu, a fi cu El tot timplul, de ce sa regret un an petrecut alaturi de Dumnezeu?
Ana
ianuarie 26, 2012 @ 12:03 am
Cineva drag din familia mea are Alzheimer, o boala grea a uitarii. Uita aproape in timp ce-i vorbesc si cu foarte mare greutate poate invata un nume nou. Insa este o femeie credincioasa care toata viata ei a fost legata de biserica si asta este salvarea ei. Ea nu-si aminteste ce a facut, dar intreaba mereu daca ce a facut a fost bine, daca ne-a placut si multumeste lui Dumnezeu pentru asta.
Dorinta ei dintotdeauna a fost ca celor dragi din jur sa le fie bine si asta se aseamana cu ceea ce in esenta s.a spus aici.
Ana
ianuarie 26, 2012 @ 12:09 am
@Marc, interesant acel pasaj din Dostoievski. Mie imi aminteste de inchisorile comuniste si in special de Jurnalul fericirii al parintelui Nicolae Steinhardt. Cine a pus intrebarea ne-a trimis pe fiecare intr-un ungher al sufletului nostru. In acelasi timp o fericire de durata unui an e aproape o stare de nebunie
Fara suferinta nu exista fericire.
Boitos
ianuarie 27, 2012 @ 11:49 am
Da, exact o stare de nebunie.
Eu prefer fericire putina si deasa.Si de noi tine daca suntem fericiti sau nu.Si eu cu ani in urma cautam fericirea de lunga durata, spunand ca numai acel lucru pe care mi-l doream f mult ma va face fericita. Si uite asa ca pana la urma nu l-am primit (inca mai sper binenteles), numai ca acuma ma bucur de lucrurile marunte.Si pana la urma dupa ce trec toate raman in urma clipele fericite si nostime din viata noastra.Cred ca la sf vietii e f important sa ne aducem aminte de ele.
Ioana
ianuarie 29, 2012 @ 11:00 am
Depinde despre care fericire vorbim.. Dar nu cred ca as prefera latura asta. Prefer sa mai astept, decat sa o am un an si apoi sa uit.
Ionut Daniel Gondac
februarie 1, 2012 @ 2:52 pm
Nu…..pentru ca e o fericire desarta, nu cred ca are nimic bun in ea