În societatea noastră, așa cum am cunoscut-o eu, cred că lucrurile sunt echilibrate. Nu sunt adeptul ideii că femeile suferă mai mult decât bărbații. Fiecare își făurește viața conform alegerilor pe care le face.
Contează enorm de mult și contextul familiei și a condițiilor sociale în care te naști, dar cred că nu există diferențe esențiale de viață pentru barbați față de femei.
Femeile astăzi muncesc, ba mai mult, sunt în funcții de conducere, atat in zona privata cat si in institutiile statului. Unele sunt chiar președinte de stat, cum e Angela Merkel.
Asa cum si tu spui Claudiu, conteaza mult familia si mediul in care te dezvolti. Tata si-a dorit baieti dar nu a avut nici unul:). Asa ca m-a tinut pe langa el in toate treburile barbatesti din gospodarie si am invatat tot ce tine de constructii, de taiat lemne, facut plasa de gard, reparat etc. si…croitorie, impletit, crosetat:). Astea din urma tata le facea iarna.
Cu toate astea nu mi-am dorit niciodata sa ma fi nascut baiat. Ma simt minunat asa cum sunt.
Viata ti-o „construiesti” tu in functie de alegerile tale.Deci nu cred ca femeile sunt mai defavorizate decat barbatii,sau invers.Asta ar insemna ca undeva,candva,Dumnezeu a fost nedrept.Si asta nu e posibil.De foarte multe ori am auzit femei care spuneau ca si-ar dori sa fie barbati pentru a fi puternice.Parerea mea este ca gresesc,femeile au o putere interioara deosebit de mare.O femeie cand isi propune ceva,reuseste.Bineinteles,si in cazul barbatilor este asemanator,numai ca eu aici am vrut sa subliniez faptul ca nu cred ca femeile ar trebui sa se simta discriminate din cauza ca nu pot face aceleasi lucruri ca si barbatii. Nu mi-am dorit niciodata sa fiu baiat.:D
Se stie ca femeile au niste dureri ingrozitoare in timpul nasterii, dar femeile sunt mai sensibile la ispite , de exemplu femeile sunt mai putin incercate de patima desfranarii insa la barbati e vai si amar, femeile sunt mai putin batjocorite decat barbatii, si ele o duc greu tre sa creaasca copii , sa faca mancare, sa spele etc cred ca femeile o duc un pic mai bine ca barbatii nu-mi sariti in cap :))
Sunt de acord cu voi în privinţa ideii că, în societatea noastră, femeile şi bărbaţii se bucură de şanse egale, orice formă de discriminare fiind interzisă prin legi şi condamnată de către opinia publică. Nu mi-aş dori să fiu băiat. 🙂 Îmi doresc să fiu aşa cum m-a creat Dumnezeu şi-I mulţumesc pentru că suntem atât de diferiţi unii faţă de alţii, având în acelaşi timp posibilitatea de a trăi în unitate şi armonie. Doamne ajută!
P. S. Foarte interesantă rubrică! Felicitări, Claudiu şi Dan! 🙂
[quote name=”marc3l”]de exemplu femeile sunt mai putin incercate de patima desfranarii insa la barbati e vai si amar, femeile sunt mai putin batjocorite decat barbatii, si ele o duc greu tre sa creaasca copii , sa faca mancare, sa spele etc cred ca [u][b]femeile o duc un pic mai bine ca barbatii nu-mi sariti in cap[/b][/u] :))[/quote]
Numai complimente. Nu-ti sare nimeni in cap:)
Referitor la spalat, mancare si crescut copii, atat femeile cat si barbatii trebuie sa fie activi intr-o casnicie. Sunt treburi la care femeia se pricepe mai bine, insa are nevoie de ajutorul sotului. Ispite are si femeia, insa ea este mai legata de casa asa ca si infranarea ei este mai puternica. Nasterea nu este grea tinand cont de faptul ca dureaza atat de putin, insa compasiunea si mangaierea sotului sunt leacuri minunate pentru orice durere.
Asa este trebuie sa existe un echilibru in treburile casei de aceea barbatul nu e exclus ,alfel femeia se va simti frustrata si vor apera tensiuni si chiar certuri asta tot din labirint am aflat 😀
Nu mi-ar fi placut sa fiu baiat, intrucat mi se pare foarte greu si …mult prea frumos sa fiu fata (iar prin asta nu vreau sa ii descurajez pe baieti, ci sa subliniez ca sunt multumita de ceea ce a ales Dumnezeu sa fiu!) ..Insa, daca as fi fost barbat, mi-ar fi placut sa fiu preot 😀 (p.s. : Sunt profesoara de religie…)
Nu imi doresc sa fiu baiat , e chiar bine ca Dumezeu ne-a lasat exact asa cum stia el ca vom fi noi in viata noastra.Fiind o fire mai iute, cred ca era dezastru daca eram baiat.Faceam tot felul de tembelii, dar fiind fata e altceva. Si pe langa asta eu mai cred urmatoarele: pt. cine merge pe calea cea stramta e greu indiferent daca e baiat sau fata.Baiat sau fata daca urmezi calea Domnului e destul de greu , daca incerci sa fii serios e greu, dar nu imposibil.Cred ca Dumezeu stie de ce ne-a lasat asa cum ne-a lasat. Sa nu dorim ce e a altuia si ce are altul, ca nu se stie daca noi putem duce cat duce altul.
Cred ca baietii si fetele duc vieti la fel de grele/usoare. Si nu as fi vrut sa fiu baiat pentru ca pur si simplu nu s-ar fi potrivit cu personalitatea mea. Dumnezeu ne-a facut asa cum e cel mai bine pentru noi si nu cred ca cineva ar trebui sa regrete ca Dumnezeu l-a facut baiat sau fata si sa-si doreasca opusul. 🙂
Consider…ca femeile duc o viata de jertfa mai intensa decat barbatii.:) Da as vrea sa fiu femeie, dar numai ca ma multumesc cu „calitatea” de barbat:)))
Daca mi-as fi dorit sa fiu vreodata baiat, ar fi fost pentru faptul de a deveni sluijtor al Sf.Altar, pentru darul de a fi mereu langa Dumnezeu in a-i sluji cat mai mult aproapelui, de a-l odihni si asculta. Dar cum nu m-am simtit niciodata nemultumita de conditia mea de fata si intelegand din smerenia sfintilor care au refuzat acest dar, m-am lamurit, tot singura, ca cel mai potrivit este sa fiu bucuroasa pentru ceea ce sunt, ca m-a ferit Dumnezeu de a-i cere respnsabilitati peste puteri, ca mai apoi sa le compromit cu multele mele neputinte si patimi. Din punctul meu de vedere cred, totusi, ca barbatii au in unele cazuri responsabilitati foarte mari si mai grele de asumat decat femeile. Sunt fericita ca Dumnezeu cere de la mine atat cat mi-a dat, si suparata ca nu lucrez inca toate pe care le am.
Mult timp mi-am dorit sa ma fi nascut baiat. Viata femeilor a fost dintotdeauna mult mai grea decat a barbatilor. In societatea de astazi, lucrurile tind sa se mai echilibreze, insa totusi, femeia din fire este mai inclinata spre suferinta datorita sensibilitatii mai mari pe care o are, datorita faptului ca se daruieste in general deplin si fara rezerve, cu multa incredere si foarte des este zdrobita de cei pe care ii iubeau. Chiar si in ziua de astazi, victime ale volentei casnice sunt tot femeile. Presiunea cea mai mare se pune tot asupra femeilor. Inainte, cel putin, femeia trebuia sa fie sotie si mama. Acum, la aceste 2 atributii, trebuie sa fie si implinita profesional – nu in sensul de a face cariera, ci de a avea servici, de a munci cot la cot cu barbatul, fiindca astfel nu prea se mai poate datorita greutatilor financiare. In astfel de conditii, barbatul ar trebui sa puna si el osul la treaba in ceea ce priveste cresterii copiilor si treburile casnice, numai ca asta se intampla cam rar…
Apoi,cred ca nu ma puteam obisnui cu ideea ca eram fata datorita unor conceptii aberante si profund misogine (care se mai intalnesc si astazi la unii barbatii ce se considera ortodocsi si „credinciosi”) legate de inferioritatea femeii. Vazusem prea multe femei folosite, umilite, chinuite de traume si abuzuri ca sa ma mai pot bucura vreodata de faptul ca m-am nascut asa. Mi-era teama ca asa voi ajunge si eu,mai devreme sau mai tarziu.
Totusi, pe parcurs, citind mult si rugandu-ma, am inteles ca Dumnezeu ne-a facut egali, dar diferiti. Ca femeia e mai sensibila, da, si mai inclinata spre suferinta, dar asta inseamna si avantajul de a se putea apropia mult mai usor de Dumnezeu, de a putea plange mai cu usurinta (uitati-va duminica la biserica, intotdeauna sunt mai multe femei decat barbati la Sfanta Liturghie!). Ca si viata barbatilor poate fi grea fiindca se pune pe umerii lor o presiune mare, aceea de a fi mereu puternici, duri, curajosi, de a nu plange niciodata.
Vulnerabilitatea femeii, suferintele ei launtrice, se pot transforma usor in virtuti, daca ea invata o lectie importanta, spusa de Sf Ap Pavel : „cand sunt slab, atunci sunt tare!” In suferinta, slabiciune si vulnerabilitate invatam sa nu ne mai punem nadejdea in noi insine, cerem ajutorul lui Dumnezeu, iar El ne inarmeaza cu Harul Sau! Ce poate fi mai minunat de-atat?
Am descoperit ca uneori femeile pot uimi prin curajul, taria si rezistenta lor, deopotriva fizica, mentala si sufleteasca. Exista o carte ortodoxa care se numeste „Mai puternice decat barbatii” si care infatiseaza viata catorva sfinte cuvioase care au trait in manastiri de calugari, ascunse sub o infatisare de barbat, femeie curajoase, puternice si cu tarie a duhului care au dovedit o rezistenta incredibila, o credinta colosala si o sfintenie a vietii demna de admirat.
Am descoperit si inca mai descopar ca,dincolo de nenumarate dezavantaje, dureri, suferinte, exista o BUCURIE mare in a fi femeie. Nu stiu care este, cred ca nu am gasit-o in mod deplin, dar sunt pe cale de a o gasi 🙂 Probabil e legata in principal de faptul ca tot ceea ce a creat Dumnezeu nu e doar bun, frumos…ci chiar MINUNAT. Incerc sa invat sa fiu recunoscatoare pentru tot ceea ce El mi-a daruit, pentru modul in care m-a creat si m-a „alcatuit” in pantecele mamei mele, pentru faptul ca ma iubeste.
Dumnezeu nu face discriminari, ci ne iubeste pe toti la fel. Nimeni nu va fi rasplatit sau pedepsit la Judecata pentru ca a fost femeie sau barbat, ci pentru faptele sale si pentru viata pe care a dus-o.
[quote name=”marc3l”]Se stie ca femeile au niste dureri ingrozitoare in timpul nasterii, dar femeile sunt mai sensibile la ispite , de exemplu femeile sunt mai putin incercate de patima desfranarii insa la barbati e vai si amar, femeile sunt mai putin batjocorite decat barbatii, si ele o duc greu tre sa creaasca copii , sa faca mancare, sa spele etc cred ca femeile o duc un pic mai bine ca barbatii nu-mi sariti in cap :))[/quote]
Legat de nastere…as prefera ca barbatii sa nu-si mai dea parerea din simplul motiv (si sa-mi fie cu iertare) ca NU STIU ce inseama :)… Nu e vorba doar de durerile din timpul travaliului, ci de suferintele din timpul sarcinii (pentru unele femei, sunt 9 luni de cosmar…), durerile de la nastere si durerile de dupa… Femeile care vor citi stiu bine ce vorbesc. Pentru cine nu vrea…exista o singura varianta corecta si folositoare: traiul in feciorie :). Cititi cartea „Despre feciorie” a Sfantului Ioan Gura de Aur si veti vedea acolo ce spune Sfantul…niste lucruri extraordinare, de o profunzime si de o intelepciune…
Femeile sunt mai putin bajocorite decat barbatii? Mm…am niste indoieli profunde. De ce atunci cand un barbat si o femeie au relatii intime fara a fi casatoriti, in general femeia e desfranata, iar barbatul un macho man si un cuceritor?! Inca nu gasesc raspuns la aceasta intrebare pt ca din cate stiu pierderea fecioriei si desfraul sunt pacate la fel de mari pt orice persoana.
Legat de treburile casnice si cresterea copiilor mi-am spus parerea mai sus. Barbatul este dator sa se implice activ in acestea, nu sa-si lase sotia sa le faca pe toate. Sf.Ap.Pavel scrie clar barbatilor sa-si ocroteasca femeile, ca pe niste fapturi mai slabe. Deci, barbatul are si datoria de a-si ocroti sotia, de a o proteja.
Insa ca o concluzie, nu cred ca exista reguli general valabile in ceea ce priveste cine o duce mai bine si cine o duce mai rau. Depinde mult, cum spunea cineva mai sus, de alegerile pe care NOI INSINE le facem. Dumnezeu ne-a dat libertatea pe care noi o folosim intr-un mod mai mult sau mai putin corect, mai mult sau mai putin folositor. Imi spunea un parinte acum ceva timp ca o casatorie, de exemplu, poate fi binecuvantare sau blestem in functie de alegerea pe care o faci in ceea ce priveste partenerul de viata. Spunea ca a avea alaturi persoana potrivita, cu care sa traiesti in dragoste si armonie, cu care sa imparti greutatile si bucuriile si alaturi de care sa te mantuiesti este o binecuvantare mare, in aceeasi masura in care este un chin si o tortura viata alaturi de un om cu care nu te poti intelege, cu care nu poti avea o unitate duhovniceasca.
M-am gandit cum ar fi daca as fi baiat, dar niciodata nu mi-am dorit acest lucru. Fiecare reprezentant are rolul/importanta lui dar oricat de bine ar fi sa fii baiat, nimic nu se compara cu bucuria unei femei de a da nastere unui copil.
Buna! Sunt noua pe aici ,si ma bucur sa va cunosc si ca putem discuta liber. EU cred ca fiecare avem viata si grijile noastre,fie ca suntem femei sau barbati,Dumnezeu ne da doar ce putem duce asa ca orice e dat pe lume e cu un scop anume.
Claudiu Balan
ianuarie 26, 2012 @ 9:46 am
În societatea noastră, așa cum am cunoscut-o eu, cred că lucrurile sunt echilibrate. Nu sunt adeptul ideii că femeile suferă mai mult decât bărbații. Fiecare își făurește viața conform alegerilor pe care le face.
Contează enorm de mult și contextul familiei și a condițiilor sociale în care te naști, dar cred că nu există diferențe esențiale de viață pentru barbați față de femei.
Femeile astăzi muncesc, ba mai mult, sunt în funcții de conducere, atat in zona privata cat si in institutiile statului. Unele sunt chiar președinte de stat, cum e Angela Merkel.
Nu mi-am dorit niciodata sa ma fi nascut fata.
Ana
ianuarie 26, 2012 @ 11:51 am
Asa cum si tu spui Claudiu, conteaza mult familia si mediul in care te dezvolti. Tata si-a dorit baieti dar nu a avut nici unul:). Asa ca m-a tinut pe langa el in toate treburile barbatesti din gospodarie si am invatat tot ce tine de constructii, de taiat lemne, facut plasa de gard, reparat etc. si…croitorie, impletit, crosetat:). Astea din urma tata le facea iarna.
Cu toate astea nu mi-am dorit niciodata sa ma fi nascut baiat. Ma simt minunat asa cum sunt.
Crafcencu
ianuarie 26, 2012 @ 1:15 pm
Nu am vrut sa fiu niciodat fata. Odata cu emanciparea femeii cred ca ambele genuri au aceiasi viata.
Lilii
ianuarie 26, 2012 @ 2:57 pm
Viata ti-o „construiesti” tu in functie de alegerile tale.Deci nu cred ca femeile sunt mai defavorizate decat barbatii,sau invers.Asta ar insemna ca undeva,candva,Dumnezeu a fost nedrept.Si asta nu e posibil.De foarte multe ori am auzit femei care spuneau ca si-ar dori sa fie barbati pentru a fi puternice.Parerea mea este ca gresesc,femeile au o putere interioara deosebit de mare.O femeie cand isi propune ceva,reuseste.Bineinteles,si in cazul barbatilor este asemanator,numai ca eu aici am vrut sa subliniez faptul ca nu cred ca femeile ar trebui sa se simta discriminate din cauza ca nu pot face aceleasi lucruri ca si barbatii.
Nu mi-am dorit niciodata sa fiu baiat.:D
marcel
ianuarie 26, 2012 @ 4:41 pm
Se stie ca femeile au niste dureri ingrozitoare in timpul nasterii, dar femeile sunt mai sensibile la ispite , de exemplu femeile sunt mai putin incercate de patima desfranarii insa la barbati e vai si amar, femeile sunt mai putin batjocorite decat barbatii, si ele o duc greu tre sa creaasca copii , sa faca mancare, sa spele etc cred ca femeile o duc un pic mai bine ca barbatii nu-mi sariti in cap :))
Laura Stifter
ianuarie 26, 2012 @ 4:51 pm
Sunt de acord cu voi în privinţa ideii că, în societatea noastră, femeile şi bărbaţii se bucură de şanse egale, orice formă de discriminare fiind interzisă prin legi şi condamnată de către opinia publică.
Nu mi-aş dori să fiu băiat. 🙂 Îmi doresc să fiu aşa cum m-a creat Dumnezeu şi-I mulţumesc pentru că suntem atât de diferiţi unii faţă de alţii, având în acelaşi timp posibilitatea de a trăi în unitate şi armonie.
Doamne ajută!
P. S. Foarte interesantă rubrică! Felicitări, Claudiu şi Dan! 🙂
Ana
ianuarie 26, 2012 @ 6:00 pm
[quote name=”marc3l”]de exemplu femeile sunt mai putin incercate de patima desfranarii insa la barbati e vai si amar, femeile sunt mai putin batjocorite decat barbatii, si ele o duc greu tre sa creaasca copii , sa faca mancare, sa spele etc cred ca [u][b]femeile o duc un pic mai bine ca barbatii nu-mi sariti in cap[/b][/u] :))[/quote]
Numai complimente. Nu-ti sare nimeni in cap:)
Referitor la spalat, mancare si crescut copii, atat femeile cat si barbatii trebuie sa fie activi intr-o casnicie. Sunt treburi la care femeia se pricepe mai bine, insa are nevoie de ajutorul sotului. Ispite are si femeia, insa ea este mai legata de casa asa ca si infranarea ei este mai puternica. Nasterea nu este grea tinand cont de faptul ca dureaza atat de putin, insa compasiunea si mangaierea sotului sunt leacuri minunate pentru orice durere.
marcel
ianuarie 26, 2012 @ 6:11 pm
Asa este trebuie sa existe un echilibru in treburile casei de aceea barbatul nu e exclus ,alfel femeia se va simti frustrata si vor apera tensiuni si chiar certuri asta tot din labirint am aflat 😀
Lilii
ianuarie 26, 2012 @ 6:24 pm
„insa compasiunea si mangaierea sotului sunt leacuri minunate pentru orice durere”-vai ce frumos a sunat asta !:x
elena nicoleta
ianuarie 26, 2012 @ 10:19 pm
Nu mi-ar fi placut sa fiu baiat, intrucat mi se pare foarte greu si …mult prea frumos sa fiu fata (iar prin asta nu vreau sa ii descurajez pe baieti, ci sa subliniez ca sunt multumita de ceea ce a ales Dumnezeu sa fiu!) ..Insa, daca as fi fost barbat, mi-ar fi placut sa fiu preot 😀 (p.s. : Sunt profesoara de religie…)
Boitos
ianuarie 27, 2012 @ 11:43 am
Nu imi doresc sa fiu baiat , e chiar bine ca Dumezeu ne-a lasat exact asa cum stia el ca vom fi noi in viata noastra.Fiind o fire mai iute, cred ca era dezastru daca eram baiat.Faceam tot felul de tembelii, dar fiind fata e altceva.
Si pe langa asta eu mai cred urmatoarele: pt. cine merge pe calea cea stramta e greu indiferent daca e baiat sau fata.Baiat sau fata daca urmezi calea Domnului e destul de greu , daca incerci sa fii serios e greu, dar nu imposibil.Cred ca Dumezeu stie de ce ne-a lasat asa cum ne-a lasat.
Sa nu dorim ce e a altuia si ce are altul, ca nu se stie daca noi putem duce cat duce altul.
Badea Patricia
ianuarie 27, 2012 @ 3:16 pm
Cred ca baietii si fetele duc vieti la fel de grele/usoare.
Si nu as fi vrut sa fiu baiat pentru ca pur si simplu nu s-ar fi potrivit cu personalitatea mea. Dumnezeu ne-a facut asa cum e cel mai bine pentru noi si nu cred ca cineva ar trebui sa regrete ca Dumnezeu l-a facut baiat sau fata si sa-si doreasca opusul. 🙂
Ionut Daniel Gondac
februarie 1, 2012 @ 2:51 pm
Consider…ca femeile duc o viata de jertfa mai intensa decat barbatii.:) Da as vrea sa fiu femeie, dar numai ca ma multumesc cu „calitatea” de barbat:)))
Cristiana
februarie 2, 2012 @ 10:38 am
Daca mi-as fi dorit sa fiu vreodata baiat, ar fi fost pentru faptul de a deveni sluijtor al Sf.Altar, pentru darul de a fi mereu langa Dumnezeu in a-i sluji cat mai mult aproapelui, de a-l odihni si asculta. Dar cum nu m-am simtit niciodata nemultumita de conditia mea de fata si intelegand din smerenia sfintilor care au refuzat acest dar, m-am lamurit, tot singura, ca cel mai potrivit este sa fiu bucuroasa pentru ceea ce sunt, ca m-a ferit Dumnezeu de a-i cere respnsabilitati peste puteri, ca mai apoi sa le compromit cu multele mele neputinte si patimi. Din punctul meu de vedere cred, totusi, ca barbatii au in unele cazuri responsabilitati foarte mari si mai grele de asumat decat femeile. Sunt fericita ca Dumnezeu cere de la mine atat cat mi-a dat, si suparata ca nu lucrez inca toate pe care le am.
Teodora
iunie 8, 2012 @ 4:03 am
Mult timp mi-am dorit sa ma fi nascut baiat. Viata femeilor a fost dintotdeauna mult mai grea decat a barbatilor. In societatea de astazi, lucrurile tind sa se mai echilibreze, insa totusi, femeia din fire este mai inclinata spre suferinta datorita sensibilitatii mai mari pe care o are, datorita faptului ca se daruieste in general deplin si fara rezerve, cu multa incredere si foarte des este zdrobita de cei pe care ii iubeau. Chiar si in ziua de astazi, victime ale volentei casnice sunt tot femeile. Presiunea cea mai mare se pune tot asupra femeilor. Inainte, cel putin, femeia trebuia sa fie sotie si mama. Acum, la aceste 2 atributii, trebuie sa fie si implinita profesional – nu in sensul de a face cariera, ci de a avea servici, de a munci cot la cot cu barbatul, fiindca astfel nu prea se mai poate datorita greutatilor financiare. In astfel de conditii, barbatul ar trebui sa puna si el osul la treaba in ceea ce priveste cresterii copiilor si treburile casnice, numai ca asta se intampla cam rar…
Apoi,cred ca nu ma puteam obisnui cu ideea ca eram fata datorita unor conceptii aberante si profund misogine (care se mai intalnesc si astazi la unii barbatii ce se considera ortodocsi si „credinciosi”) legate de inferioritatea femeii. Vazusem prea multe femei folosite, umilite, chinuite de traume si abuzuri ca sa ma mai pot bucura vreodata de faptul ca m-am nascut asa. Mi-era teama ca asa voi ajunge si eu,mai devreme sau mai tarziu.
Totusi, pe parcurs, citind mult si rugandu-ma, am inteles ca Dumnezeu ne-a facut egali, dar diferiti. Ca femeia e mai sensibila, da, si mai inclinata spre suferinta, dar asta inseamna si avantajul de a se putea apropia mult mai usor de Dumnezeu, de a putea plange mai cu usurinta (uitati-va duminica la biserica, intotdeauna sunt mai multe femei decat barbati la Sfanta Liturghie!). Ca si viata barbatilor poate fi grea fiindca se pune pe umerii lor o presiune mare, aceea de a fi mereu puternici, duri, curajosi, de a nu plange niciodata.
Vulnerabilitatea femeii, suferintele ei launtrice, se pot transforma usor in virtuti, daca ea invata o lectie importanta, spusa de Sf Ap Pavel : „cand sunt slab, atunci sunt tare!” In suferinta, slabiciune si vulnerabilitate invatam sa nu ne mai punem nadejdea in noi insine, cerem ajutorul lui Dumnezeu, iar El ne inarmeaza cu Harul Sau! Ce poate fi mai minunat de-atat?
Am descoperit ca uneori femeile pot uimi prin curajul, taria si rezistenta lor, deopotriva fizica, mentala si sufleteasca. Exista o carte ortodoxa care se numeste „Mai puternice decat barbatii” si care infatiseaza viata catorva sfinte cuvioase care au trait in manastiri de calugari, ascunse sub o infatisare de barbat, femeie curajoase, puternice si cu tarie a duhului care au dovedit o rezistenta incredibila, o credinta colosala si o sfintenie a vietii demna de admirat.
Am descoperit si inca mai descopar ca,dincolo de nenumarate dezavantaje, dureri, suferinte, exista o BUCURIE mare in a fi femeie. Nu stiu care este, cred ca nu am gasit-o in mod deplin, dar sunt pe cale de a o gasi 🙂 Probabil e legata in principal de faptul ca tot ceea ce a creat Dumnezeu nu e doar bun, frumos…ci chiar MINUNAT. Incerc sa invat sa fiu recunoscatoare pentru tot ceea ce El mi-a daruit, pentru modul in care m-a creat si m-a „alcatuit” in pantecele mamei mele, pentru faptul ca ma iubeste.
Dumnezeu nu face discriminari, ci ne iubeste pe toti la fel. Nimeni nu va fi rasplatit sau pedepsit la Judecata pentru ca a fost femeie sau barbat, ci pentru faptele sale si pentru viata pe care a dus-o.
Teodora
iunie 8, 2012 @ 4:18 am
[quote name=”marc3l”]Se stie ca femeile au niste dureri ingrozitoare in timpul nasterii, dar femeile sunt mai sensibile la ispite , de exemplu femeile sunt mai putin incercate de patima desfranarii insa la barbati e vai si amar, femeile sunt mai putin batjocorite decat barbatii, si ele o duc greu tre sa creaasca copii , sa faca mancare, sa spele etc cred ca femeile o duc un pic mai bine ca barbatii nu-mi sariti in cap :))[/quote]
Legat de nastere…as prefera ca barbatii sa nu-si mai dea parerea din simplul motiv (si sa-mi fie cu iertare) ca NU STIU ce inseama :)… Nu e vorba doar de durerile din timpul travaliului, ci de suferintele din timpul sarcinii (pentru unele femei, sunt 9 luni de cosmar…), durerile de la nastere si durerile de dupa… Femeile care vor citi stiu bine ce vorbesc. Pentru cine nu vrea…exista o singura varianta corecta si folositoare: traiul in feciorie :). Cititi cartea „Despre feciorie” a Sfantului Ioan Gura de Aur si veti vedea acolo ce spune Sfantul…niste lucruri extraordinare, de o profunzime si de o intelepciune…
Femeile sunt mai putin bajocorite decat barbatii? Mm…am niste indoieli profunde. De ce atunci cand un barbat si o femeie au relatii intime fara a fi casatoriti, in general femeia e desfranata, iar barbatul un macho man si un cuceritor?! Inca nu gasesc raspuns la aceasta intrebare pt ca din cate stiu pierderea fecioriei si desfraul sunt pacate la fel de mari pt orice persoana.
Legat de treburile casnice si cresterea copiilor mi-am spus parerea mai sus. Barbatul este dator sa se implice activ in acestea, nu sa-si lase sotia sa le faca pe toate. Sf.Ap.Pavel scrie clar barbatilor sa-si ocroteasca femeile, ca pe niste fapturi mai slabe. Deci, barbatul are si datoria de a-si ocroti sotia, de a o proteja.
Insa ca o concluzie, nu cred ca exista reguli general valabile in ceea ce priveste cine o duce mai bine si cine o duce mai rau. Depinde mult, cum spunea cineva mai sus, de alegerile pe care NOI INSINE le facem. Dumnezeu ne-a dat libertatea pe care noi o folosim intr-un mod mai mult sau mai putin corect, mai mult sau mai putin folositor. Imi spunea un parinte acum ceva timp ca o casatorie, de exemplu, poate fi binecuvantare sau blestem in functie de alegerea pe care o faci in ceea ce priveste partenerul de viata. Spunea ca a avea alaturi persoana potrivita, cu care sa traiesti in dragoste si armonie, cu care sa imparti greutatile si bucuriile si alaturi de care sa te mantuiesti este o binecuvantare mare, in aceeasi masura in care este un chin si o tortura viata alaturi de un om cu care nu te poti intelege, cu care nu poti avea o unitate duhovniceasca.
Andreea
august 17, 2012 @ 1:15 pm
M-am gandit cum ar fi daca as fi baiat, dar niciodata nu mi-am dorit acest lucru. Fiecare reprezentant are rolul/importanta lui dar oricat de bine ar fi sa fii baiat, nimic nu se compara cu bucuria unei femei de a da nastere unui copil.
Schipor
ianuarie 5, 2013 @ 12:00 am
Buna! Sunt noua pe aici ,si ma bucur sa va cunosc si ca putem discuta liber. EU cred ca fiecare avem viata si grijile noastre,fie ca suntem femei sau barbati,Dumnezeu ne da doar ce putem duce asa ca orice e dat pe lume e cu un scop anume.
Claudiu Balan
ianuarie 5, 2013 @ 9:06 am
Bine ai venit printre noi Maria.
Ești oricând binevenită să intervii în discuțiile noastre și chiar să trimiți articole spre publicare.
Doamne ajută!
Schipor
ianuarie 5, 2013 @ 10:32 pm
Multumesc! Doamne Ajuta.